3,125 matches
-
a istoriei, paralelă și coexistentă cu ultimele înălțimi ale spiritului. Politica - înțelegînd atât valorile ei, cât și pe omul politic - se înrădăcinează în viață mult mai profund decât spiritul. Căci politicul exprimă și servește valorile vitale, pe când spiritualul crește în răgazurile vieții. Concepția monolineară a istoriei absolutizează un singur principiu, căruia îi sacrifică toate conținuturile reale și concrete. Idealismul, ca și pozitivismul, s-a întrecut în a batjocori devenirea. Nu datorită idealismului a înțeles Hegel istoria, ci iraționalismului, nemărturisit dar prezent
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
miră ea însăși că mai are putere să vorbească. Da, rostește slab. A lovit-o fulgerul. Dar, dinăuntrul ei, un țipăt deznădăjduit se înalță: — A fost violată! CAPITOLUL V Vipsania se oprește lângă fântână și-și îngăduie o clipă de răgaz. Dintotdeauna i-a făcut plăcere să savureze acest loc plăcut și răcoros, pentru că de aici se vede toată grădina și aleea de lectici care o înconjoară. Acum însă se simte amețită. De ieri nu-i mai trece durerea de cap
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și el frapat de îmbrăcămintea ei somptuoasă. Dar țesătura vopsită în nuanțe multiple nu i se pare câtuși de puțin deplasată. Încetinește pasul în același timp cu Iulius Agrippa. Amândoi, sensibili la frumusețe, doresc instinctiv să câștige un pic de răgaz pentru a putea admira în voie albastrul furat parcă de pe bolta cerului, îmbinat atât de natural cu auriul lămâii, cu verdele vălului naiadelor și cu galbenul împrumutat cu siguranță de pe mantaua Aurorei când își pune caii la ham. Nici verdele-închis
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de la bodega din colț. Îți telefonează cineva și-ți spune: „Traduc o carte și dau peste unul - sau mai mulți - cu numele Motocallemin. Nu reușesc s-o scot la capăt”. Nu știi nici tu, dar nu contează, ceri două zile răgaz. Te duci și răsfoiești câteva fișiere la bibliotecă, Îi oferi o țigară tipului de la biroul de informații, prinzi o urmă. Seara inviți un asistent de islamistică la bar, Îi plătești o bere, două, ăluia Îi slăbește atenția și-ți dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu și În chioșcurile de prin gări, asta i s-a Întâmplat și lui Joyce, care a publicat pe speze proprii, ca și Proust. Cărți ca ale dumneavoastră pot să-mi permit câte una la doi-trei ani. Dați-mi un răgaz de trei ani...” A urmat o lungă pauză. Pe chipul lui Garamond se zugrăvi o expresie de jenă dureroasă. „Cum? Pe spezele dumneavoastră? Nu, nu-i vorba de sumă, suma poate fi limitată... Numai că Manuzio nu obișnuiește... Sigur, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
N-o să vă lungesc prea mult povestea, micii mei ascultători: veni și ziua În care eu i-am putut prezenta lui don Tico două genisuri, n-aș zice perfecte, dar, măcar pentru o primă repetiție, pregătită În atâtea după-amiezi fără răgaz, acceptabile. Don Tico fusese convins, Îi Îmbrăcase În uniformă și mă trecuse la trompetă. Și În mai puțin de o săptămână, la sărbătoarea de Sfânta-Măria Mică, la deschiderea stagiunii teatrale cu Micul parizian, În fața autorităților, eu eram În picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o familie, nu știu cum să mă descurc. — Dar ai susținut Întotdeauna că exact asta ți-ai dorit. — Știu și e adevărat. Doar că Îmi ia mai mult timp să mă obișnuiesc decît m-am așteptat. Trebuie să-mi mai lași un răgaz, adaug eu și respir adînc. Eu aproape că nu am avut mamă și știu că ea Încearcă să umple golul ăsta, dar eu nu știu cum să mă port cu o mamă. Deși am crezut că asta vreau, Îmi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un cuplu, sînt unele tradiții care Îmi lipsesc. Prînzul duminical, luat o dată la două săptămîni cu Fran, Marcus, copiii și diverși alții, este una dintre ele. Telefonul sună chiar În timp ce mă pregătesc să ies din casă. Mai am doar suficient răgaz să mă opresc pe undeva, pe drum, și să iau niște flori. — Alo? — Se vede treaba că ești mult mai vicleană decît pari, se aude vocea Emmei, care vorbește de pe telefonul mobil. Nu-mi vine să cred că ai izbutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tu? — Ce importanță ar avea ce Îmi doresc eu? Nici tu nu ești fericit. — Nu. Dar nici nu aș renunța chiar acum. Uite ce e, oftez eu. Nu e vorba de ceva permanent. Poate că avem doar nevoie de puțin răgaz ca să ne gîndim. Nu cred că ar trebui să discutăm despre... divorț... sau ceva de genul ăsta. O, Doamne. Divorț. Numai faptul că am pomenit cuvîntul ăsta Îmi dă fiori pe șira spinării. Să sperăm că nu e decît o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
timp, dar că apoi se va rezolva totul. — Știu, dau eu din umeri cu tristețe. Și eu m-am gîndit la fel. Dar, uite, cine poate să știe? Poate nu e nimic permanent, poate că doar avem nevoie de puțin răgaz. — Nu-mi vine să cred, repetă Întruna Trish, e Îngrozitor. Nu-mi vine să cred. Se reculege și mă Întreabă: Ce-ai de gînd să faci acum? — Acum? Stau În pat și trebuie să-i dau bietului Tom ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vorbă. Gata, a spus-o. Știam eu. Vrea să găsească o cale să rezolvăm situația asta. Îmi fac curaj să-i spun că e prea devreme, că nu sînt pregătită să mai Încerc odată, că mai am nevoie de un răgaz, dar, Înainte să deschid gura, el spune: — Au mai rămas o grămadă de lucruri În casă, de care am nevoie și trebuie să discutăm despre Tom, să aranjăm lucrurile Între noi. Știu că am vorbit să vin să-l văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o anumită strategie de viață. Încerc să găsesc un echilibru interior, precum și între mine și ceilalți. Nu am doar proiecte politice, am proiecte personale, proiecte de familie, proiecte profesionale. Trăim cu toții sub presiunea timpului și nu este ușor să găsesc răgazul necesar pentru fiecare dintre aceste proiecte. O ordonare a priorităților este bine-venită. Nu m-am retras din politică, am fost și voi fi mereu prezent, într-un fel sau altul, în jocul politic. Bătăliile se desfășoară nu doar în prima
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
ceremonialurilor religioase. De curând, publicase un articol în The Pioneer referitor la pierderea noțiunii de castă în cazul celor care călătoreau mult în afara granițelor, respingând ideea părăsirii chiar și vremelnice, a pământului indian. Studiile nu îi lăsaseră lui Amar Nath răgaz să aibă viață socială. La prima întâlnire cu mireasa, bâlbâise câteva vorbe, apoi rămăsese cu privirea ațintită asupra pantofilor, până când, cei care îi supravegheau, se plictisiseră și ceruseră să se oprească ceremonia ceaiului. Desigur, Amrita nu scosese o vorbă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Disperat, Pran se năpustește asupra dulciurilor, înșfacă bucățile și o ia la fugă pe stradă. Îl aude pe bărbat înjurându-l, dar fuge mâncând pământul. Curând, nu se mai aud strigătele individului. A reușit! Ajungând pe o stradă lăturalnică, are răgaz să înghită jalebi aproape nemestecat, lingându-și zahărul de pe degete, fără a-i păsa că sunt murdare sau pline de praf. Zahărul îl face să se simtă puțin amețit. Apoi, simțindu-se ceva mai bine după ce a mâncat, se pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu și-l imaginează. Apoi spune cu un aer obosit: Dacă auzi ceva Bruce, zi-mi și mie. Ți-aș fi recunoscător. — Adică despre fișiere și chestii din astea... Întreb eu, făcând pe nebunul ca să-mi iau un pic de răgaz. — Orice, spune el trăgând aer pe nas. Discuția cu Toal m-a tulburat. Ceea ce ar fi trebuit să fie un Împuțit de triumf mi-a lăsat un gust amar și fad. Nu-mi pot da seama de ce. Oricum, ziua asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Sfatul Patrioților”, nu-i așa? - Doar ce am citit prin ziare. - Nu te credem, spuse Sellitto. - Credeți ce vreți, se precipită Weir. Rhyme putu observa furia care creștea în ochii lui, furie pe care Dobynd o preconizase. După un scurt răgaz, întrebă: - Cum ați aflat numele meu adevărat? Nimeni nu răspunse, dar ochii lui Weir se opriră pe ultimele observații adăugate pe tablă. Fața i se întunecă și izbucni: - Cineva m-a trădat, așa-i? V-au povestit despre incendiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
domnul Balzac o punea să exerseze săptămâni întregi, chiar și pentru aceste spectacole mici. Și acum, cu doar câteva minute înainte de ridicarea cortinei, gândul nu îi era la reprezentație, mulțumindu-se să privească spectatorii intrând și profitând de acest scurt răgaz de liniște mentală. Se simți vinovată de această stare. Avea atâtea motive pentru care să nu fie așa mulțumită: starea mamei ei care se înrăutățea, banii care nu îi ajungeau, progresele insesizabile pe care le realiza în ochii domnului Balzac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cădea pe spate și îl va expune pe procuror. Pușca era semiautomată, deci putea trage cinci focuri în două secunde. Nu era o soluție foarte sigură, dar era cea mai bună la care Hobbs se putea gândi. Îi mai lăsă răgaz polițistului câteva momente, îndeajuns de mult să se dea la o parte. Amândoi ochii deschiși, dar numai cu dreptul privind prin lunetă, fixând arma spre punctul ales și gândindu-se că acasă în Canton Falls, va face o poveste din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
buni copii ai firii”, cum îl numește Octavian Goga. Tabloul ,,Cosași odihnindu-se” aduce în primplan asemenea eroi, cosași obosiți, istoviți de efortul depus în arșița caniculară a unei zile toride a verii, care-și permit o scurtă clipă de răgaz. E miezul zilei, căci lumina le cade din zenit direct pe umeri. Toți sunt bărbați la vârsta maturității, iar pictorul reușește să le sugereze această forță bărbătească, chiar atunci când ei se odihnesc. Sesizăm ușor cele două generații, unite în muncă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Cele ale tinerilor se odihnesc cu niște unelte abandonate pentru scurt timp, ele, care au stat atât de încordate tot restul zilei... Mâinile bătrânului se frământă de cine știe ce gânduri care nu-i dau tihnă nici măcar în scurtele lui clipe de răgaz. În planul secund, se află femeia, zugrăvită într-un moment de evitare delicată. Ea le oferă cosașilor apa, simbolul vieții. E o tânără cu înfățișare plăcută, viguroasă, după cum o arată expresia feței, bustul puternic, brațele, hotărârea din priviri și siguranța
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca să încălzească școala. Sunt multe școli aproape îngropate iarna sub zăpadă, goale și întunecate ca niște peșteri, unde copiii se sufocă din cauza fumului sau tremură de frig, privind cu groază fulgii albi care cad fără încetare și se așează fără răgaz în troiene peste căsuțele lor neștiute de nimeni și amenințate de avalanșe. Voi sărbătoriți iarna, copii! Gândiți-vă însă și la miile de ființe cărora iarna le aduce mizerie și moarte! Mădălina Grecu, clasa a V-a C Bun venit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
7 Câteva nopți nu mai apăru reflectorul. Apostol Bologa, de veghe în observatorul din șanțurile infanteriei, îl aștepta însă mereu cu atenția încordată, ca să mulțumească pe Klap-ka. În liniștea nopților, tulburată doar rareori de vreun foc de pușcă speriat, avu răgaz destul să-și judece, precum obișnuia, credința cea nouă, convins că numai însuflețirea care rezistă pe cântarul minții e vrednică să locuiască trainic în sufletul omului. Și se bucura simțind că primenirea lui sufletească, oricum o răsucea, îi încălzea inima
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nelămurite, se trezeau și se topeau în inima lui, învăluindu-i toată ființa într-o mulțumire caldă... În mintea lui încercă să mai ridice capul un gând, să-i reamintească cuiul ruginit de ură, dar flacăra misterioasă nu-i dădu răgaz să se nască... Apoi i se păru că răpăiala picurilor de ploaie se mulcomește, treptat, prefăcîndu-se într-un zgomot dulce, fâșâitor, ca zborul porumbeilor, din ce în ce mai dulce, strecurîndu-i în inimă o vrajă dureros de alinătoare. Apoi deodată începu să se clatine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
registre și foi de muniții... notez, controlez, adun... O mașină de cancelarie... Adevărat! Nu mă mai gândesc la război și chiar la nimic... În realitate, fericirea îngustează cumplit orizontul omului, nu crezi? ― Poate... În orice caz pe front n-ai răgaz să uiți unde te afli, zise Klapka, oftând si plecând ochii, în care apăruse o îngrijorare grea. De vreo zece zile avem fierbere și pregătiri și ordine peste ordine încît te trec sudori reci... Ce-o fi, Dumnezeu știe, vom
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
înjură în gând. Vru să continue, dar hurducăturile îi schilodiră cuvintele, silindu-l să tacă. În cele din urmă, temîndu-se să nu-și fi sângerat limba, începu să scuipe ascuțit spre gârla din dreapta drumului, întocmai cum fac soldații când au răgaz să fumeze în tihnă. Zgomotul roților și hurducăturile desțeleniră gândurile lui Apostol. " Azi la nouă era să osândesc iarăși... Acum alții mă vor osândi pe mine! își zise dânsul, fără frică, ba chiar cu un fior de plăcere, urmând numaidecît
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]