37,224 matches
-
Cărtărescu, cărțile noi și bune apărute în ultimii ani au trecut aproape neobservate. Este cazul tulburătorului roman Aripile arhanghelului Mihai, de Dan Stanca, al super-neobișnuitei cărți Te pup în fund, conducător iubit, semnată de Daniel Bănulescu, sau al volumelor de proză scurtă ale lui Cătălin Mihuleac. Acestea și altele ar fi trebuit să provoace valuri, să stîrnească dispute - nu s-a întîmplat așa. Cu rare excepții, cronicile - dacă au existat - au fost asigurate de relații amicale, mai ales că majoritatea scriitorilor
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
Rodica Zafiu Între experimentele poetice ale lui Șerban Foarță - holorime, "placă (puțin) defectă", comentarii la tablouri, texte pentru Phoenix, versificare latină, arhaizare balcanică, limbaj caragialesc și atîtea altele - apăruse deja, în ultimii ani, și montajul din proza jurnalistică a știrilor senzaționale; recentul volum Erau ziare, evenimente (Timișoara, Brumar, 2000) grupează texte scrise în acest gen, integrîndu-le într-o structură care amintește de o compoziție muzicală. Poezii-paranteze, care reiau câte o temă jurnalistică tratînd-o în cheie proprie și
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
Oceanul Atlantic. Poate peste vreun an se vor ivi din nou pe malurile de la Coney Island, sau Midland Beach, sau Miami, o dată cu meduzele moarte, cu melci, scoici, prezervative uzate, hârtie igienică roz, știrile de ieri, sinucigașii de mâine...". Complexitatea tematică a prozei lui Miller acoperă deopotrivă temele mari ale creației, iubirii, morții și trecerii timpului, colorate de un stil variat și discontinuu, urmărind conturarea unui epos american al marilor anonimi 'megalopolitani' ("băieți care mai târziu vor muri cu scăfârliile retezate de ghiulele
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
tîrziu, prin rubrica lui Ștefan Baciu, Cîntece noi, cu mențiunea că aceasta oferea și o succintă prezentare. Alți colaboratori cu poezie: Ion Ronda, Dimitrie Scheianu, Ion Aurel Manolescu, Liuben Dumitru; unii dintre aceștia făceau parte din gruparea bucureșteană Adonis. Și proza literară s-a bucurat de atenția revistei lui Cezar Petrescu. Mai mult de nouăzeci de prozatori au găsit ospitalitate în coloanele revistei bucureștene, uneori prezentînd și pozele autorilor. Evident că printre acești colaboratori mulți sînt doar ocazionali, alții care astăzi
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
pentru care a înființat chiar un concurs la care au participat mai mulți scriitori tineri, între care și focșăneanul Pavel Nedelcu cu povestirea Frămîntări; atunci era colaborator la revista Treisprezece din Foșcani. Ca și pentru poezie, la fel și pentru proză revista publica numeroase traduceri din literatura universală. Astfel Vintilă Horea (1915-1992) a tradus din proza lui Giovanni Papini (1881-1956), Nebunia lui Pillat, apoi proze din creația lui Anton Cehov (1860-1904), Oscar Wilde (1856-1900), Paul Morand (1888-1958), Malta, Pierre Loti (1850-1923
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
între care și focșăneanul Pavel Nedelcu cu povestirea Frămîntări; atunci era colaborator la revista Treisprezece din Foșcani. Ca și pentru poezie, la fel și pentru proză revista publica numeroase traduceri din literatura universală. Astfel Vintilă Horea (1915-1992) a tradus din proza lui Giovanni Papini (1881-1956), Nebunia lui Pillat, apoi proze din creația lui Anton Cehov (1860-1904), Oscar Wilde (1856-1900), Paul Morand (1888-1958), Malta, Pierre Loti (1850-1923), Jurnal intim, Charles Morgan (1894-1958) fragmente din romanul Furtuna (1932). Problemele de critică literară și
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
atunci era colaborator la revista Treisprezece din Foșcani. Ca și pentru poezie, la fel și pentru proză revista publica numeroase traduceri din literatura universală. Astfel Vintilă Horea (1915-1992) a tradus din proza lui Giovanni Papini (1881-1956), Nebunia lui Pillat, apoi proze din creația lui Anton Cehov (1860-1904), Oscar Wilde (1856-1900), Paul Morand (1888-1958), Malta, Pierre Loti (1850-1923), Jurnal intim, Charles Morgan (1894-1958) fragmente din romanul Furtuna (1932). Problemele de critică literară și ideologie au fost viu cultivate de către revista condusă de
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
a fost Octav Suluțiu (1909-1949), mai înainte deținătorul rubricii Scriitori și cărți în revista Familia din Oradea, unde avea un larg spațiu la dispoziție în care-și putea manifesta considerațiile lui critice. În coloanele României literare a semnat cronici despre proza literară a lui Pavel Dan (1907-1937) din volumul intitulat Urcan Bătrînul, apoi despre Ghicește-mi în cafea (1938) a lui Victor Ion Popa, despre romanul Nuntă în cer (1939) al lui Mircea Eliade și, de asemenea despre Cercuri în apă
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
a observat deja că acest concept nu ocupă o poziție centrală în opera lui Lovinescu - ambiguitățile sînt nenumărate, ele apărînd chiar în interiorul aceleiași scrieri. Alte surse ale confuziei sînt opoziția modernism/ tradiționalism (preponderent tematică, după cum spune criticul), înțelegerea diferită a prozei și a poeziei (Lovinescu susținea sincronizarea poeziei și... recuperarea laturii obiective a romanului), neacceptarea istoricității modernismului, văzut ca un act aflat încă în desfășurare (exemplul dat este volumul Modern, modernism, modernitate al lui Adrian Marino). Urmează o secțiune în care
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
într-o ușurință copilăroasă și poetică, cu totul specială. Culianu compară această performanță lingvistică cu aceea a unor Nabokov sau Joseph Conrad. Din păcate, în românește nu s-au editat pînă acum decît cinci cărți, două romane, o culegere de proză și două antologii bilingve de poezie. Cea mai recentă a apărut la Editura Paralela 45 și conține o selecție de poezii ce acoperă toate perioadele de creație ale poetului. Aranjamentul e cronologic, în funcție de locurile în care autorul a trăit și
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
o mie de asemenea instrumente." Poeziile din San Francisco (1973-1974) au un mai accentuat demonstrativism, devin mai explozive într-un fel teatral, explicabil prin contextul cultural dominat de lecturile publice și poemele create în colaborare. Unele sînt mici poeme în proză, sentențioase și baroce, simple și sofisticate în aceeași măsură: Puterea e un complex de inferioritate întors ca un ceas din neputința relaxării. Pe culmile puterii mele, e nevoie să fiu dus la o sursă de energie în pădure ca să mă
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
și universală. Era încîntat de proiectul meu de a-mi scrie lucrarea de doctorat pe distincția între "caragialism" și "caragialitate" o himeră ce, dacă nu s-a împlinit niciodată pe plan teoretic propriu-zis, începe să devină tot mai limpede în proza mea. Vladimir Streinu, căruia tot Cioculescu m-a prezentat în cuvinte, pe cît de superlative pe atît de ironice, cum îi era felul, m-a atras cu libertatea spiritului și fascinația pentru lirica modernă, în cele cîteva luni cît mi-
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
spune. E un lucru extrem de stimabil și care nu implică neapărat, de ce ar face-o?, lipsa valorii literare a operei lor. Pe de altă parte, dizident a fost și un mare poet ca Mircea Dinescu, Ana Blandiana (mai ales în proze) dar, extinzînd puțin aria, Ștefan Augustin Doinaș, cu excepționala sa intervenție la Colocviul de literatură de la Iași, în 1978... Dacă ar fi să includem apoi toți scriitorii din acea perioadă cenzurați la sînge de Consiliul Culturii, și totuși tipăriți!, lista
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
și unei întrebări care nu mi s-a pus. Cred că noi, cei cîțiva scriitori "din afară", care insistăm să ne publicăm scrierile în românește, am merita un tratament mai apropiat de acela al confraților din țară. Multe nelămuriri asupra prozei mele ar putea fi, de pildă, evitate dacă un critic literar s-ar apleca asupra tuturor cărților mele, dinainte și de după '89. S-ar putea astfel discerne continuități și discontinuități semnificative; o oarecare plasare în panorama literaturii române contemporane, dincolo de
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
unor studenți și profesori de la Universitatea de Vest, în primul rând Adriana Babeți și Cornel Ungureanu. Centrul a organizat, din 1998 încoace, pe lângă un program de masterat, seminare și congrese internaționale, colaborează cu Editura Univers la publicarea unei colecții de proză central-europeană și a scos pe piață, împreună cu Editura Polirom, titluri fundamentale pentru studiul acestui spațiu cultural (W. Johnston, Spiritul Vienei, Jacques Le Rider, Mitteleuropa etc.). Despre unele dintre cărțile apărute la Editura Univers am scris deja într-o altă ediție
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
împlinit, într-o ignorare deplină, 185 de ani de la nașterea lui Ion Ghica (1816-1897), unul dintre cei mai de seamă prozatori romantici români. Scrisorile către V. Alecsandri au fost citite cu delicii de multe generații și se citesc încă. Spiritul prozei romantice erau pe de-a-ntregul ilustrat la noi de specia epistolară. Ghica n-a fost, în sens propriu, un autor de ficțiuni literare, deși, în cîteva scrisori, el cedează pornirii de a fabula, inventînd situații, personaje și tot felul de
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
din cîți avem, mai ales pentru prima jumătate a unui secol căruia el i-a fost, pe trei sferturi din întinderea lui, contemporan. Imaginația ar cădea în planul al doilea, deși Ghica nu duce lipsă de ea. Oricum ar fi, proza romantică nu e numaidecît (Mihai Zamfir are dreptate) una de ficțiune. Și, totuși, bănuiala mea este că Ghica a făcut mai mult decît să conserve, în memorabile imagini, aspecte din viața cotidiană bucureșteană ori muntenească din secolul XIX. El avea
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
dar al Celui de Sus, amin"), caligraful introduce o schimbare vitală: Pacea aceasta va fi precum Lumea, veșnică"... Caligraful este pedepsit aspru: îi este tăiată mîna dreaptă. Cu mîna stîngă descrie toate cîte s-au întîmplat. Ținînd cont că această proză (ca și celelalte) a fost scrisă înainte de '89, ar fi foarte greu să nu accentuăm latura subversivă a parabolei. Însă o astfel de interpretare nu ar face decît să strice aerul perfect ficțional pe care știe să-l creeze acest
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
văzut în Ciuma altceva decît o parabolă împotriva nazismului. Cine îi mai dă dreptate lui Camus astăzi? Toată gama largă de sensuri pe care o deschide povestea caligrafului trebuie să rămînă neexploatată. Cetatea ficțională perfect închisă este adevăratul merit al prozei lui Alexandru Ecovoiu. Un ceasornicar inventează un ceas care prevestește, cu cîteva bătăi de gong, marile dezastre sau marile fericiri. Ceasul este instalat în curtea ceasornicarului. Tot orășelul în care acesta locuia, este dat peste cap. Oamenii intră în isterie
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
într-un fel aparte lectorul. De fapt, îl îndeamnă să nu interpreteze, să nu fie activ, așa cum școala contemporană de literatură îl educă să fie. Înclin să cred că, din păcate, nu aceasta este și intenția autorului, pentru că în unele proze, mai puțin reușite, intervine un ton destul de demonstrativist. El nu reușește să-și exploateze la maxim gustul pentru ficțiunea pură, pentru literatura care te confiscă - întotdeauna lasă loc pentru interpretări. Și atunci ficțiunea se transformă în fabulă, limbajul parabolic devine
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
f.p. Gânduri poetice despre (ne)liniștile existenței Manual de gânduri care liniștesc... este un fals-jurnal alcătuit din secvențe de întindere diferită de la aforisme, scurte reflecții, replici, întrebări retorice până la amintiri și meditații de câteva pagini, ba chiar scurte fragmente de proză. Spun fals-jurnal pentru că scrisul lui Iustin Panța este contactul cu viața și gândurile de zi cu zi, scriitorul analizându-și gesturile, mișcările, întâmplările, întâlnirile și relațiile cu oamenii și obiectele, încercând să găsească reguli, adevăruri absolute sau doar perspective nebănuite
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
pe Deborah Tannen care scria: Cînd oamenii vorbesc despre detalii ale vieții cotidiene, este vorba de bîrfă, cînd, dimpotrivă, scriu despre aceste lucruri, este vorba despre literatură (nuvele, romane)". Literatura ar fi bîrfa înnobilată prin scris și devenită gen de proză. Mai greu de stabilit este cea de a doua relație. Părerea unora, împărtășită cu prudență de Benvenuto, este că femeile au bîrfit mai des decît bărbații fiindcă au fost excluse din viața politică: "...Și-au redobîndit, cu ajutorul commerage-ului, dreptul de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
dat drumul și au ajuns la un nivel al confesiunii, al comunicării, care nu este numai științific, ci este și uman. Într-adevăr, dialogurile se citesc și se recitesc cu mare plăcere, ele creează o atmosferă evocatoare specială, aidoma unei proze... Da, pentru că toată această atmosferă este rodul unei emoții. Este emoția pe care am avut-o și în Biblioteca Națională Franceză, este emoția unor colțuri de Paris care au trecut evocate și în unele dintre articolele mele despre Parisul suprarealiștilor
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
o lungă absență și femeia, trecută de patruzeci de ani, încearcă să-l recucerească. Apare însă o concurentă neașteptată, fiica sa. Ambiguitatea erotică, gelozia, scîrba, cinismul (din partea tinerei) și stilul ales pentru expunere (epistolar) creează o expresivitate rar întîlnită în prozele contemporane. Foarte interesante sînt "realitățile secunde" pe care le surprinde autorul. În anii '70 era nebunia pantalonilor evazați pe care o percepem prin ochii unui tînăr provincial: "Pantalonii evazați, ca și perciunii, îmi stîrniră invidia, purtam și eu un "trapez
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
poartă" și romanul său este plin de astfel de intuiții. Se poartă, spre exemplu, secta: nu mai există film de acțiune la televizor sau roman contemporan fără o mică sectă ciudată. Se poartă ficțiunea fără limite, fantasticul amestecat cu realismul, proza ritmată, discursul psihotic etc. Defectele nu lipsesc. În primul rînd autorul nu încalcă nici o limită, nu mizează pe spiritul de frondă care ar fi fost necesar pentru "trezirea" cititorului (un exemplu sugestiv: unele cuvinte grele apar cu toate literele, altele
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]