2,781 matches
-
gândire, în care logica normală este suspendată. Mircea Eliade solicită o suspendare similară a logicii pentru înțelegerea hierofaniilor. Paradoxul hierofaniei dezvăluie o dialectică a sacrului și profanului ce nu poate fi descrisă decât angajând resursele gândirii antinomice. Între sacru și profan se instituie o relație complexă, între ele existând o permanentă continuitate și interferență, o conversiune reciprocă. Sacrul trece în profan, iar profanul poate institui sacrul 562. Sacrul și profanul coincid paradoxal în același obiect, fără să se anuleze reciproc, fără
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dialectică a sacrului și profanului ce nu poate fi descrisă decât angajând resursele gândirii antinomice. Între sacru și profan se instituie o relație complexă, între ele existând o permanentă continuitate și interferență, o conversiune reciprocă. Sacrul trece în profan, iar profanul poate institui sacrul 562. Sacrul și profanul coincid paradoxal în același obiect, fără să se anuleze reciproc, fără să-și piardă propria condiție 563. Prin aceasta, hierofania dezvăluie "paradoxul că realitatea absolută, infinită, poate să apară limitată și relativă". Absolutul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
poate fi descrisă decât angajând resursele gândirii antinomice. Între sacru și profan se instituie o relație complexă, între ele existând o permanentă continuitate și interferență, o conversiune reciprocă. Sacrul trece în profan, iar profanul poate institui sacrul 562. Sacrul și profanul coincid paradoxal în același obiect, fără să se anuleze reciproc, fără să-și piardă propria condiție 563. Prin aceasta, hierofania dezvăluie "paradoxul că realitatea absolută, infinită, poate să apară limitată și relativă". Absolutul devine relativ, infinitul devine finit, întregul se
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a da seamă de manifestarea sacrului. Deși Mircea Eliade urmează în dialectica sacrului linia teoretică durkheimiană bazată pe distincția sacru-profan, se pare totuși că o face în spiritul gândirii indiene 565. În India, sacrul nu este reprezentat prin opoziție cu profanul, ci cu realitatea empirică sau aparența (Măyă). Aceasta face ca între cele două domenii să nu fie o discontinuitate totală, un abis, ca în binomul durkheimian. Polaritatea există între două ipostaze ale aceluiași real. Aparența este o manifestare a sacrului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Polaritatea există între două ipostaze ale aceluiași real. Aparența este o manifestare a sacrului. În termenii lui Mircea Eliade, o hierofanie. De aceea, dialectica sacrului e mai complexă aici, pentru că sacrul nu se opune unei realități total disimilare, cum este profanul lui Durkheim. Măyă este o realitate de esență antinomică, fiind ceva care există și nu există, având, deci, o natură inefabilă asemănătoare realității supreme. Ea permite un proces cognitiv antinomic, pentru că revelează și totodată ascunde pe Brahman. Ea realizează o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Gilbert, Aventurile imaginii, Editura Nemira, București, 1999. Dutilh Novaes, Catarina, "Contradicția: autentica provocare filosofică pentru logica paraconsistentă", în Revista de filosofie, Tom LII, nr. 3-4, București, 2005. Eliade, Mircea, Insula lui Euthanasius, Editura Humanitas, București, 1993. Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992. Eliade, Mircea, "Satana și Bunul Dumnezeu: Preistoria cosmogoniei populare românești", în De la Zalmoxis la Genghis-Han, Editura Științifică, București, 1980. Eliade, Mircea, Tratat de istoria religiilor, Editura Humanitas, București, 1992. Enescu, Gheorghe, Dicționar de logică, Editura Științifică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Ibidem, p. 129. 555 Adrian Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, p. 131. 556 Ibidem, p. 154. 557 Vasile Tonoiu, Ontologii arhaice în actualitate, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p. 325. 558 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992, p. 13. 559 Ibidem. 560 Ibidem, p. 14. 561 Mircea Eliade, Tratat de istoria religiilor, Editura Humanitas, București, 1992, p. 45. 562 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, p. 9. 563 Mircea Eliade, Tratat de istoria religiilor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
București, 1989, p. 325. 558 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992, p. 13. 559 Ibidem. 560 Ibidem, p. 14. 561 Mircea Eliade, Tratat de istoria religiilor, Editura Humanitas, București, 1992, p. 45. 562 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, p. 9. 563 Mircea Eliade, Tratat de istoria religiilor, p. 44. 564 Adrian Marino, op. cit., p. 154. 565 Cf. Sergiu Al-George, op. cit., pp. 182-187. 566 Adrian Marino, op. cit., p. 182. 567 Jean-Jacques Wunenburger, Filozofia imaginilor, Editura Polirom, Iași, 2004, p.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
5 Imn sufletului; Popas în suflet, vol. Urcuș (1937), în op. cit., pp. 12, 26. 6 Ariadna (1944), vol. Veghe, în op. cit., p. 174. 7 CCXIII (59) (1956); CCXIV (60) (1956), în op. cit., pp. 311, 312. 8 CCV (51) (1955); Cuget profan, în Întrezăriri (1939), în op. cit., pp. 303, 68. 9 M-apropii de sfârșit, vol. Întrezăriri, în op. cit., p. 85. 10 Vol. Urcuș, în op. cit., pp. 44-45. 11 "Sunt ca un munte/ Muntele cel de sus,/ Am văi adânci, piscuri în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
majoritate analfabetă și prea puțin capabilă să înțeleagă esența dezbaterilor teologice, Sinodul a recomandat reprezentarea misterelor sfinte. Se pun totuși condiții foarte stricte în reprezentarea acestei arte religioase pentru a se face o diferență netă între arta religioasă și arta profană: se interzice apariția în scenele religioase a personajelor anecdotice sau bufone, să se reprezinte imaginea donatorilor, să se picteze personajele religioase în haine contemporane, se interzice nudul. Papa Pius al II-lea dă ordin ca personajele din Judecata de Apoi
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
-ți împaci sufletul. Maica Zenovia se va însărcina cu dragă inimă să te ajute. Du-te s-o vezi. Nu e o poruncă, e o rugăminte..." Imaginea călugăriței, voinică și roșie la față, escortându-l pe tânărul preot cu surâs profan, se desenă în mintea fetei fără a căpăta mai multă consistență decât un cerc pe apă. "Prefer să mă gândesc singură la toate lucrurile astea. Nu o să le deranjez pe celelalte, o să respect programul școlii, dar vreau să-mi păstrez
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
secrete. Gabriela se duse drept în grădină și începu să citească. Din când în când, își înălța capul. Imaginea doamnei Dunin aluneca peste frunziș cu lucirea argintie a unei icoane, iar îndărătul ei apărea în filigran fața palidă, cu surâs profan, a tânărului preot. Un vânticel răcoros ridică frunzele moarte și împrăștie câteva picături. Gabriela închise cartea și se ridică. Prin ușa larg deschisă a refectoriului scăpa cacofonia bucuriilor de duminică. Intră și se așeză într-un colț. Vecina ei de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se consolidează; realitatea dispare, ideea crește și dă pe dinafară, gata să-i subjuge spiritul. Această biată rusoaică e o posedată. E posedată de utopia ei! Aventurieră, curtezană sau femeie întreținută în Orașul Lumină, oricând depunându-și votul de celibat profan, ea a devenit în al doilea exil călugăriță, asceta unei idei." Pussy își miji ochiul mai mare decât celălalt, care strălucea ciudat dincolo de genele apropiate: Vede acul cu ochii unei mistice, și totodată nu-l vede!" Cele două fete se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
traducere liberă. Întrebarea sa a primit din partea posterității răspunsuri și soluții dintre cele mai diverse. Călugărul Hieronymus de exemplu, care a tradus Biblia din greacă în latina vulgata, considera că orice text religios trebuie tradus cuvânt cu cuvânt , în timp ce textele profane pot fi traduse sens cu sens. Friedrich Schleiermacher, unul dintre întemeietorii filologiei moderne, susținea în 1813, în „Des Different Methodes de Traduire”, că în fapt există doar două tehnici de a traduce și numai două: traducerea literală, exotizantă, în care
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
stele și înapoi în labirintul teluric. Călătoria în fermecătoarea natură este o permanentă ispită, tentația de a căuta mereu ceva, de a ne căuta și de a ne regăsi. Ne conduce firul Ariadnei și ieșim pentru o clipă din timpul profan. Vedem cum după furtună lumina face ca peisajul întreg să strălucească, iar noi iubim și mai tare pământul, izvoarele, codrii, colinele, florile. Universul acesta este spațiul virtualităților și al recuperării sensului uitat al începutului. Natura armonizează până și antinomiile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a vedea totdeauna suflete în trupuri și de a ne adresa lor cu o vorbă bună și, mai ales, cu exemplul. În fața unui tabernacol, oare nu interiorul acestuia ne vorbește și nicidecum exteriorul? 4) Dacă ar fi vorba despre ocupațiile profane ori materiale, nu este destul un gând la Sf. Liturghie celebrată dimineața, pentru a intra în comuniune cu Oaspetele divin, a Cărui prezență morală ar trebui să o percepem cu atâta facilitate? 5) Și, chiar dacă nenorociri neprevăzute și tragice s-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
prin spontaneitatea sa, mai ales inima, se insinuează În adâncurile ființei și Îl modeleaza progresiv pe cel care o contemplă, influențându-i În mod direct viața spirituală. Icoana, călăuza credinciosă și tăcută a creștinului Îl proiectează pe om din spațiul profan, În unul sacru al teofaniei, Întrucât frumusețea icoanei, ca asemănare divină, este mai ales spirituală și nu fizică, arta icoanei nu imită natura, ci crează o formă idealizată pentru a reprezenta ceea ce e mai presus de imanent și rod al
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
fi faimă, succes social, nume de brand. Imaginea a devenit obiect și, prin efect, a creat o dictatură de imagini-obiect, după formularea inspirată a lui Jean Baudrillard. Astăzi, celebritatea e un rezultat ori chiar un fetiș al imaginii. E oglindirea profană la superlativ! De cele mai multe ori, o construcție de imagine, după cum o afirmă și o impun specialiștii în comunicare și marketing. Am putea spune, că ditirambii celebrității sună de pe canalele mediatice până în valorizările instituționale cam așa "totul pentru imagine, totul pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe celălalt corespondent, nu reușesc să-mi amintesccu precizie momentul în care am aflat pentru prima oară de existența luiMircea Eliade. Cu siguranță, am cumpărat primele sale cărți pe care le-am citit (Le Traité și Le sacré et le profane) la sfârșitul liceului, când îmi comandam sistematic din catalogul Boringhieri orice puteam găsi în legătură cu antropologia sau istoria religiilor în „Biblioteca di cultura scientifica”. Pe atunci nu știam că aceasta era moștenitoarea faimoasei „Collana Viola” a mai nobilei edituri Einaudi, care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și America”. - (iulie-august) participă la conferințele Eranos, prezentând „Expériences de la lumière mystique”. - (28 august - 4 septembrie) participă la Congresul Internațional de Orientalistică, organizat la München. - (noiembrie) conferințe la Universitatea din Uppsala (invitat de Geo Widengren). - apar Das Heilige und das Profane, Rowohlt, și Mythes, rêves et mystères, Gallimard. SW: - (28 august - 4 septembrie) participă la Congresul Internațional de Orientalistică, organizat la München. - apare articolul „Nakula et Sahadeva”, OS VI (1957), în onoarea celei de-a 60-a aniversări a lui Georges
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
internațional de istorie a religiilor, prezidat de Raffaele Pettazzoni. - apare Birth and Rebirth, University of Chicago Press (varianta publicată de la Patterns of Initiation, Haskell Lectures, 1957, și numeroase traduceri în engleză: Patterns in Comparative Religion, Yoga, The Sacred and the Profane. SW: - participă, la Bruxelles, la colocviul „Orient-Occident”. - (mai) participă la colocviul de istorie a religiilor organizat la Strasbourg, cu tema „Les syncrétismes dans les religions grecque et romaine”. 1959 ME: - (august) participă la conferințele Eranos, prezentând „Dimensions religieuses du renouvellement
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
altă parte. Doamna Dieterlen discută poate semnificația religioasă a scrierii, subiect care mă preocupă mult. Opoziția dintre tradiția orală și tradiția scrisă reflectă, fără îndoială, două forme diferite ale tradiției sacre, sau mai degrabă diferența dintre tradiția sacră și tradiția profană, literară. Știți că Mah³bh³rata, ca și Iliada, a fost compusă chiar la frontiera dintre epoca pre-literară și epoca literară. Or, una dintre rațiunile faptului că tradiția orală a unei civilizații arhaice poate rămâne orală este, fără îndoială, aceea că marile
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
acest lucru nu se petrece ca la Dumézil, sub forma investigației istorice. Având legături apropiate cu psihologia profunzimilor, în mod special în varianta lui C.G. Jung, el investighează semnificația mistică a arhetipurilor (urbilder) pentru psihicul uman și pentru expresiile aparent profane ale culturii. Cu câteva decenii în urmă era încă posibil să respingi miturile vechilor culturi populare sau ale populațiilor primitive ca pe niște încercări stângace de a explica științific lumea sau ca pe o pură poezie „lipsită de sens”. Cele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
putut foarte bine imagina o antologie în care să se acorde mai mult spațiu cercetării exegetice, deschizătoare dedrumuri și călăuzitoare pentru întreaga istorie a religiilor, ca să nu mai vorbim despre semnificația sa pentru metoda de critică a surselor din istoria profană, oricât de inconștienți - prin lipsă de recunoștință - s-ar arăta exponenții ei. Sinteza lui Jan de Vries arată limpede cât de mici progrese a făcut știința religiei în ultimii 2500 de ani. Abia în acest secol s-a reușit în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ar putea motiva suprimarea disciplinei științifice a istoriei religiilor. Emanciparea rapidă a națiunilor asiatice și africane nu ne pune numai înaintea unei complicate probleme politice. Mircea Eliade a subliniat în repetate rânduri faptul că occidentalul, obișnuit să gândească în categorii profane, întâlnește acum culturi care adesea și, desigur, nu doar prin reprezentanții lor tradiționaliști, iau religiile în serios într-un fel care în Occident începe să devină din ce în ce mai rar. Dialogurile te pot pune în fața dificultăților până și în plan practic. Suntem
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]