8,957 matches
-
Chivu, că Zuckerman - în Exit Ghost - era „afectat de propria origine evreiască (vezi Pata umană)", îmi dau seama că, pentru unii dintre noi, Roth continuă să fie un mare necunoscut sau cel puțin un neînțeles. Zuckerman este un alter-ego al prozatorului care, întrebat de un ziarist francez dacă se consideră evreu american sau american evreu, răspunsese: „Romancier american. Punct". Nici Philip Roth nici Zuckerman nu sunt și nu au cum să fie „afectați" de originea lor evreiască. Și ce vrea să
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
documentate, alteori doar mustind de idei, dar fără excepție parțiale. Spre deosebire de ei, Monica Spiridon are plăcerea generalizării. Discutându-l pe gazetarul Eminescu, ea îl are în vedere și pe scriitorul cu același nume, în ambele ipostaze, de poet și de prozator. Analiza publicisticii reprezintă numai un posibil model de relectură completă, pe care de altfel autoarea o schițează în primele două părți. Aici se și războiește cu criticii care n-au văzut în articolele eminesciene punctul de plecare pentru o proiecție
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
văzut în articolele eminesciene punctul de plecare pentru o proiecție care să acopere întreaga operă. Singurul exeget care pune degetul pe rană e, pentru Monica Spiridon, D. Popovici. Acesta îi reproșa lui Vianu (iată!) preferința pentru Bălcescu, manifestă în Arta prozatorilor români, în dauna redactorului de la Timpul. De aici începe convergența: „După mai mult de un veac de posteritate, opera lui Eminescu s-ar cuveni atent recitită. Deși valabilă pentru producția intelectuală a scriitorului, privită în bloc, afirmația capătă un caracter
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
Centre for Writers and Translators (Visby, 2004). Este laureat al premiilor Hubert-Burda-Preis (2008), Splendor Gedanensis (2007). În 2006, Tadeusz Rozewicz i-a înmânat Premiul Fundației pentru Cultura Poloneză. În octombrie 2009 a primit Premiul Fundației Koâcielskich, acordat celor mai buni prozatori și poeți polonezi (din Polonia și din străinătate) în vârstă de până la 40 de ani. Rezoluție Astăzi din nudul tău mi-am ales un ochi și l-am mărit până la marginile ecranului, până la limita rezoluției (iar ea e atât de
Tadeusz Dabrowski by Luiza Săvescu () [Corola-journal/Journalistic/6315_a_7640]
-
și National Book Critics Circle Award, după care McCarthy publică The Crossing (1994) și Cities of the Plain (1998). În 2005 îi apare un nou roman de succes, No Country for Old Men, urmat de The Road (2006), cu care prozatorul american cucerește premiul Pulitzer și premiul James Tait Black Memorial. În 2007 filmul conceput și regizat de frații Coen după cartea No Country for Old Men (Nu există țară pentru bătrîni) are un succes instantaneu. Pelicula obține patru premii Oscar
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
Dana Ligia Ilin AMOS OZ (n. 1939) este cel mai important prozator și eseist israelian, cunoscut în întreaga lume și tradus în 35 de limbi. Primul său volum de povestiri, Acolo unde urlă șacalii, apare în 1965, fiind urmat de romanul Altundeva poate (1966). După succesul răsunător al romanului Soțul meu, Mchael
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
auz muzical, foarte puțini auz absolut, cu simțul limbii e cam la fel) și de osârdia cu care lai perfecționat. Am impresia că, la noi, nu este prețuit la întreaga lui valoare, altfel nu am accepta atâția publiciști și chiar prozatori și poeți care se poticnesc în oricum prea puținele vorbe pe care le folosesc fără să fie măcar siguri de înțelesul lor, ca și cum n-ar conta expresivitatea sau măcar acuratețea scrierii și ar fi suficient să ai idei pentru a
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
Simona-Grazia Dima Nu sunt foarte mulți aceia care știu că prozatorul Borges a fost, de la începutul carierei sale până la sfârșitul acesteia, dublat de un fascinant poet. Împărtășim aceeași opinie cu cea a distinsului traducător și eseist Andrei Ionescu, din prefața volumului antologic* pe care l-a realizat din creația marelui argentinian
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
vadă mărimea lui, îți trimit drept aceea numai 100 lei, rămânând ca restul să-l primești când vom putea socoti exact câte pagini are volumul.” Pe lângă interesul de istorie literară (Niculae Gheran elucidează astfel misterul debutului în volum al marelui prozator ardelean), mai reiese un lucru. Era inevitabil ca, având aceste calități de administrator, amplu documentate în volumul d-lui Gheran, Sebastian Bornemisa nu putea să nu facă și o spectaculoasă carieră publică. Va fi primar al Clujului - mai întâi, timp
Cum se scrântesc intelectualii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4726_a_6051]
-
în 10 ilustrațiuni, al cărei titlu, vorba lui Nicolae Manolescu, face orice descriere de prisos. Ca director de teatru, același Caragiale a optat, în stabilirea repertoriului, tot pentru spectacole mai degrabă agreabile decât importante. Nici în ce-l privește pe prozator, se pare, lucrurile nu stau cu mult mai bine. Tablele de materii ale volumelor sale sunt atât de felurite, de instabile, inclusiv sub raportul valorii, încât cu greu se poate depista, îndărătul lor, vreo urmă de construcție. Schema e cu
Filosofie și conștiință artistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4746_a_6071]
-
paragraf, care merită o lectură cât se poate de atentă: „Ce cunoștințe de filozofie a avut Caragiale? Întrebarea poate părea nepotrivită pentru un scriitor care a făcut toată viața lui paradă de lipsa de instrucție sistematică și care, dramaturg și prozator pursânge fiind, n-a avut și o vădită înclinație pentru gândirea și construcția teoretice. Problema relației lui Caragiale cu filosofia - fără să fie nouă, căci și-a pus-o și Constantin- Rădulescu Motru, care a considerat că jubilația vitalistă reprezintă
Filosofie și conștiință artistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4746_a_6071]
-
o regăsire fericită a patriei universale: „(...) împinși de foame, teamă, dezamăgire, zădărnicie, purtați mai mult de imaginea unei țări blestemate decât de himera paradisului, românii au devenit un popor de nomazi”. Acută, de reținut, mi se pare și distincția între „prozatorii memoriei”, preocupați de „trecerea de la o lume la alta, de la dictatură la postcomunism”, (Dan Lungu, Florina Ilis, Radu Pavel Gheo, Lucian Dan Teodorovici, Bogdan Suceavă, Filip Florian) și o generație ceva mai nouă, așezată mai curând „împotriva memoriei” (Adrian Schiop
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
și de matur în articulațiile sale, trădând exersarea îndelungată, în secret, a uneltelor”. „Atitudinea e a observatorului realist - mai spuneam -, ațintind priviri scormonitoare asupra gesturilor celor mai mărunte, cu intenția de a fixa tipologii și situații caracteristice”. Adăugam că noul prozator mânuiește „o bună tehnică a dezvăluirilor succesive,lente, penetrante”. Să mi se ierte autocitarea copioasă dintr-un vechi articol de întâmpinare, reluat și în volumul Prozatori de azi (1970). Am vrut doar să arăt că felul în care am perceput
Drama clasei mijlocii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4769_a_6094]
-
mai mărunte, cu intenția de a fixa tipologii și situații caracteristice”. Adăugam că noul prozator mânuiește „o bună tehnică a dezvăluirilor succesive,lente, penetrante”. Să mi se ierte autocitarea copioasă dintr-un vechi articol de întâmpinare, reluat și în volumul Prozatori de azi (1970). Am vrut doar să arăt că felul în care am perceput cândva (acum aproape cincizeci de ani !) textele lui Mihai Giugariu mi se impune și azi, când am sub ochi cartea sa cea mai nouă (de nu
Drama clasei mijlocii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4769_a_6094]
-
unor mase cu cel mai degradant statut (al unui obiect de manevră ideologică, în fond, propagandistică)”. Evident, victimă a unei ordini politice aberante, Radu Petrescu s-a retranșat în estetic ca într-un mediu proteguitor. Flaubertian și deopotrivă proustian, acest prozator de-o uriașă tenacitate, de-o calofilie utilizată precum un instrument al forării spre marile adîncimi ale ființei, s-a văzut acuzat de o „sărăcie epică”, atrăgînd după sine o notă de discredit care încă mai stăruie. Dar ce înseamnă
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
un cadru de restricții, de normări abuzive. Or, Radu Petrescu înțelegea a-și lua revanșa prin introspecție, prin proiectarea eului pe ecranul unor idealități intime. Spre deosebire de „scriptorul” lui Roland Barthes, care avea ca țel „a depune mărturie”, informînd, comentînd realul, prozatorul nostru a preferat a se închide în crisalida mărturiei sinelui către sine, ca performanță nu doar stilistică ci și expiatoare, sub chipul, adesea, al „literaturii de sertar”. Neîndoielnic, era și o reducție sui generis impusă, precum la Kafka, de orarul
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
într-o vervă bufonă cu pasiunea redescoperită a digresiunii limbute. Ritmul discuției, replici seci, casante, ironice, devine ritmul acțiunii, astfel încât, luat de val sau călare pe el, regizorul surfează vertiginos uitând de rațiunea fiecărei acțiuni și de sensul pe care prozatorul îl acorda momentelor de solipsistă reflecție holmesiană. Holmes-ul lui Ritchie este un agitat, un ins cu instabilitate psihomotorie, schimbând măștile una după alta ca la un varieteu unde el joacă toate rolurile. Doctorul Watson (Jude Law) abia mai ține pasul
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
Veronica Micle. Tocmai ce am citit povestea într-o epistolă de-a lui George Călinescu", a scris Dan Negru pe blog. Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani - d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Dan Negru: Fac publice numele celor doi AMANȚI by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/50310_a_51635]
-
știe dacă duce undeva”. Cele trei cărți sunt construite simfonic și cadențate prin câteva vaste laitmotive: lumina, echilibrul, melodia. Fiecare scenă e secționată ca la un tomograf scriptural, felie cu felie, gest cu gest, aromă cu aromă, sunet după sunet. Prozatorul e un martor profesionist, pe spusele căruia poți conta.
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
din declarațiile de acum ale lui Marin Preda a fost în primul rînd plastica sa declarație de iubire față de personajul Moromete, dar iată că aici, în interviu așa cum apare el prima dată publicat în Gazeta literară, accentul cade pe nemulțumirea prozatorului: „Cineva se întreabă, deștept și autoritar, dacă mai avea sau nu rost să apară volumul al II-lea din «Moromeții». Altcineva citește cartea cu un telescop ciudat și spune, negru pe alb, că Moromete trăiește... drama neînțelegerii. Mintea criticului a
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4792_a_6117]
-
de înțeles e cazul celor care, din oroarea de realismul plat, acefal, nu mai prizează proza de observație. Cădem, atunci, în întunericul unei confuzii.” Fragmentele acestea nu au fost reținute în volum. Ele sînt însă semnificative pentru natura reactivă a prozatorului, care, așa cum am văzut în anii anteriori, nu se ferește să răspundă criticilor și, cîteodată, să-și pună la punct propriii colegi. Dacă exista într-adevăr în 1968 o înapoiere a criticii în raport cu prozatorii, înapoiere în ceea ce privește deschiderea literaturii și a
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4792_a_6117]
-
însă semnificative pentru natura reactivă a prozatorului, care, așa cum am văzut în anii anteriori, nu se ferește să răspundă criticilor și, cîteodată, să-și pună la punct propriii colegi. Dacă exista într-adevăr în 1968 o înapoiere a criticii în raport cu prozatorii, înapoiere în ceea ce privește deschiderea literaturii și a ieșirii ei din zodia schematismului rudimentar anterior, rămîne de demonstrat. Oricum, prozatorul Marin Preda este afectat de primirea rece a celui de-al doilea volum și cu nici un prilej, de-a lungul acestui amplu
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4792_a_6117]
-
răspundă criticilor și, cîteodată, să-și pună la punct propriii colegi. Dacă exista într-adevăr în 1968 o înapoiere a criticii în raport cu prozatorii, înapoiere în ceea ce privește deschiderea literaturii și a ieșirii ei din zodia schematismului rudimentar anterior, rămîne de demonstrat. Oricum, prozatorul Marin Preda este afectat de primirea rece a celui de-al doilea volum și cu nici un prilej, de-a lungul acestui amplu interviu, nu arată vreo nesiguranță de sine, nu-și pune la îndoială reușitele literare, eventualele minusuri. Cu atît
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4792_a_6117]
-
depinde de coerența intrinsecă a lecturii, nu de evenimentul totdeauna trecător. De contextul uman, nu de conjunctura social-politică. Se poate vorbi, în cazul lecturilormodel, chiar de o... „indiferență la eveniment”. Două cărți fundamentale (de învățătură), Istoria lui Călinescu și Arta prozatorilor români, a lui Tudor Vianu, au putut apărea în plin război mondial. Am descoperit în Alexandru Paleologu un aliat al mirării mele: „Prefața Istoriei literaturii române... se încheie cu un amănunt exemplar, anume data: 24 ianuarie 1941. În paroxismul convulsiilor
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
insistentă a polului critic cunoscător scoate la iveală partituri inedite. Tema Scurtei istorii... a lui Mihai Zamfir e „reexaminarea galeriei de figuri cunoscute, cercetate însă cu ochiul cititorului de la începutul secolului XXI”. Ca un yankeu la curtea regelui Arthur, profesorul prozator scrie o „bioficțiune a literaturii române” (Adriana Bittel) cu personaje alese după un chestionar extrem de personalizat, identificând voci și stiluri (scripturale, dar și existențiale) în stare să treacă testul critic lucrat în răspăr cu modele zilei. O înlănțuire de eseuri
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]