3,048 matches
-
determinat pe scriitor, evident inconștient, ca la distanță de treizeci de ani să ofere atribute similare eroului de basm și celui tragic, ales să fie în centrul primului său roman istoric. Ambele personaje sunt caractere excepționale a căror viață este răscolită în adâncurile ei, dăruită fără condiție și alegere iubirii, luptei, faptei, țintei precis direcționate. Conștiința, luciditatea și maturitatea spirituală a eroilor determină voință decizională pentru răspunderea integrală a acestui drum. Contestările, lamentările și suferințele trăite de aceștia angajează însăși umanitatea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a unui model verbal, dar După a vieții zbucium, el doarme-adânc20 [trad. De Ion Vinea] pare încă și mai frumos. Modelul este la fel de bun și, în acest caz, ideile au semnificație, iar teza este sunetul, astfel încât emoțiile noastre să fie răscolite mult mai adânc. Ideile contează cu adevărat pentru model, chiar și în arta poetică, și mult mai mult, firesc, în matematică; dar nu voi încerca să intru în polemică în această chestiune serioasă. Trebuie să revin la scuza mea pentru
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
am Înlocuit amnarul și iasca cu bricheta și aprinzătorul electric. Cu aceste gânduri, care-mi dau neliniști, m-am hotărât să Întrerup pentru o vreme lucrul la un roman, ce-l numisem pentru Început Singuraticul, În care Îmi propusesem să răscolesc zone abisale ale psihicului uman, ecouri ce vin de dincolo, pentru a lăsa gălăuțenilor câteva crâmpeie din epopeea Înaintașilor, despre care, după știința mea, au rămas atât de puține mărturii, atât despre ei cât și despre fostul sat Gălăuțaș, parte
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cazărmile rusești și orice aglomerație urbană. Dacă aveai ghinionul să Întâlnești o patrulă rusească, aveai toate șansele să sfârșești În Siberia. Și a mers bietul Simion pe jos, ajungând după multe peripeții la Toplița În zi de Rusalii. Cu vântul răscolindu-i părul de pe capul În care parcă se cuibăriseră moliile, cu fața arsă de soare și neras câteva luni, cu haine din care mai rămăseseră doar zdrențe, urca prin Pietrar pe unde prelucanii mergeau la biserică În Toplița Îmbrăcați În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
o monografie a acestei localități atât de Încercată de istorie. Mai bine de șase decenii eu vin pe aici doar ca musafir o dată pe an, vara sau toamna, mai ales toamna fiindcă răzbat din vremi de demult nostalgii care Îmi răscolesc sufletul. Am consemnat În capitolele din urmă date despre Începuturile exploatării lemnului din aceste locuri. De la Începutul veacului trecut și-a făcut aici apariția primul gater. Într-o jumătate de veac, timp În care am trecut și prin două războaie
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
o „carte de semne, un trepetnic” (Mircea Vulcănescu). Aflați în căsuța lor, la poale de munte, cei doi soți, Alexandra (Alek) și Mihai, își așteaptă oaspeții, pentru a petrece o vară de neuitat. Vestea morții lui Pierre (marea ei iubire) răscolește, „dezechilibrază ritmul interior” al lui Alek, nu doar al femeii îndrăgostite, ci al tuturor actorilor care joacă pe acea scenă de vacanță. Cu sufletul „rănit”, cu o „durere” care „țipa în ea”, Alek se înstrăinează, se închide în ea, suferind
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
creată? Iradiază o seninătate care ne apără de zbuciumul interior. și-n acest context, înțelegem că poezia și sculptura devin îngemănări ale aceluiași tainic fior estetic, zvârcoliri zămislitoare de frumos, „alchimie a durerii” (Lamartine), tainic dor materializat în forme care răscolesc conștiințele: „Tentația de a fi / ziditor / aroganța de a demiurg...” (înțeleg) și poetul, și sculptorul, devin niște dăltuitori de vise, statornici în dorința de a fi unici. între cei doi există vizibile similitudini, mângâieri ancestrale: „eternități de-o clipă...”, concretizare
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
eveniment de asemenea amploare a mai avut loc în urmă cu exact 30 de ani, pe 3 oct. 1981, organizat de prof. dr. Dumitru Trică MARIN (și atunci din Vaslui) și prof. Costică Petroni, învăț ător la Lehancea, care a răscolit satul binișor, de vreme ce au fost prezenți vreo 300 de oameni (veniți și localnici). Programul cu frații Chiriac, memorabil raportul vietii, unic. Asemenea emoții și trăirile personale și colective, însemnătatea pentru fiecare în parte și pentru toți la un loc, nu
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
nicio vină. De-ar putea Ovidiu să se apere astfel și în rest! "Tu știi, însă obiectează Cupidon că celălalt lucru (aliud) care ți-a dăunat e mai grav. Oricare ar fi acest "celălalt lucru" (aliud) și nu se poate răscoli această durere nu poți spune că ești scutit de vina ta. Îți poți ascunde vina sub imaginea erorii, dar furia judecătorului nu a fost mai mare decât ai meritat" (v. 72-76). Cupidon însă a venit să-l consoleze. "Lasă deoparte
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
executarea cuplului Ceaușescu. S-a dezbătut în fel și chip acest episod prea puțin edificator al evenimentelor din România lui 1989, chiar și în zilele în care traduc și revăd acest text, și când deshumarea zadarnică a celor doi a răscolit memorii, sentimente și reflexii amare. Nu voi relua aceste considerații. Îmi mențin totuși părerea că trebuie să luăm în seamă observațiile unor personaje dintre cele mai bine informate, în frunte cu Cornel Burtică și Ștefan Andrei, cândva apropiați ai lui
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
esență de ordin general ("natura", "pasiunea" etc.), nu e un "tip", un "caracter", o "individualitate", și prin urmare nu se lasă "descifrată" schematic, în grila unor automatisme oarecare. Dar poate fi, în schimb, admirată, ca ipostaziere seducătoare a "eternului feminin", răscolind sufletul și imaginația bărbatului. Ergo: în absența femeii nu există nici psihologie, nici melodramă. Și, evident, nici viață adevărată 98. Revenind la cele afirmate anterior, dacă în lucrările de doctrină Lovinescu vedea în propensiunea spre "duioșie" o trăsătură specifică "rasei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
le lăsă să cadă pe jos. Prințul Ștefan se uita la domn și prindea în câmpul vizual profilele celor doi bătrâni dregători Cantacuzini. Simțea și acum, ca de atâtea alte dăți, frământarea lui vodă. Avea un necaz surd care-i răscolea toată ființa, nu reușise niciodată să-i capteze atenția tatălui său și să-l facă să citească barem o pagină din cartea lui Niccolo Machiavelli. Își aducea atât de bine aminte seara aceea la mânăstire la Hurezi, când găsise printre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
face aci, aș merge la vecernie la Mitropolie. Înțeleg că mâine Curtea nu mai pleacă la Târgoviște, deși, iată, au venit căldurile. — Ar fi bine să plece Curtea, cu dieci și secretari cu tot și noi să rămânem aci, să răscolim după înscrisurile Brâncovenilor, sugeră Păuna doamna. — Noi, adică cine? Cum o să meargă la Târgoviște Curtea fără noi? întrebă vodă. Fără să vrea, spătarul zâmbi amintirii celeilalte nepoate, doamna Marica a Brâncoveanului. Și pe ea o simțea prezentă în treburile domniei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sau, cum se întîmplă alteori, un fals. Această versiune apare în filmul lui Francis Ford Coppola Nașul, pornind de la romanul omonim al lui Mario Puzo din 1969. Filmul începe cu o scenă pașnică de Crăciun dintr-un centru comercial, acum răscolită de o crimă. Scena a dat tonul pentru numeroase imitații, formînd o adevărată rețea de ralații intertextuale, dacă nu chiar un discurs cu totul nou. A fost preluată într-un serial de televiziune, Picket Fences, ca recunoaștere a modului cum
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
N-AR FI PUTUT GARANTA CE FĂCEA O FEMEIE ÎN NOAPTEA DINAINTEA JOCURILOR. Care ți-e numele mic? îl întrebă Marin. \ David. LA FEL MĂ NUMESC ȘI EU. AM FOST BOTEZAT CU NUMELE DUMNEAVOASTRĂ. MARIN AVU UN MOMENT DE STUPOARE. RĂSCOLI PRINTRE AMINTIRILE PE CARE LE AVEA DESPRE PRIMELE JOCURI DE ÎMPERECHERE. I SE OFERISERĂ NUMEROASE FEMEI. DEȘI PE ATUNCI AVEA DOAR ȘAPTESPREZECE ANI ȘI ERA CONSIDERAT INAPT DIN PUNCT DE VEDERE LEGAL, EXISTAU DESTULE MIJLOACE PRIN CARE UN TÂNĂR PUTEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
el? Oare știe ceva? Oftă. Respirația lui agitată se reduse, nici el nu o mai simțea. Mai bine tace. Poate are ea pe cineva și nu spune, nu se arată. Dar pe cine? Întrebările și răspunsurile îi frământau nopțile. Îl răscoleau toate și îl întorceau de pe o parte pe alta, dar nu-l lăsau să doarmă. Toate, dar mai ales o întrebare. De ce el nu poate să-i vorbească? Se legase de sora de suflet a Anicăi. Leat cu ea și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
un pantof și tot eu mă întorc să-l caut... Melancolie Liniștea parcă-i un licăr în noapte. Se-aud îngeri coborând pe pământ și în dansul lor aripile ating clapele universului; o muzica divină se revarsă peste tot. Mă răscolește un dor de necunoscut să-i pătrund tainele ușor, ușor. Insistent, mă îndeamnă, să trag cortina, să-mi joc rolul pe scenă. Dar, în liniștea de după cortină, o urmă de toamnă îngână plânsetul unei frunze rătăcite iar eu mă cufund
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
trec anotimpurile pe lângă noi; ele revin aceleași iar noi nu ne mai recunoaștem... O altfel de iubire Sunt oameni cât gămălia acului care, într-un moment al existenței tale, nefaste, se strecoară ca argintul viu în suflet și ți-l răscolesc . Tu îi primești cu brațele deschise, nădăjduind să fie gând în gând, mână în mână cu tine... Le împumuți aripa ta ca să zboare, le dăruiești bucăți de lumină din sufletu-ți curat, ca o gazdă primitoare îi poftești pe umărul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
de fiecare dată, în cele din urmă, și la considerații asupra tablourilor și artei sale. Abia atunci, reproducând opinii cuminți și consacrate, glasul ei se încorda, dobândea energie și ritm. Vorbea despre panourile pregătite de Piero pentru carnavaluri și mascarade. Răscolea, dintr-odată, teancul de albume stivuite pe dușumeaua roșie, prăfuită. Găsea reproducerile, o soma pe studentă să întrerupă lucrul. Pregătea cafeaua pe un reșou vechi și ruginit, într-un ibric îngust și înalt, de aramă. Apoi, priveau multă vreme împreună
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scormonind întunericul, apropiindu-se parcă sfidătoare de Bologa. Pe urmă, ca și când I-ar fi descoperit cum stătea zgulit în observatorul umed, se opriră chiar asupra lui, învăluindu-l cu farmecul lor rece, străbătîndu-i, prin ochii bolnavi, în toate ascunzătorile inimii, răscolindu-i și tulburîndu-i gândurile ca un neașteptat răsărit de soare... În primul moment Apostol simți numai o ură năprasnică împotriva luminii care îl îmbrățișa fără voia lui. Dar când vru să rostească două cuvinte în telefon, ca să corecteze tragerea tunurilor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nici nu stau de vorbă cu astfel de oameni!... Înțelegi?... De altfel am vorbit prea mult cu d-ta... Nerecunoscătorule! Nu-i mai întinse mâna, ci îl măsură cu scârbă din cap până-n picioare și apoi se așeză la masă, răscolind supărat dosarele. Bologa salută reglementar și ieși liniștit, cu niște pași siguri, ca după o convorbire nespus de plăcută. Generalul îl urmări cu ochii, clătină din cap, se uită la ușa închisă cu băgare de seamă și deodată izbi cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se mira, cum a putut omul acesta să-i fie simpatic? Ca să nu mai trebuiască să stea de vorbă cu dânsul, își procură un vraf de cărți și se puse să caute în ele explicații și dovezi. Două săptămâni a răscolit și s-a trudit. Nicăieri n-a găsit de ce binele nu e bine pretutindeni și totdeauna. În toate cărțile omul îi părea izolat de viața adevărată, singuratic și abstract ca o formulă matematică. Cineva s-a așezat la masă, plin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rămâi aproape de mine, dar pentru tine e mult, mult mai bine în sat, la coloana de muniții, zise Klapka. De altfel, sunt sigur că te-ai săturat de visuri, adăugă mai domol, parcă s-ar fi temut să nu-i răscolească vreo rană. Soarta ți-a dat un avertisment atunci... ― Da, atunci soarta m-a dușmănit, fiindcă, drept să-ți spun, nici sufletul meu n-a fost pregătit îndeajuns! răspunse Bologa fără patetism, dar cu vădită mulțumire că poate vorbi cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și mai cu seamă ceea ce se ascundea în dosul ei, i-a încolțit în minte din clipa când a zărit în gară, ieri, pe Ilona. I se clătina sufletul ca în bătaia unor vânturi neîmpăcate și în suflet i se răscoleau alte întrebări, mereu altele. Ieși în ulicioara gării și se pomeni deodată cu Ilona... În secunda când o văzu, gândurile i se risipiră, ca alungate de o putere irezistibilă, și în inimă îi rămase numai bucurie. ― Unde umbli pe aici
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de dimineață în cancelarie, găsi pretexte să ocărască pe cei doi slujbași și chiar pe Petre... dar de lucru nu se putea apuca. Ieși pe afară, căutând să fugă de remușcări. " Am năvălit ca o vijelie în viața ei, am răscolit-o și nu m-am gândit decât la mine!" își zicea întruna scârbit, rătăcind de ici-colo. Apoi deodată îi răsări în ochi zâmbetul Ilonei, fericit, supus, strălucitor de iubire și credință. ― Nu-ți pare rău, Ilona? o întrebă dânsul, șovăitor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]