3,728 matches
-
niște limbi însetate sau ca valurile lungi ale unei mări fără putere pe o plajă nețărmurită, capricioasă graniță pe care Natura și-o impusese fără o rațiune aparentă; fără să-i explice nimănui de ce acolo se sfârșea nisipul și începea pustiul. Și tăcerea devenise atât de adâncă, încât Abdul își auzea bătăile accelerate ale inimii și zvâcnirile sângelui în tâmple. închise ochii, într-o zadarnică încercare de a alunga din minte acel peisaj de coșmar, dar i se întipărise atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-i, și se apropie de o hartă mare a regiunii fixată pe peretele hangarului. — Nu, spuse. Nu vreau să vă întoarceți în erg, ci să mă duceți la adevăratul „pământ pustiu“. Dacă socotelile mele sunt exacte, au ajuns deja în pustiu. Am putea ateriza acolo? Cei doi bărbați se priviră; era clar că nu le surâdea deloc propunerea. Aveți idee ce temperatură e în pustiul acela? — Bineînțeles, răspunse. Nisipul poate ajunge la optzeci de grade la amiază. Și știți ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să mă duceți la adevăratul „pământ pustiu“. Dacă socotelile mele sunt exacte, au ajuns deja în pustiu. Am putea ateriza acolo? Cei doi bărbați se priviră; era clar că nu le surâdea deloc propunerea. Aveți idee ce temperatură e în pustiul acela? — Bineînțeles, răspunse. Nisipul poate ajunge la optzeci de grade la amiază. Și știți ce înseamnă asta pentru niște avioane vechi și prost întreținute ca ale noastre? Probleme cu răcirea motorului, turbulențe, goluri de aer necontrolabile și, mai ales, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Și dacă o suportă, va putea merge mai departe.“ Se întinse, hotărât să adoarmă, dar de data asta somnul nu veni imediat, ca de obicei după oboseala unui drum lung. îl obseda scheletul cămilei moarte, teribil de singur acolo, în mijlocul pustiului, și încercă să și-l imagineze pe nebunul targuí care sfidase Tikdabra, plecând din Gao sau Tombuctu în căutarea oazelor din nord. Mehari-ul rămăsese înșeuat, dar își pierduse călărețul și încărcătura pe drum, ceea ce însemna că stăpânul murise înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
decât o dovadă de recunoștință și respect pentru serviciile aduse. Dacă stăpânul acestuia n-o făcu, însemna fără îndoială că nu putuse s-o facă. Cu siguranță că, în noaptea aceea sau în ziua următoare, îi vor găsi cadavrul în pustiu și probabil că, la fel, găvanele ochilor săi vor privi spre nord-est, căutând marginea acelei interminabile întinderi. Dar n-a fost un cadavru, ci sute. Se împiedică de ele în întuneric; desluși formele lor în penumbra razelor fantomatice ale lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o durere puternică în piept și în stomac, dar făcu un efort și reuși să se întoarcă cu fața în sus, să se ridice cu greutate și să-l caute în jur pe cel ce trăsese. Nu văzu pe nimeni. Pustiul era la fel de nesfârșit ca întotdeauna, la fel de dezolant și neclintit, fără nici o posibilă ascunzătoare pentru un franctiror, dar în fața ochilor lui, a căror privire începea să se împăienjenească încetul cu încetul, își făcu apariția, pe jumătate gol și plin de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o întreagă armată și „pământul pustiu“ din Tikdabra în același timp. Și le va povesti nepoților săi ce-a simțit în acea zi petrecută în compania spiritelor „Marii Caravane“, și cum le mărturisise teama lui de-a muri în acel pustiu, și cum glasurile stinse ale mumiilor și degetele lor descărnate îi arătaseră drumul cel bun, și cum îl urmase trei zile și trei nopți, fără să se oprească nici măcar o dată în acest timp, conștient fiind că, dacă ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
poate că tocmai acela era adevăratul motiv al prezenței lor: să-i descurajeze pe vizitatori. Într-adevăr, acest locaș, altădată gemând de discipoli, de corespondenți străini, de personalități aflate În trecere, era, În această apăsătoare zi de septembrie, cu totul pustiu. Doar servitorul se găsea acolo, la fel de discret ca Întotdeauna. Mă conduse la primul etaj, unde Îl l-am găsit pe Maestru pierdut În meditație, cu gândul dus departe, afundat Într-un fotoliu de creton și catifea. Văzându-mă sosind, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nenumărați diplomați, numai apropierea acelui paradis făcea suportabilă cenușia plictiseală de la Teheran. Cu toate acestea, iarna Zarganda se golea. Nu rămâneau decât grădinarii, câțiva paznici și puținii supraviețuitori din populația băștinașă. Șirin și cu mine aveam mare nevoie de acel pustiu. Din aprilie, vai, vilegiaturiștii Își reîncepură transhumanța. Prin fața tuturor porților bântuiau gură-cască, pe toate cărările - umblăreți. După fiecare noapte, după fiecare siestă, Șirin primea ceai musafire cu priviri indiscrete. Trebuia să mă ascund fără răgaz, să fug pe coridoare. Blânda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
peste picior, aplecat de spate, mestecând struguri negri și făcând predicții despre starea vremii, lentilele ochelarilor săi strălucesc de fericire, iar eu ședeam la baza treptelor acelora, cu brațele încărcate de pui de pisică. Tot timpul se nășteau pisoi în pustiul acestei câmpii, se jucau printre ierburi, codițele lor dansau în timp ce săltau de la soare la umbră, iar eu îi urcam pe scări, așteptând primul lor plonjon în această lume, îi momeam cu castronașe mici pline cu smântână, le miroseam blănița, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
devine aproape străin, aceeași imagine dezolantă, munții asemenea unor tumori crescute pe suprafața pământului, cu nasul lung și drept, plin de praf, iar la picioarele lor frumoase apare pe neașteptate deșertul, care nu face decât să scoată în evidență părăsirea, pustiul. O mână cerească făcuse ca ei să se înalțe, munți de sare, strălucind asemenea circumvoluțiunilor lunii, Udi, unde suntem, încotro ne îndreptăm, dar scaunul șoferului este gol, navighează înăuntrul munților acestora lipiți unul de celălalt, închizând câmpia, printre pâlcurile palide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mașinuțe erau închise. Am desfăcut umbrelele și ne-am plimbat printre căluții de lemn uzi de ploaie, printre scaunele și tarabele din grădina de pe acoperiș. Nu-mi venea să cred că există în inima orașului Tokyo un loc atât de pustiu. Midori mi-a spus că vrea să se uite prin telescop, așa că am introdus o monedă și i-am ținut umbrela deasupra capului. Într-un capăt al acoperișului se afla un colțișor acoperit, în care erau mașinuțe pentru copii. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tăie în bucăți mici. Le amestecă și obținu varianta de mai jos: Cine nu știe miercurea după-masă cu knorr de burtă și fasole frecată. Cine nu știe desertul cu ce-a mai rămas din Keats și Berdiaev. Când noi străbatem pustiul până la măsuța greierului : Alo, noi? Da, noi! cine ne... Ascultă, sunt aici în bluzonul ăla bej cu mickey pe față și o chiflă pe verso, Și noi ce să..., ...cu piciorul pe bolovanul de care se reazemă cabina telefonică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fost tu? — În Guineea. Pe unde vine asta? în partea occidentală a Africii, pe coasta Atlanticului, nu? — Da! Este învecinată cu Senegal, Mali, Coasta de Fildeș,. — Deci n-ai fost în Sahara? — Ha! Ha! Ha! Ce să fi căutat în pustiu? — îți spun fiindcă lumea asociază Africa cu Sahara. — În ce oraș zici c-ai fost? — În Kankan. — Este cel mai mare oraș? — Nu. Cel mai important este Conakry, capitala țării. — Acolo cred că este foarte cald. — Sunt două anotimpuri: unul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
strângă protejându-l, să-l încălzească ... transformându-se într-o minge de gheață. Înconjurat de mii de luminițe, sclipiri care se lasă ocrotite de magia așternută asupra lor ... iar apoi dispărând una câte una, lăsându-l din nou singur în pustiul etern! Mai faci câțiva pași privind spre globul de gheață ... te vegheză, ascultându-te, te privește sperând să-l asculți și tu...dar...mergi mai departe! Drumul parcă nu se mai termină, abia răsufli, nu mai ai putere, însă ceva
O noapte eterna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Antohi Paula () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2327]
-
te privește sperând să-l asculți și tu...dar...mergi mai departe! Drumul parcă nu se mai termină, abia răsufli, nu mai ai putere, însă ceva te face să mergi...știi că trebuie să ajungi undeva. Dar unde?...În jur, pustiu, întorci capul și o lumină puternică îți taie privirea!...Parcă este apă!... Nu!..Imposibil, apa nu poate străluci așa! Te apropii și nu-ți vine să crezi, e o mare! Îți potolești setea și apoi te întrebi ,, Ce e cu
O noapte eterna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Antohi Paula () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2327]
-
fanta îngustă a pleoapelor drept înainte, fără să șovăie, își deschide botul, dezvelindu-și dinții ascuțiți, într-un rictus amar: Iar ai venit? O pală toridă, aspră și uscată, de vânt, mătură vizuina. Apoi, vorbele... Frenetice! Glasul entității nevăzute. Vocea pustiului dogoritor. Amețitoare, adâncă, vastă și sălbatică. Mortală: Potirul...! Potirul cel Prea-Sfânt! Potirul meu! Dați-mi Potirul! Vreau Potirul! Dați-mi-l! Cuvintele, șfichiuitoare și fierbinți, bolboroseau, reverberau și se rostogoleau... De nicăieri și de nicicând..., din beciul erelor..., în nici o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Citadelei. Apoi, odiseea micii escorte, de templieri și de hospitalieri, douăzeci și patru de oameni la număr și treizeci și cinci de cai, inclusiv cei de schimb, sub conducerea sa.... Drumul lung, înfiorător de lung, de greu și de primejdios, peste mări, munți, prăpăstii, pustiuri, râuri, lacuri și torente, prin păduri interminabile, cât veacul, cu urși, lupi, râși și tâlhari, la pândă; drumul șerpuind agale, prin poieni, prin lunci, pârloage, miriști și câmpii, prin praf, sub vipia soarelui încingându-le armurile ori sub văpaia înghețată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Care zice: L-ai văzut? Preotul fals și fariseu! Caiafa! Acesta este! Imediat, o altă umbră, mai înaltă și mai amenințătoare, se înfiripă și ea, alături și răspunde, cu o voce aspră și uscată, învolburată și fierbinte. Vocea toridă a pustiului dogorâtor: Lasă-l în seama mea! Cât o bătaie din pleoapă, Adramalech, demonul-ucigaș, se repede la Namila cea vlăguită, surprinsă fără de nici o apărare și-i deschide carotida larg, măcelărește, cu un șfichiuit precis și nemilos, de gheară! Pieriți și voi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Este o istorie mai veche și ceva mai complicată. Ar însemna să pierdem vreme prețioasă. Vă pot spune doar atât: Investirea mea ca Mare Maestru, s-a înfăptuit tocmai pentru a deveni demn de a aduce Cupa încoace, de peste munți, pustiuri, mări și țări. O secundă! Totuși, nu am citit nicăieri, niciodată, despre un Maestru numit Jean de Léols! Fie el signor și baron de Meaux, zice Poetul. Pentru că eu am fost creat astfel in pectoris, în taină, în secret, de către
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
continuare la comenzile manuale, păstra obiectivul în centrul traiectoriei. ― Coordonate vizuale imposibile, anunță Ripley. ― Se vede, mârâi Kane. Adică, nu se vede. Cele câteva momente de claritate nu-l făcură să devină mai optimist. Zgârcenia citirilor terenului sugera un mare pustiu dezolant, o lume sterilă, ostilă. ― Radarul a captat un zgomot! Dacă electronica de la bord ar putea reacționa la înjurături la fel de prompt ca oamenii, murmură Ripley. Sonarul îmi întoarce și el zgomot! Infrasunet. Țineți direcția. Încerc ultravioletul. Spectrul este destul de înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ar fi fost o tâmpenie să ne așteptăm la condiții mai bune. Dar să nu ne pierdem speranța. E destulă atmosferă ca să ne îngreuneze și mai mult vederea. Aș fi preferat să nu fie deloc, dar nu noi am creat pustiul ăsta. ― Nu se știe niciodată, spuse Kane, dând drumul la cupletul lui filozofic. Am putea descoperi o concepție diferită despre ideea de paradis. ― Nu văd de ce am blestema aceste locuri, interveni Lambert. Putea fi mai rău, zise ea și privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
durat doisprezece ani ca să terminăm casa, astfel că pînă să fie gata și biroul meu au crescut copiii și a trebuit să-l mut pe cel mare în camera la care visasem. Stau pentru prima dată, singur, în „biroul meu”, pustiu... în sfîrșit, mă mut. Mă așez la biroul meu. E nou. Biblioteca din jur este însă a tatălui meu, care a moștenit-o de la tatăl său. În dreapta mea, pe perete, soția mea a bricolat un caleidoscop de fotografii de familie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
din Egipt și al trecerii mării situația istoricului nu se schimbă mult. Cu privire la trecerea Mării Roșii există totuși o povestire asemănătoare într-un document egiptean, papirusul Anastasi V. El conține un raport al unui oficial de la frontiera dintre Egipt și pustiul Sinai despre un eveniment întâmplat în timpul serviciului său. Egiptul instalase puncte de observație la frontiera de est a țării pentru a supraveghea infiltrarea nomazilor proveniți din peninsula Sinai sau fuga sclavilor scăpați din Egipt. În acest raport, oficialul spune că
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
care se sprijină prea mult pe potențialul militar, adică pe forță. Conform acestor povestiri, în special Ex 14 și Jud 4, sau textelor din psalmi și profeți, această putere se arată în cele din urmă foarte fragilă. VI. Șederea în pustiu 1. Cei patruzeci de ani Cei patruzeci de ani de ședere în pustiu creează multe probleme exegezei. Cu privire la trecutul nomad al lui Israel, trebuie să repetăm ceea ce am remarcat mai înainte cu privire la patriarhi: acest mod de a trăi durează de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]