9,624 matches
-
locuri decât în cel de rezidență (marinăritul), sistemul de obținere a bunurilor necesare, tipul de proprietate, sistemul de servicii sociale, tipul de stratificare socială etc. Toate acestea sunt aspecte esențiale pentru înțelegerea organizării familiei. Dacă femeia este atrasă în sistemul productiv sau este orientată doar spre realizarea funcțiilor din cadrul familiei este, de asemenea, o condiție ce influențează organizarea vieții de familie. Analiza contextului structural este cel mai elementar tip de analiză structurală. Ea pornește de la ideea simplă, dar destul de vagă a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în explicația diferitelor fenomene sociale, reprezintă, de asemenea, o caracteristică definitorie, distinctivă a abordării sociologice marxiste. În ultimele decenii s-a dezvoltat o bogată literatură psihosociologică a întreprinderilor. Critica cea mai severă adusă acestei literaturi este presupoziția tacită că organizațiile productive se constituie într-un vid social. Nimic din marile procese structurale ce caracterizează societatea globală nu influențează evenimentele din cadrul întreprinderii. A devenit însă clar că nu putem înțelege logica interioară a proceselor psihosociale făcând abstracție de logica globală a societăților
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ci și dinamica sa posibilă, în vederea optării pentru diferite strategii politice. Autorii analizează, astfel, ce s-ar întâmpla dacă s-ar introduce un control eficace asupra poluării sau a creșterii populației, dacă s-ar dubla resursele naturale disponibile pentru procesul productiv etc. Se evită catastrofa dacă se introduce o măsură sau alta? În cadrul modelului definit atunci de autori, singura soluție care putea duce la o stare stabilă, echilibrată a lumii era celebra „creștere zero”: înghețarea principalelor procese de creștere ale lumii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
știința este diferențierea netă dintre soluțiile utopice și soluțiile posibile. Este ruptura pe care Friedrich Engels o întrevedea cu claritate, prin saltul de la utopie la știință (Engels, 1967). În anumitecondiții, organizarea ierarhic-autoritară sau cea democratică este mai bună?Organizarea sistemului productiv pe baza planificării centrale sau pe baza pieței libere? Ce stil de viață duce mai probabil la maximizarea stării de satisfacție în viață, la creșterea calității vieții? Însăși ideea de eficiență, după cum s-a văzut, presupune evaluarea comparativă a alternativelor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în parte. Dacă vrem să avem imaginea completă a întreprinderii, trebuie să o privim însă și în calitatea ei de suprasistem. Teoria lui Marx ne oferă o asemenea perspectivă. El argumentează necesitatea considerării intereselor distincte ale claselor angajate în activitatea productivă - burghezia și proletariatul - pentru înțelegerea dinamicii întreprinderii capitaliste. Întreprinderea trebuie privită ca un suprasistem compus din persoane angajate într-un proces complex de competiție pentru statut social, putere, prestigiu, beneficii. Sunt situații în care deciziile organizaționale sunt luate în funcție de finalitățile
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de mari confruntări între muncitori și patronat, înlocuia muncitorii înalt calificați cu o masă de muncitori slab pregătiți sau necalificați, ușorsubstituibili, a căror putere politică era mai redusă din această cauză (Form, 1980). Specialiștii care promovează o reorganizare a procesului productiv pe principiile muncii îmbogățite sugerează, implicit sau explicit, că sistemul taylorist de organizare a muncii, bazat pe principiul muncii simplificate și care a dus la o diviziune extremă a muncii, nu reprezintă o etapă necesară în logica evoluției tehnologiei. Ea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a unei mase mari de imigranți nedisciplinați, extrem de inegali din punctul de vedere al pregătirii profesionale, cu o mare mobilitate geografică, orientați puternic spre câștig. Dimpotrivă, din cauza modificărilor din condițiile social-economice și culturale de viață din societățile dezvoltate actuale, sistemul productiv se află sub o presiune crescândă de a oferi munci interesante, complexe, care presupun o calificare ridicată. Promovarea principiului muncii îmbogățite nu are rațiuni în procesul evoluției tehnologice, ci în impactul exigențelor colectivității asupra acestuia. Devine astfel tot mai evident
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ansamblul său: să devină deci o sociologie partizană. Angajarea are loc nu numai în perspectiva claselor și grupurilor sociale, dar și în aceea a diferitelor subsisteme ale societății. Sociologia industrială este interesată în explorarea condițiilor optime de desfășurare a activităților productive. Este firesc ca, din acest motiv, exigențele altor subsisteme, ca, de exemplu, cele ale familiei, să fie considerate doar marginal. Sociologia familiei se vaangaja, dimpotrivă, în perspectiva distinctă a acesteia, ca important subsistem al societății, evidențiind exigențele specifice ei. Un
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
divergență de interes, ambele îndreptățite. Conducerea întreprinderii susține un interes global - eficiența economică ridicată asigurată de eliminarea fluctuației. Indivizii susțin un interes uman care nu este mai puțin general: necesitatea ca toate persoanele să se poată mișca liber în sistemul productiv, nu numai în funcție de interesele acestuia, ci și de interesele individuale ale personalului muncitor. Sociologul va găsi, în primul rând, aici un teren comun de convergență a intereselor: eliminarea cauzelor „negative” ale fluctuației (climat de muncă dominat de conflicte, indiferența față de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pozitivă, în rândurile populației, a eforturilor spațiale. În acest context a fost angajat și un grup de sociologi care aveau drept misiune punerea în evidență a consecințelor pozitive indirecte ale programelor spațiale asupra colectivității - transfer de tehnologie în alte ramuri productive, locuri de muncă, modificări în sistemul cultural etc. (Bauer, 1966). O asemenea angajare este însă chestionabilă. Chiar dacă cercetarea este obiectivă, ea e incorectă din alt punct de vedere: nu răspunde la întrebarea de fond, ci oocolește. Sunt investițiile în programele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
structură de interese să tindă spre preferarea unor modalități mai democratice de conducere a întreprinderilor și organizarea muncii pe baza principiului muncii îmbogățite. Această opțiune decurge din necesitatea și posibilitatea utilizării mai eficiente a resurselor umane, din crearea unor sisteme productive mai integrate, mai motivate uman, din satisfacerea unor cerințe mai clar exprimate ale muncitorilor. Există însă și o structură secundară de interese: diferențele de interese sunt oare posterioare și derivate, în raport cu un anumit mod de organizare socială? Structura de interese
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a membrilor săi. Prin produsele sale, el afectează stilul de viață al membrilor colectivității, nivelul lor de aspirații, satisfacția și frustrările lor, procesul de diferențiere și omogenizare socială. Clarificând aceste multiple efecte, sociologia contribuie la integrarea mai eficace a sistemului productiv în viața globală a colectivității. Pedagogie externă. Diferitele subsisteme pot căuta să obțină de la sociologie un sprijin în relațiile lor cu celelalte subsisteme plasate fie la același nivel de organizare socială, fie la nivelurile superioare sau inferioare. O serie de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
putea părea o soluție contraproductivă, nepractică. Experimentele realizate în diferite țări și în diferite tipuri de întreprinderi au scos în evidență faptul că o asemenea alternativă este realizabilă și că ea este asociată efectiv cu avantaje sensibile, inclusiv de ordin productiv. Din acest motiv, descrierea diferitelor experimente de îmbogățire a muncii este mult mai convingătoare decât simpla enunțare a teoriei. Care anume cunoștințe sociologice ar trebui difuzate în masa unui sistem social, în ce formă, prin ce canale, cum sunt ele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unor mecanisme sistematice și adecvate de feedback informațional. Același lucru este valabil și în legătură cu variatele consecințe laterale ale sistemelor. Conștientizarea lor prin informațiile oferite de cercetarea științifică reprezintă un motivator extrem de important pentru perfecționarea sistemelor. Evidențierea consecințelor ecologice ale activității productive a reprezentat baza tendinței de transformare a producției dintr-o producție „neglijentă ecologic” într-una „curată ecologic”. Evidențierea, în ultimele decenii, a consecințelor negative ale stilurilor autoritare în sistemul industrial este una dintre cele mai importante surse ale tendințelor de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unei culturi? Lui Lucian Blaga o asemenea explicație i se părea completă, pentru că el tindea să considere culturile ca sisteme înalt integrate și autonome, având o origine metafizică. Pentru perspectiva cercetătorului modern, punctul de vedere culturalist,deși în sine extrem de productiv, reprezintă doar „jumătatea drumului” în explicație. O a doua perspectivă care pune în evidență sursele profunde ale gândirii temporalității este cea sociologică. Sociologul pornește de la analiza proceselor sociale caracteristice unei colectivități și caută să detașeze de aici consecințele asupra modalităților
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este doar un mod de manifestare al structurii, cum se exprimă structuraliștii. Forma de organizare se reproduce în timp, sau reacționează, dar tot după propriile sale legi, la situațiile variabile. Toate evenimentele sunt „așteptate”. Ele nu au un rol cauzal, productiv, ci fac parte din structura existentă. În timp, o astfel de comunitate parcurge faze înscrise în propria sa structură: semănat, cules, naștere, căsătorie, moarte. Prezentul nu este cauzat de trecutul imediat sau mai îndepărtat, după cum, la rândul său, el nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Dimpotrivă, într-o societate dinamică, evenimentele încep să se lege între ele. Axa timpului devine nu numai un loc al variației, ci și o axă a determinării, a cauzalității. Societatea devine în mod real o serie temporală. Fiecare eveniment devine productiv, cauzativ. El schimbă echilibrul existent, împinge cursul istoriei într-o direcție anume. Evenimentele politice, războaiele, descoperirile științifice au consecințe importante asupra viitorului. Este normal ca o societate dinamică să se înțeleagă pe ea însăși în termeni istorici. Istoria include în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pentru o asemenea istorie extrem de zbuciumată. Mai trebuie să considerăm o componentă importantă care dă istoriei acestor societăți un caracter specific. Proprietatea privată a pulverizat procesul economic. În plus, nivelul rudimentar al forțelor de producție făcea ca la nivelul procesului productiv propriu-zis să nu se întâmple modificări notabile. Diferențele mariîntre comunități și între diferitele momente în timp ale aceleiași comunități sunt date în special de factori politici. Astfel, feudalismul european a fost constituit dintr-o structură economică destul de staționară în timp
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
eminamente politic al feudalismului, în general, este destul de evident. Istoria acestuia este, explicabil, mai mult politică decât economică. Chiar modul de organizare a societății capitaliste tinde să accentueze rolul evenimentelor politice ca sursă importantă de schimbare. Acumulările de la nivelul activității productive, pulverizată datorită formei private în care are loc, sunt mai puțin vizibile la nivelul societății globale. Evenimentele politice interne, dar în special cele externe au aici un rol important în producerea variației. În mod special, relațiile dintre comunități creează mari
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
comunități practicând o agricultură relativ primitivă; b) faza formativă - metodele de practicare a agriculturii se dezvoltă, apar sisteme de irigații; c) comunitățile se unesc în zona respectivă, formându-se un stat cu funcții de administrare, organizare și apărare a sistemului productiv devenit el însuși tot mai complex; d) faza imperială - dezvoltarea economică a dus la o dezvoltare socială rapidă, la multiplicarea necesităților și, pe această bază, la apariția unor tendințe expansioniste. Populațiile învecinate sunt supuse și exploatate; e) faza de decădere
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Caracteristic pentru aceste forme de organizare este faptul că plusprodusul este repartizat elitei prin intermediul aparatului administrativ central și în funcție de poziția în acest aparat. În acest caz, centralizarea politică are loc ca urmare și ca instrument totodată al organizării unui proces productiv cu un puternic caracter social - de exemplu, agricultura bazată pe irigații. O a doua cale de evoluție este caracterizată prin proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, prin rolul central al pieței în realizarea schimbului. Plusprodusul este însușit datorită, în primul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
externă predominantă. Tătarii au organizat un sistem economico-administrativ relativ închegat de exploatare: impozite percepute de la fiecare comunitate sătească, impozite asupra activității comerciale impuse la „vaduri” etc. Sistemul social rezultat era deci caracterizat printr-odublă trăsătură: pe de o parte, un sistem productiv fărâmițat, bazat în mod esențial pe o agricultură individuală (în general, agricultura bazată pe „apa de ploaie”, cum a fost în general agricultura Europei, generează un proces de producție în forme individuale, fundat pe proprietatea individuală), iar pe de altă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dezvoltări, a condițiilor de viață ale comunității. Acest factor îl reprezintă forțele de producție de tip industrial. Până la revoluția industrială, dezvoltarea forțelor de producție a fost relativ lentă și discontinuă. Dezvoltarea unei comunități era legată, doar inițial, de o forță productivă mai eficientă. Rapid însă,limitele creșterii producției erau atinse. De aceea dezvoltarea pe mai departe a comunității era în mod necesar condiționată de expansiune, de exploatarea altor comunități. Nici o societate preindustrială nu putea avea o perspectivă asupra viitorului de tip
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în varianta, ceva mai târzie, germană. Prima modificare pe care o aduce Marx este modificarea variabilei care stă în centrul teoriei progresului social și oferă elementul dinamic al acesteia. În locul rațiunii umane (a științei în mod particular), Marx pune forțele productive, adică acele dispozitive culturale pe care societatea umană le-a creat în vederea producției materiale. Desigur că forțele productive („tehnologia” cum sunt ele numite în teoriile nemarxiste) sunt în funcție de cunoașterea acumulată. Nu numai de cunoașterea teoretică, științifică, ci și de cea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în centrul teoriei progresului social și oferă elementul dinamic al acesteia. În locul rațiunii umane (a științei în mod particular), Marx pune forțele productive, adică acele dispozitive culturale pe care societatea umană le-a creat în vederea producției materiale. Desigur că forțele productive („tehnologia” cum sunt ele numite în teoriile nemarxiste) sunt în funcție de cunoașterea acumulată. Nu numai de cunoașterea teoretică, științifică, ci și de cea practică. Ele nu sunt însă reductibile la cunoaștere în general. Această variabilă, ca și „rațiunea” filosofiei anterioare sunt
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]