5,478 matches
-
e tăiată la gât și are maxilarul rupt, da’ trăiește. M-am dus să o anunț pe directoare de grozăvie. Imediat au fost chemați profesorii la ordine, scoși de la ore. Profesoara de chimie care avea oră cu clasa celor doi puști făcuți pilaf în mijlocul străzii a alergat într-un suflet la cancelarie, să-i pună absenți. Nici măcar nu luase catalogul cu ea. Acum se temea să nu înfunde pușcăria. Păcat de ei! Nu mai bine stăteau la oră? Și doar chimia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
marea rotondă era goală. Protestatarii s-au grupat sub statuia Leului uriaș de bronz, cu pieptul bombat. Huiduielile s-au întețit când pe clădirea de lângă poartă și-au făcut apariția câțiva indivizi în combinezoane negre, cu cagulă pe față și puști în mâini. Mulțimea vuia isterizată. Câțiva bărbați scoși din minți alergară până în fața porții metalice și, dezgolindu-și piepturile, îi sfidară pe lunetiștii care îi ținteau: trageți, mă, asasinilor! hai, omorâți-ne! Gloata se năpusti spre zid urlând. Soldații începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Păi, puteam s-o-mbuligesc! Magma an pace! Lasă-mă în pace! Ba nu te las! Uite, fa, ca să știi și tu cum se dă o știre nasoală: Ieri de dimineață, Forzoso a rupt zgarda și lanțu' și a fugit ca din pușcă, prin spatele curții, până la heleșteu, ca turbatu ', după cățele. Nitam-nisam, ce i-a venit lui, de s-a urcat într-o vechitură de barcă și a plutit cu ea în derivă, până pe la mijlocul lacului. Barca asta, care avea fundu'plin
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să știi și, Doamne, bine ne-ar mai prinde, don' plutonier, de ne-ar da! ― Crezi că mie nu mi-ar prinde bine, băiete? zise Boiangiu. Aolică!... Ori voi credeți că și eu am moșii ca boierul Miron?... Sabia, și pușca, și lefșoara, fraților, asta mi-e moșia! ― Și ce mai pică pe de lături, don' șef! completă un mucalit. Țăranii porniră pe râsete. Plutonierul se supără: ― Apoi vezi, măi, că sunteți porci?... Care-i ăla, să-l văd și să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și... Îi cârpi, una după alta, fulgerător, două palme zdravene pe obraji. Boiangiu nici nu mai avu timp să se dumerească. Într-o clipire loviturile îl copleșiră din toate părțile. Văzu ca prin vis că Trifon Guju i-a smuls pușca de pe umăr. Își ferea capul, lăsîndu-l pe piept și instinctiv nu căuta decât să scape din mijlocul mulțimii. Țăranii urlau și loveau. Dă bine, mă!" ,Arde-l!" Fugi! Fugi!" În spate auzea glasurile jandarmilor, spăimîntate: "Nu da!" Se avântă cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scăpat din încăierare. Toți patru erau fără arme, ca și șeful, iar doi în capul gol, pierzîndu-și capelele pe câmpul de luptă. Țăranii victorioși, ajungând în dreptul casei, se opriră și numai de acolo huiduiau și înjurau, arătîndu-și pumnii și învîrtind puștile rămase în mâinile lor. Mai liniștit oarecum, după ce a constatat că subalternii îl urmează, plutonierul întoarse iar spatele oamenilor care vociferau și continuă retragerea prin grădini, într-un ritm mai cumpătat, gândind că se va uni cu trupa la adăpost
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
adăpost și zicîndu-și, pe măsură ce se reculegea: ― Noroc că n-au fost încărcate armele, altfel tâlharii ne omorau! Pe când jandarmii dispăreau, pipăindu-și cucuiele și coastele, țăranii comentau bătălia cu râsete și glume, cu sudălmi și ocări. Trifon Guju bălăbănea o pușcă în aer, și chiuia, și striga cu o vioiciune ce nu se potrivea deloc cu fața lui morocănoasă: ― Acu-i acu, fraților!... Acu-i acu! Vestea izgonirii jandarmilor se răspândi repede dintr-un capăt la altul al satului, împrăștiind o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înmuiase. Intră repede în casă. La fiece pas își zicea că trebuie să se calmeze. Îi tremurau însă și mâinile, și genunchii, numai în inimă îi bătea un ciocan cu lovituri asurzitoare. În camera de culcare, deasupra patului, atârna o pușcă de vânătoare, veșnic încărcată. O smuci din cui. Afară toate limbile se dezlegară. Numai Luca Talabă îi strigă lui Trifon că nu face bine împungîndu-se cu boierul cel bătrân. Din toate părțile se ridicau în schimb aprobări gălăgioase: ― Bine făcuși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și... Un glas subțire strigă, mai departe, stârnind veselie împrejur: ― S-a încins moșul, fraților, nu-i fie de deochi! Ignat Cercel bâlbâi îngrijorat: ― Ia vezi, Trifoane, să nu te pomenești cu boierul că te... Când reapăru Miron Iuga cu pușca în mână și cu ochii umflați și roșii ca cepele, fu întîmpinat cu un murmur de mirare și de nemulțumire. Bătrânul se opri la trei pași de Trifon Guju, unde fusese adineaori, și porunci fără să mai țipe, dar mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putu scoate glas, dar sări în picioare, în aceeași clipă o voce speriată rosti: ― Marioara, să nu țipi că mă nenorocești!... Sunt eu, Isbășescu! Ieși anevoie de sub canapea. Era amorțit. Se ascunsese de când a văzut pe bătrânul Miron că ia pușca, bănuind ce are să se întîmple. Chircit acolo, a mulțumit lui Dumnezeu că i-a dăruit ideea salvatoare, altfel desigur brutele I-ar fi masacrat. I-a fost teamă dintâi să nu aprindă casa țăranii și să ardă ca un șoarece
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
învinețea vorbele: ― Lasă, că le facem noi de petrecanie, soarele, și dumnezeii, și precista, și... Sudălmile i se încîlciră în cerul gurii până se înecară într-un scrâșnit. Chirilă Păun, ținîndu-se pe lângă Nicolae, țipa ca o babă, amenințând cu o pușcă luată de la jandarmi și întrebuințată în chip de măciucă. Mai departe, în mijlocul unei îmbulzeli, Toader Strîmbu, înarmat la fel, se jura că n-are să se astâmpere până ce nu va zdrobi căpățâna ofițerului care comandă trupele, măcar de-ar fi general
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
chiar pe a plutonierului, pe care o purta agățată de curea pe umăr ca un recrut silitor, cu toate că nu făcuse armată niciodată. In dosul lui Petre, parc-ar fi fost umbra lui, se zbuciuma Ilie Cârlan, agitând și el o pușcă și hăpăind întruna, ca și când n-ar fi fost în stare să găsească altceva: "Nea Petrică!... Nea Petrică!..." Strigătele și înjurăturile răbufneau când ici, când colo. Furia țâșnea din ochi și din gâtlejuri ca un abur otrăvit, încingînd sutele de oameni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la ordinele dumitale! În același moment, Anghelina, care nu încetase a zbiera, începu să alerge prin fața frontului, cu copilul în brațe, arătând și bătîndu-și bucile: ― Să vă fie rușine! Soldați sunteți voi, ori tîlhari?... Rușine!... Nu mi-e frică de puștile voastre, iacă!... Trageți colea, dacă îndrăzniți!... Trageți!... De ce nu trageți?... Uite colea! Uite colea! Tănăsescu, văzînd-o, agită iar cravașa: ― Uite, scârnăvia dracului cum își bate joc de trupă!... Mama ei de scîrnăvie!... Puneți mâna pe ea, băieți!... Zidul militar nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
procurorului, înfricoșate și uscate, nu le auzi prefectul Baloleanu. Numai glasul trâmbiței, necruțător și amenințător, șerpuia peste capetele oamenilor ca un bici de foc. Pe când trâmbița suna, maiorul Tănăsescu ridică sus cravașa cu o comandă scurtă. Două sute de țevi de pușcă se îndreptară cu același gest spasmodic asupra țăranilor. Vociferările sălbatice se curmară o clipă, parcă le-ar fi retezat un paloș, dar numai spre a reizbucni mai tumultuoase: ― N-au voie să tragă!... Nu-ți fie frică, moșule!... Hai, băieți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oamenii se simțeau cuprinși într-un început de mișcare de fugă. ― Au tras în aer! răcni Petre cu ochii bulbucați. N-aveți frică, fraților! Stați pe loc!... Unde te îndesi?... Nu fugiți!... Înainte, oameni buni! Pe ei!... Să le luăm puștile și gloanțele! Parcă pânza de gloanțe, cu pocnetele ei, ar fi spălat toate zgomotele ce murdăreau văzduhul, se făcuse o clipă de tăcere mare și dureroasă. O groază mare părea că a rărit și risipit aerul, încît pe fața pământului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lor de... Petre striga cât îl ținea gura, precum a strigat de la primul moment, dar era târât și el în goana mulțimii, neputincios, ca o frunză pe un puhoi de ape ce au rupt zăgazurile. Ilie Cârlan, strângând cu mândrie pușca goală, gâfâia lângă Petre, desperat de desperarea lui. Mai departe, Nicolae Dragoș se zvârcolea să se apropie de Petre, să schimbe împreună două vorbe. Dar mulțimea îngrozită îi cuprindea pe toți, irezistibil, în aceeași fugă dezmățată, spre un adăpost împotriva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trage, ocupând corpul șoselei din șanț în șanț, iar pe amândouă marginile câte un pluton în coloană de marș, mijlocul rămânând rezervat pentru maiorul Tănăsescu, însoțit de trompetul batalionului. Din când în când maiorul răcnea comenzi scurte, trupa se oprea, puștile trosneau, apoi marșul reîncepea pe ulița satului, printre casele care păreau pustii. Tănăsescu vedea cum, la fiecare salvă, mai mulți sau mai puțini din fugari se rostogoleau la pământ, parcă și-ar fi pus piedică ei între ei, cum unii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însîngerat. Da unde ești împușcat tu de ți s-a roșit cămașa? ― O fi în umărul ăsta, că parcă nici nu-l mai simt, zise băiețandrul privindu-l cu un zâmbet de mândrie. ― Mama lor de tîlhari! Petre avea o pușcă încărcată, luată de la pândarii arendașului Cosma. O ținea de țeavă ca o ghioagă. Un necaz mare îi înăbușea inima ca un năduf. Îi trecea prin creier să fugă și el acasă, ca ceilalți toți, dar îi era rușine de băiatul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne mai omoare degeaba! strigă bucuros Ilie. Își scoase cămașa însîngerată și ruptă, o agăță de țeava armei cu care se mândrise atâta, ca un steag alb, și o ridică în sus, s-o vadă soldații care erau încă departe. Pușca era grea pentru brațul lui găurit și țeava cu cămașa în vârf se bălăbănea ca bătută de vânt. Stătură așa un răstimp, împrejur liniște mare și nici o mișcare, parcă satul ar fi fost mort. Ușa cârciumii era închisă. Petre bombănea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iar trâmbița, prelung ca o prevestire. Și îndată Petre auzi frânturile de comenzi: ― ...stai!... ochi!... foc!... Ilie începu să legene mai tare steagul alb, să nu cumva să nu-l observe soldații. Trosnitura salvei păru mai asurzitoare. Cămașa însîngerată cu pușca se prăvăli scurt ca un drapel când dă onorul. Ilie se frânse icnind: ― Aoleu! Două gloanțe loviseră și pe Petre, dar nu le simți. Nici pacea noastră nu le mai ajunge! se gândi dânsul cuprins de o indignare subită pentru că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le simți. Nici pacea noastră nu le mai ajunge! se gândi dânsul cuprins de o indignare subită pentru că soldații au împușcat semnul păcii. Apoi atunci..." Trupa își reluase înaintarea automat. Petre, parcă numai atunci și-ar fi adus aminte, ridică pușca la ochi și trase cu sete. Arma se descarcă cu un pocnet năbușit. După o clipă comanda răsună din nou: ― ...stai!... ochi!... foc!... Și înainte chiar de a se auzi ultimul cuvânt, salva trosni. Petre rămase în picioare, cu pușca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pușca la ochi și trase cu sete. Arma se descarcă cu un pocnet năbușit. După o clipă comanda răsună din nou: ― ...stai!... ochi!... foc!... Și înainte chiar de a se auzi ultimul cuvânt, salva trosni. Petre rămase în picioare, cu pușca goală în mână, sfidător: ― Paștele și anafura voastră de... Căzu întîi în genunchi. Pe cămașa-i albă țâșniră câteva pete de sânge. ― Foc!... Foc!... Foc! țipa furios glasul maiorului. Împușcăturile pârâiau, parcă o morișcă s-ar fi pornit singură undeva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cum nu s-a mai pomenit nicăiri în lume în veacul din urmă, nici chiar în colonii sau față de triburile sălbatice. Și toate pe tăcute, să nu afle Europa și lumea. Tunurile au bubuit, au nimicit din temelii sate multe, puștile au trosnit neîncetat... Victimele sunt aruncate în gropi colective, fără cruce, să nu lase nici o urmă... Și nimeni nu poate protesta, nimeni nu cutează să crâcnească, fiindcă sunt în joc interesele țării și fiindcă interesele țării cer ca atâtea milioane
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rudimentare.) ― Mai întâi să vedem de ce sunt în stare, zise Dallas. Fiecare să ia câte unul. Unul câte unul, primiră arma pe care le-o întindea Brett. Fiecare tub, de un metru și jumătate lungime, avea o formă vagă de pușcă, cu o aparatură compactă pe crosă. Dallas îl luă pe al său și-l cântări în mâini. Nu era greu, ceea ce nu-i displăcut. Își dorea să aibă o armă ușoară și ușor de mânuit pentru a se apărea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și mâncați-nemâncați, doar în pantalonașii scurți făcuți de bunica dinspre mama, o tulim la gârlă să găsim un loc bun printre păpuriș. Ne dezbrăcăm de pantolanași, lăsându-i în capătul ogorului nostru cu popușoi care ajungea până la mal. Intrăm goi pușcă în gârlă, așa cum mai erau și alți copii de vârsta noastră, ba unii chiar mai mari. Mulți dintre ei erau cu mamele lor sau cu surori mai mari. Găsim loc bun unde speram să prindem porcușori, zvârlugi, cărășei sau chișcari
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]