4,062 matches
-
mai bun pe pământ. Pe Dig, Sergentul, nemișcat, se uita la ei. Arma Îi atârna cu gura țevii În jos. Blondul Își făcu mâinile pâlnie. În praful de pe obraz lacrimile săpaseră dâre albe. „Ba pe mă-ta s-o iei, prostule!” Până În sat nu mai auziră decât ronțăitul mărunt al cauciucurilor În țărâna ca un mălai a drumului de pământ. * * * O singură zi pe an Satul cu Sfinți ieșea de sub puterea Celui ce Doarme, cel prăvălit sub tulpini țepoase de urzici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a plecat În străinătățuri nu cu multă vreme Înainte de venirea comuniștilor. Ăia i-au confiscat averea, iar el a scăpat cu bine și s-o fi prăpădit demult prin țările Apusului. A rămas de pe urma lui numai vorba cu pianul, căci proștii veniți la putere nechemați de nimeni au pus de i-au dărâmat conacul Încăpere cu Încăpere, ca să nu mai rămână nimic care să amintească de exploatatorul poporului. În cetele de țigani cu care ne-a pricopsit norocosul fugar erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de câteva chefuri Îndestulate, cu lăutari. Pe culoarul cel lung al școlii, bolovanul a fost cărat cu o roabă, mai apoi depus În cabinetul foto, cel cu geamurile vopsite În negru, aflat În anexa laboratorului de biologie. Spune câte un prost, pe ici, pe colo, că, Într-un timp, am crezut c-am fost Îngropat de viu În ceea ce Îmi Închipuiam eu că era un cavou. În primul rând, cretinii care susțin așa ceva nu aveau de unde să știe ce gândeam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cea mare a șoferului era băiatul. Fata și-o iubea, ca orice părinte, dar În cel mic Își pusese toată nădejdea. Voia să scoată din el un mare om, care să știe să facă bani și să capete putere asupra proștilor. Odrasla nu se vădea chiar cum se aștepta tătânele: copilul era cam prost. Dovedea, Însă, alte părți bune: era fudul, se arăta puternic față de ceilalți copii, nu se fâstâcea când un om mare - chiar profesor („De ce n-ai Învățat, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tocmească. Ba chiar uneori se ajungea la licitări Înverșunate, În care concurenții ofereau tot ce aduseseră, mult peste prețul cerut la Început, căci În acele clipe Înfierbântate ei nu cu scăfârliile gândeau. Pe toate le socotiseră Mintoșii. Cumpărau ieftin de la proști, apoi vindeau scump la alți fraieri; tocmeau licitatori falși, ca să crească prețul cât mai mult; tălmăceau, mijloceau, se mișcau repede. Duceau un trai Îndestulat și desfătările nu le lipseau, căci, e de la sine Înțeles, Își păstrau pentru ei cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rotile) din curtea școlii, Îl agățam cu pasiune, Îl dezechilibram și dădeam cu el de pământ de-i săreau mucii. Nu zicea nimic, se aduna de pe jos, strângea din dinți și căuta primul prilej să mă cotonogească. Stând așa, ca prostul, ieri În curtea pustie a școlii, mi-am dat seama că mi-era dor să văd chipul de porc asudat al lui Picere și să simt pe tibii, glezne și laba piciorului gâdilăturile fioroaselor lui crampoane. A plecat din sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu te-ai dat dus, deși Directorul urla ca să te convingă: «Ieși de-acolo, lașule! O să ajungi un nenorocit În viață! O să fie vai de steaua ta! O să ajungi să cerșești, o să crăpi de foame și de mizerie! Ieși imediat, prostul planetei, boule ce ești, tâmpitule fără demnitate, ce stai acolo la fereală ca un limbric pe maț? Parazitule, vino imediat și pune mâna pe muncă!». Ai avut, ce-i drept, tăria de caracter de a nu-i da ascultare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oamenii legii, Întreg panoul - investiție publică - se afla În pericol de a fi incendiat. Toate astea arată imensa forță a cuvântului scris, dar și sărăcia de spirit și mentalitatea retrogradă ale multora de pe aici. Ca să nu rămâneți, totuși, de tot proști, am adus cu mine o copie a Gazetei pe care, În funcție de timp, o voi citi În unele părți ale ei și o voi rezuma În altele. Căscați ochii, urechile și Încercați să Învățați câte ceva, cu toate că nu vă va folosi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
profesorul Foiște, era un om de treabă, căruia nu-i plăcea să facă rău atunci când Își dădea seama din privirile celorlalți că Își spuneau În sinea lor: „Uite, al dracului țigan, a ajuns să-mi ceară mie socoteală!”. Nu privirile proștilor Îl dureau. De fapt, nu știa de ce se simțea nemulțumit și neîmplinit. Căută multă vreme În sufletul său de om cinstit și, Într-o dimineață, pe când cobora din pat, găsi brusc rana care Îi pricinuia dureri nedeslușite: el nu visa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pentru Nobuo, care intrase în panică odată cu atacul din partea clanului Akechi și a cărui armată dăduse foc Castelului Azuchi, Nobutaka avusese câteva cuvinte aspre. Dacă se vor impune categoric pedepse, va trebui să fie tras la răspundere. Nobuo e un prost. Deși aceste sentimente nu erau exprimate în public, atmosfera din Kiyosu era tensionată și nu încăpea nici o îndoială că cineva repetase aceleași cuvinte de față cu Nobuo. Era o situație în care intrigile ascunse scoteau la suprafață cele mai respingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i o minciună. — Așa crezi? Un domn nu șovăie niciodată - așa e zicala. În cazul nostru, mai adevărat ar fi că patruzeci de ani e vârsta primelor șovăieli. Nu-i destul de valabil și pentru tine, Inuchiyo? — Continu să faci pe prostul, Senior Maimuță. Nu sunteți de aceeași părere, domnilor? Inuchiyo le zâmbi însoțitorilor săi, cărora nu le scăpase din vedere faptul că era destul de apropiat de Hideyoshi pentru a-l numi în față „Senior Maimuță“. — Într-un fel, nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a înțeles clar că noua orânduire și activiștii PCR nu sunt bineveniți într-un sat de gospodari. Păcală merge în oraș pe o stradă intens circulată, este fluierat de galonatul milițian și întrebat batjocoritor dacă în satul lui mai sunt proști. Răspunsul e că „Toți proștii din satul lui s-or dus la miliție”. Mai clar de-atât nici că se putea... Și tot pe atunci circula o ghicitoare cu tâlc despre deosebirea dintre un tren personal și un milițian, cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
orânduire și activiștii PCR nu sunt bineveniți într-un sat de gospodari. Păcală merge în oraș pe o stradă intens circulată, este fluierat de galonatul milițian și întrebat batjocoritor dacă în satul lui mai sunt proști. Răspunsul e că „Toți proștii din satul lui s-or dus la miliție”. Mai clar de-atât nici că se putea... Și tot pe atunci circula o ghicitoare cu tâlc despre deosebirea dintre un tren personal și un milițian, cu răspuns pe măsură: „Trenul personal
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
un fel de strigătură de tipul... „La colhoz, pe dealul mare, cine fură... tot mai are”. În final, Păcală primește cheia raiului de la sf. Petru și să deschidă numai când va crede el. Un turnător cu nume chiar - Vasile Sălcati, prostul din Voinești vrea și el la rai. Păcală îl întreabă ce a lucrat în viața lui și acesta-i răspunde: „I-am lucrat pe mulți și când nu puteam singur puneam pe alții să-mi facă hatârul că eu sunt
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că poarca e divină”. Bicisnicul: „Bicisnicul cutează a crede despre sine/ Că lumea fără margini doar lui i se cuvine”. Rața: „Ce mai vorbă, rața știe/ Cea mai prima meserie/ Că e doctor în chimie / ...Dar degeaba osteneala/ Pe cel prost nu-l prinde școala”. Dialog: „N-aș răspunde la anchetă/ Că pentr-un răspuns onest/ Stai cu anii la arest”. Curcanul: „Înfoind penajul, gata de bătaie/ El era stăpânul de necontestat/ ...Că umflat în pene el vroia să zboare/ Din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
București. Fiindcă și-a început cariera ca ucenic într-o prăvălie, Gheorghe Duca a purtat, și ca domn, un oarecare respect negustorilor. Circula zvonul că fratele său mai mare, Cristea, i s-a plâns că negustorii din Iași ,,nici cei proști nu-l respectau, fiindcă nu se ridicau înaintea lui când trecea prin fața prăvăliilor și nici nu-l salutau. Gheorghe Duca l-a întrebat dacă le dă el bună ziua când trece prin fața prăvăliilor lor. La răspunsul negativ al fratelui său i-
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
erau „comuniste”. Deși acestea militau pentru drepturile lor, chestia, nu avea nici o relevanță în mintea lor încleiată. Degeaba le-ai fi spus, că tot în prostia lor persistau. Doamne, ce mare dreptate a avut cel care a scris versurile: „Cu prostul neșcolarizat, / Te cerți un pic și ai scăpat/ Dar duci o luptă colosală/ Cu prostul, care are școală.” Atunci nu numai că au votat ei, cu cele mai reacționare forțe, complet antiromânești, dar au insuflat și generației tinere deviația lor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lor încleiată. Degeaba le-ai fi spus, că tot în prostia lor persistau. Doamne, ce mare dreptate a avut cel care a scris versurile: „Cu prostul neșcolarizat, / Te cerți un pic și ai scăpat/ Dar duci o luptă colosală/ Cu prostul, care are școală.” Atunci nu numai că au votat ei, cu cele mai reacționare forțe, complet antiromânești, dar au insuflat și generației tinere deviația lor tâmpită, așa că au reușit să scoată câteva generații de „monstruleți”, care nu au patrie, nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
De altfel, mai mulți fruntași țărăniști, printre care Nicolae Lupu, Armand Călinescu sau Virgil Madgearu și-au zis ei, că nu strică să strâmbe un pic din nas, așa, doar de fason, însă la modul democratic, bineînțeles și pentru urechile proștilor, și-au exprimat dezacordul față de linia politică imprimată partidului de către Maniu, (ceea ce le-a folosit cu câteva luni mai târziu când au fost primiți la masa plină cu bucate guvernamentale). Consecința politică a acestei înțelegeri, a fost că Partidul Național
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dreptcredincios în căile Lui, care i-a tras cu smerenie și cu deosebită evlavie duhovnicească, o sfântă ciomăgeală ereticului Arie. Punct. Celelalte chestii cu copiii, și alte povești cu daruri făcute fetelor de măritat, sunt doar hau-hau-ri pentru luat ochii proștilor, fiindcă numai Becali, de exemplu, a dăruit săracilor și bisericilor, mult mai mult decât acest sfânt. Numai că Becali dăruiește, fără a avea pretenția să fie trecut în rândul sfinților. Pentru noi românii, de vreo doi ani acest Sfânt Nicolaie
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
că statul, guvernul, este responsabil pentru fiecare cetățean. Hă-hă-hă! Nu-i adevărat. Nu mai suntem în comunism. Va trebui să continuăm să explicăm oamenilor, că niciodată statul nu trebuie să se îngrijească de fiecare cetățean." Ia te uită, și noi proștii, credeam până acum că plătim impozite și alte angarale de nici nu le mai știm pe nume, tocmai pentru ca statul să aibă grijă de noi. Să aibă de unde să plătească profesori, polițiști, funcționari, medici, să construiască drumuri, să le întrețină
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pe care le trăim, par de neconceput. Celor, care istoria recentă le-a implantat un bolovan nemodelat în loc de creier, n-o să poată înțelege niciodată, cum de Nichita Stănescu putea să scrie la modul laudativ despre Lenin în anul 1957. Acest prost al satului jurnalistic, n-o să simtă niciodată muzicalitatea ruptă din suflet a genialului Nicolaie Labiș când a scris versurile: „Lucește o stea, printre multele stele/ Lucește pe ceruri și pe drapele/ Capăt de osie, roșie stea/ Osia trece prin inima
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
20 de ani, de când tot bâjbâim în întunericul tot mai dens al distrugerii noastre latente, ca țară și popor, mai vin și cele două țări ca să ne dea un bobârnac și să ne arate cât de tâmpiți suntem, gândind ca proștii, că suntem un popor liber. Poate liber să crape! Asta da, o cred! Doamne și câtă dreptate a avut gânditorul acela american, când a spus: „De abia când tu crezi că ești liber, atunci nu mai ai nici o scăpare”. Parcă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
direct de oamenii lui Sarkozy. Opțiunea pune serioase piedici celor de la Pepsi, care râvnesc de mult timp la Danone. Și așa mai departe... Iar Băsescu, vorbește în continuare, încercând să ne îmbete cu apă chioară și să ne bucurăm ca proștii, acum în ajun de Crăciun, că vom avea o creștere economică de 0,01% în 2011... Tâlharul Baraba Gata, au trecut cele trei zile ale creștinescului chiolhan. Cei care au avut, puse la dos, plante etnobotanice, le-au folosit, cei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un nume. I s-a spus Isus Hristos. Din bucatele puse pe tarabă sub egida noului întemeietor de religie, fiecare națiune sau grup de națiuni, a luat cam ce a vrut, cam ce a considerat că li se potrivește. Noi, ca proștii am luat tot, ce a lansat în lume noua religie și o ținem gaia-mațu cu asta, tot înainte. Vă întrebați poate, de ce evreii au încălecat lumea, iar celelalte popoare numite creștine muncesc doar pentru ei? Fiindcă din istorie, au preluat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]