12,735 matches
-
contrastantă și năucitoare a divei, al cărei cuvînt definitoriu predilect a fost mereu crescendo... Jayne nu a fost o ființă umană, sau nu a fost cunoscută publicului ca atare, imaginea ei a fost în întregime construită și fasonată de interesele publicitare ale studiourilor Fox, întruchipare a femeii obiect, senzuală pînă la exces, provocatoare și excentrică nu doar în ținute, atitudini și expresii, ci și în viața particulară, în care se amestecau cinci copii, o sumedenie de amanți dezaxați, căței Chihuahua, droguri
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
creat și protejat în economiile de piață"! Ruperea ritmului și ierarhiilor cotidiene se realizează și la nivelul limbajului, autoarea navigînd cu abilitate printre varii jargoane și coduri, de la cel de birou de analist financiar, la cel al străzii, al prospectelor publicitare, al manualelor etc., pînă la finețurile romanești cele mai subtile. De la Roxane trecem la poveștile de amor virtual ale mamei sale, apoi, fără tranziție, la Tsutomu Miazaki, japonezul care, între 1988 și 1989 a ucis patru fetițe, pe care le-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Cioran, ale cărui entuziasme și deliruri adolescentine stîrnesc (abia acum!) valuri de indignare corect politică, îndeosebi în mediul francez, și ale cărui opinii spumoase se regăsesc în locuri dintre cele mai variate, de la scrieri literare la sfere teatrale, sau chiar publicitare. Drept e că, în acest sens, scriitorul e privilegiat de forma aforistică a gîndurilor sale, ce se pretează prin excelență la o asemenea valorificare, reînviind parcă spiritul spadasinilor cuvîntului din elegantele saloane pariziene de acum două sau trei veacuri. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
consiliați. Baudrillard ironizează acest discurs, în care consumatorul este tratat ca un "bolnav virtual", aflat în interiorul unui corp social, la rândul său bolnav (remarcăm la lucru metoda "patologiei sociale"). Filosoful francez accentuează din nou în cadrul acestei ideologii și rolul discursului publicitar (pe lângă cel al arhitecților, urbaniștilor etc., pe care îi așază în categoria celor care se doresc a fi "taumaturgii" societății actuale). Baudrillard consideră că "publicitatea este probabil mijlocul de comunicare cel mai spectaculos al epocii noastre"361; ea încadrează un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lui McLuhan, conform căreia "the medium is the message" (interpretată de Baudrillard ca fiind esențială pentru analiza consumului) și care transmite un mesaj imperativ, acela al consumului mesajului în sine. Al doilea element este dat de prezența obsesiv-constantă în interiorul discursului publicitar a "celui mai frumos obiect de consum" corpul, asociat cu aproape orice lucru la care se face reclamă, într-un "erotism funcțional" la care Baudrillard va reveni și în lucrările anterioare, continuându-i teoretizarea. Astfel, publicitatea devine ea însăși obiect
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
frumos obiect de consum" corpul, asociat cu aproape orice lucru la care se face reclamă, într-un "erotism funcțional" la care Baudrillard va reveni și în lucrările anterioare, continuându-i teoretizarea. Astfel, publicitatea devine ea însăși obiect de consum, semnele publicitare fiind considerate "legende", în sensul în care prima activitate pe care o solicită este aceea a lecturii, și apoi a interpretării. Publicitatea reprezintă atât un obiect despre obiecte, dar și un discurs-obiect, întrând "integral în sistemul obiectelor nu doar pentru că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și un discurs asupra obiectului și obiect propriu-zis. Și poate fi consumată ca obiect cultural tocmai prin calitatea ei de discurs inutil și inesențial"362. Chiar dacă obiectul căruia i se face reclamă decepționează consumatorul, el poate consuma în continuare discursul publicitar ca atare în acest context, Baudrillard discută despre un imperativ publicitar și un indicativ publicitar. Dacă rezistăm în fața imperativului de a cumpăra obiecte sau servicii, nu același lucru se întâmplă cu sensibilitatea față de indicativul publicității, care se autodesemnează atât ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
consumată ca obiect cultural tocmai prin calitatea ei de discurs inutil și inesențial"362. Chiar dacă obiectul căruia i se face reclamă decepționează consumatorul, el poate consuma în continuare discursul publicitar ca atare în acest context, Baudrillard discută despre un imperativ publicitar și un indicativ publicitar. Dacă rezistăm în fața imperativului de a cumpăra obiecte sau servicii, nu același lucru se întâmplă cu sensibilitatea față de indicativul publicității, care se autodesemnează atât ca "produs de consum secund", cât și ca o "evidență culturală" (în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tocmai prin calitatea ei de discurs inutil și inesențial"362. Chiar dacă obiectul căruia i se face reclamă decepționează consumatorul, el poate consuma în continuare discursul publicitar ca atare în acest context, Baudrillard discută despre un imperativ publicitar și un indicativ publicitar. Dacă rezistăm în fața imperativului de a cumpăra obiecte sau servicii, nu același lucru se întâmplă cu sensibilitatea față de indicativul publicității, care se autodesemnează atât ca "produs de consum secund", cât și ca o "evidență culturală" (în sensul lecturării ei și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca o "evidență culturală" (în sensul lecturării ei și după alte criterii, nu doar acelea ale descoperirii referentului, ci ale retoricii sale, ale construcției mesajului, îmbinării cu imaginea etc.). Dacă punem în relație tripartiția genurilor retorice cu discursul de tip publicitar, se observă că acesta este "un amestec subtil de deliberativ și epidictic"363, în sensul în care epidicticul este legat de limbaj, de consolidarea adeziunii la un set de valori, în timp ce deliberativul este legat de partea argumentativă a textului publicitar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
publicitar, se observă că acesta este "un amestec subtil de deliberativ și epidictic"363, în sensul în care epidicticul este legat de limbaj, de consolidarea adeziunii la un set de valori, în timp ce deliberativul este legat de partea argumentativă a textului publicitar. Elogierea produselor prin procedeul amplificării (în epidictic) se combină astfel cu sfatul și îndemnul de a le cumpăra, pe baza procedeului sugerării/demostrării a ceea ce este util sau bun pentru cumpărător (în deliberativ). Dar transformarea publicității însăși în obiect de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a ceea ce este util sau bun pentru cumpărător (în deliberativ). Dar transformarea publicității însăși în obiect de consum s-a soldat uneori cu o deviere de la obiectivul adeziunii la adevărul discursului către o receptare predominant estetică, ce îi conferă discursului publicitar un caracter "gratuit". În acest sens, de pildă, Leo Spitzer 364 a făcut o analiză a discursului publicitar în termenii asemănării cu discursul poetic, și deși se situează pe cu totul alte aliniamente teoretice decât Jean Baudrillard, concluziile studiilor lor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
s-a soldat uneori cu o deviere de la obiectivul adeziunii la adevărul discursului către o receptare predominant estetică, ce îi conferă discursului publicitar un caracter "gratuit". În acest sens, de pildă, Leo Spitzer 364 a făcut o analiză a discursului publicitar în termenii asemănării cu discursul poetic, și deși se situează pe cu totul alte aliniamente teoretice decât Jean Baudrillard, concluziile studiilor lor despre publicitate au fost receptate sub semnul congruenței, ambii gânditori subliniind rolul discursului publicitar în ceea ce privește adeziunea la "valorile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o analiză a discursului publicitar în termenii asemănării cu discursul poetic, și deși se situează pe cu totul alte aliniamente teoretice decât Jean Baudrillard, concluziile studiilor lor despre publicitate au fost receptate sub semnul congruenței, ambii gânditori subliniind rolul discursului publicitar în ceea ce privește adeziunea la "valorile subiacente, idealizate. Chiar dacă nu determină cumpărarea pe loc a produsului, strategia influenței publicitare creează și întărește cel puțin o dispoziție permanentă spre participarea la visul unei lumi mai bune"365. Această participare neîngrădită, "democratică" la acest
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
totul alte aliniamente teoretice decât Jean Baudrillard, concluziile studiilor lor despre publicitate au fost receptate sub semnul congruenței, ambii gânditori subliniind rolul discursului publicitar în ceea ce privește adeziunea la "valorile subiacente, idealizate. Chiar dacă nu determină cumpărarea pe loc a produsului, strategia influenței publicitare creează și întărește cel puțin o dispoziție permanentă spre participarea la visul unei lumi mai bune"365. Această participare neîngrădită, "democratică" la acest tip de discurs induce ideea unui "umanism" al consumului, care este un punct strategic al ideologiei sale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
moral, care a condus către o "morală nedureroasă", centrată pe sine și care a deplasat cu mult sau chiar a negat autoritatea externă sau caracterul absolut al diverselor imperative morale. Morala devine la rândul său un spectacol acompaniat de discursuri publicitare, care prezintă noile idealuri ale cetățeanului contemporan, între care sunt prezente programatic ideea de corp sănătos, confortul, luxul, vacanțele exotice, relaxarea prin intermediul divertismentului mediatic etc. Este de remarcat faptul că atât Baudrillard, cât și Debord plasează un loc important în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
imediată, fantastică, în principalul său opiu: marfa culturală. În spectacolul cultural, studentul își regăsește în mod firesc locul de discipol respectuos. [...] El confirmă pe deplin analizele cele mai banale ale sociologiei americane referitoare la marketing: consum ostentativ, instituirea unei diferențieri publicitare"380. Alienarea se instituie astfel ca o altă coordonată majoră a omului modern, care se află într-un continuu decalaj față de sine însuși, care nu semnifică distanța față de un eu ideal constituit, esențial, complet, ci semnalează crescuta importanță a imaginii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
rețeaua de televiziune CNN și informația instantanee care e tocmai contrariul istoriei"448. Hiperrealizarea conduce la denaturalizare discursurile tind să devină simultane, masele nu mai reacționează decât ca spectatori, puterea și-a pierdut esența politică dizolvându-se într-o acțiune publicitară și mediatică, iar războiul este doar unul virtual. După expresia creată de Taylor și Saarinen, trăim în ceea ce se numește simcult, cultura simulacrului și a condițiilor ei actuale, care permite ca întreaga lume a cunoașterii să devină o zonă a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
important. Discursul său se axează pe utilizarea unor metafore forță, cum ar fi aceea a deșertului, a automobilului, filmului și a vitezei, ce creează, prin intermediul unui cadraj selectiv, "un compozit monocromatic" al Americii, ce conține imagini ale orașelor, ale discursurilor publicitare, filmice, mass-mediatice etc. Arthur Vidich apreciază stilul adoptat de către Baudrillard, deși uneori crede că acesta se dezvoltă în dauna preciziei intelectuale, mai ales atunci când filosoful francez generalizează o serie de metafore sau comparații, astfel încât o parte dintre aserțiunile sale "trebuie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
radicalismului, metanarațiunile și unele idei cu valoare de fundament continuă să reapară după acest exercițiu critic extrem. Prin urmare, ceva tot continuă să se construiască, chiar și în cel mai pesimist scenariu cu putință. Bibliografie ADAM, Jean-Michel, BONHOMME, Marc, Argumentarea publicitară. Retorica elogiului și a persuasiunii, trad. de Mircea Avădanei, Editura Institutul European, Iași, 2005. ALEXANDRESCU, Sorin, Privind înapoi, modernitatea, trad. de Mirela Adăscăliței, Șerban Anghelescu, Mara Chirițescu și Ramona Jugureanu, Editura Univers, București, 1999. AMOSSY, Ruth, "The Argumentative Dimension of
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard, Pour une critique de l'économie politique du signe, p. 63. 360 Jean Baudrillard, Societatea de consum, p. 108. 361 Ibidem, p. 159. 362 Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor, p. 108. 363 A se vedea Jean-Michel Adam, Marc Bonhomme, Argumentarea publicitară. Retorica elogiului și a persuasiunii, trad. de Mircea Avădanei, Editura Institutul European, Iași, 2005, pp. 133-141. 364 În acest sens, Spitzer remarcă: "Prin toate panourile și afișele ei, publicitatea pare să lanseze strigătul următor: "Paradisul aparține celui care cumpără și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
colo și oferă o vedere de ansamblu a unei oaze în deșertul arid al unei lumi moderne mecanizate și pragmatice" (Leo Spitzer, "La publicité américaine comme art populaire", în Poétique, nr. 34, Seuil, Paris, apud Jean-Michel Adam, Marc Bonhomme, Argumentarea publicitară. Retorica elogiului și a persuasiunii, pp. 140-141). 365 Jean-Michel Adam, Marc Bonhomme, op. cit., p. 141. 366 A se vedea Gilles Lipovetsky, Amurgul datoriei, trad. de Victor-Dinu Vlădulescu, Editura Babel, București, 1996. 367 A se vedea Zygmunt Bauman, Etica postmodernă, trad
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
țărilor aceleiași regiuni sunt mici, produsele sunt concepute și realizate la nivelul regional, fiind destinate Întregii regiuni. Modificările aduse produselor destinate țărilor aceleiași regiuni constau În modificări ale ambalajului, ale tacticilor de marketing și, În special, ale mijloacelor și canalelor publicitare. Față de celelalte structuri organizaționale, structura regională are avantajul ce decurge din faptul că sarcina top-managementului este mult simplificată. Datorită autonomiei relativ ridicate a diviziilor regionale, acestea Își procură singure resursele În majoritatea cazurilor. Astfel, nu există conflicte privind alocarea resurselor
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
mărfuri/servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, mărcile, indicațiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuală cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare și altele asemenea, originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți și pe beneficiari. Prin mențiuni false asupra originii mărfurilor se înțelege orice indicații de natură
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
cele constând în publicitatea înșelătoare, subliminală și comparativă, categorie consacrată de Legea 148/2000 privind publicitatea. Un alt act normativ care incriminează o categorie mare de fapte drept contravenții este Ordonanța 99/2000 referitoare la vânzarea produselor în pierdere, loteriile publicitare, vânzările forțate, etichetarea și ambalarea necorespunzătoare a produselor. Art. 4 din OUG 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale prevede: constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni: a
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]