5,132 matches
-
Și grămezi-grămezi pe drumuri treceau sclavele și robii; Ici călugărițe albe ce legate sânt cu funii, Și copii de crudă vrâstă, și bătrâni și albi sânt unii, Slugă și stăpân alături, ici ostași legați cu clerici Țipetele de muiere crud răsună din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință, țipete, strigări și vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecă în aer; Clocotea întreg orașul prins de spaimele pierzării Și prin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
asta largă o umplu cu ce-a putut, De aceea fieșcine fie cum el l-a făcut... Nu încerce să-arate altfel... Eu? Rămân cum sunt! Crud, cum ziceți voi - nu rege, ci tiran pe-acest pământ... Ce cântări de popi răsună gângave pe la ferești? [BOIER II] Este Gruie de la Vrancea - Daca vrei ca să-l privești Iată cum [î]l duc acuma cu mulțime de norod La mormîmt ca să-l îngroape... cu cântare și prohod. [LĂPUȘNEANU] Este Gruie? Dar se cade ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de stele. {EminescuOpVIII 265} 2254 Din mijloc astor roiuri ce-argentei ne-nconjoară, Împlând cu repejune eteriul tranfiriu, Carpații își ridică a lor frunte-n ninsoare Și umerii de codri și brâiele de râu; Din munții cu picioare de stânci bucium răsună În luna-nvinețită s-ascunde-n voal [de] nor; Pe creierii de munte voinicii se adună Ș-aprind cîte-un foc mare pe fiecare deal Și roți aprinse-aruncă în văile-adormite, Ce zboară și lumină fantasmele ce zbor; Copacii par fantasme bătrâne, despletite, Ce-aleargă-n susul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Te-ai dus! te-ai dus, o mare, înghite-mă, mă sfarmă, Îmi amăgește mintea cu-a valurilor larmă. " (CHIPUL dispare) (el se urcă [în] luntre și-și dă drumul pe mare) (se-nsenină, s-aude glas de corn ) REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară A codrilor... în cârduri veniți, genii șagalnici, Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e amoru-ți... și-n vecinic întuneric Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochi himeric. Urmează-mă în luntrea ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici ce furtunoase, repezi, Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (Ei intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede... CĂLUGĂRUL șade țiind de mână CHIPUL, ce stă în picioare) REGELE SOMN Nu știi cine e dînsa? Un capăt e de ață Din sufletul naturei care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cutremură trezite; El zbârnâie pe dânsa un cântec dezolat, El cheamă cu cîntarea-i o umbră ce-a visat Și-acum el stă în lună pe[-o] piatră risipită, Pare c-așteaptă-n aer pe umbra[-i] zugrăvită Și glasul lui în noapte răsună dureros Și ochiul lui la nouri țintește-ntunecos... Pe buze-i trece-un zâmbet ascet, slăbit, amar... Ah! trebuie să aibă un dor făr' de hotar! De ar sosi odată bătrânul meu steleri S-esplice înțelesul acestei arătări. A mării unde-albastre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n jos, Suim, coborâm iară; Din vale-n culmi Treceți prin culmi, Cântări voi de primăvară. IONEL Cântări voi de primăvară. COR Și paseri voi Cu glas vioi Treziți pădurea cea veche; De-a lung de stânci, Din văi adânci, Răsună-nmiit în ureche. [IONEL] Răsună-nmiite-n ureche. COR Frumoasă ești Când te trezești Tu, lume, -n lumină, căldură; După zăpezi Te luminezi Și inima noastră [se] fură. {EminescuOpVIII 401} IONEL Și inima noastră [se] fură. N-au sunat departe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Din vale-n culmi Treceți prin culmi, Cântări voi de primăvară. IONEL Cântări voi de primăvară. COR Și paseri voi Cu glas vioi Treziți pădurea cea veche; De-a lung de stânci, Din văi adânci, Răsună-nmiit în ureche. [IONEL] Răsună-nmiite-n ureche. COR Frumoasă ești Când te trezești Tu, lume, -n lumină, căldură; După zăpezi Te luminezi Și inima noastră [se] fură. {EminescuOpVIII 401} IONEL Și inima noastră [se] fură. N-au sunat departe un clopot? Vin poate ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumea liniștită - Plângă ceata rătăcită Pe-a ei drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea {EminescuOpVIII 413} Și inim-ascultă, De visuri grea, Căci grijă ea duce De-un chip cu drag, Sperează, tresare De-un zvon pribeag. Plesnire de picuri Răsună abia Și stropii îngheață De vreme rea. Plesnire de picuri Răsună abie Și stropii îngheață Din ce în ce. De lungi necazuri Ce le aștept Îngheață gîndu-mi Și viața-n piept. COR AL SPIRITELOR MUNTELUI (din adînc) O brumă-ncet
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vâjâie, bate În preajma mea {EminescuOpVIII 413} Și inim-ascultă, De visuri grea, Căci grijă ea duce De-un chip cu drag, Sperează, tresare De-un zvon pribeag. Plesnire de picuri Răsună abia Și stropii îngheață De vreme rea. Plesnire de picuri Răsună abie Și stropii îngheață Din ce în ce. De lungi necazuri Ce le aștept Îngheață gîndu-mi Și viața-n piept. COR AL SPIRITELOR MUNTELUI (din adînc) O brumă-ncet peste noapte căzu, Trosnit-au codrul, pe gânduri, Și spice, foi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Să-nțeleg a ta voință. Nu poți cere nicidecum Ca de dragul tău, stăpâne, singur eu să mă zugrum. BOMILKAR Văd acuma ce m-așteaptă. Ruinat fără scăpare. LAIS (mergînd spre CHALKIDIAS) Au urechea mă înșală? Glasul tău e-acela care Răsuna atât de mândru și-acum sun-atît de greu? {EminescuOpVIII 470} CHALKIDIAS Aș dori, frumoasă Las, ca să fii în locul meu. LAIS Eu, în locul tău, desigur că n-aș tremura de fel Ca să scutur a robiei lanțuri grele de oțel. Precum fuge
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
două părți. " Dumnezeu e martorul nostru", ziserăm ambii. Orologiul bătu unsprezece în mănăstirea apropiată. "Trebuie să mă duc, zise Maria, etern a ta, etern, etern! " Stătui însă mult după ce se depărtase și căutai după ea în lumina lunei. " Etern! etern! " răsună în urechile mele și, în vise de aur de un viitori plin de fericire și onoare, mersei acasă. Fusesem aproape un an în Viena când mi-aduse într-o seară un necunoscut un pachet. El conținea un lanț de aur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în piața palatului regelui. În sfârșit, un păscar napolitan plin de tărie despică valurile zgomotoase ce se împotrivea {EminescuOpVIII 580} trecerii lui, se îndreptă către ospelul ambasadei englezești și peste curând fetișoara părăsi balconul... Într-același minut tunul castelului Neoga răsună în port; fanfarele războinice vestiră înfățișarea regelui de Neapol, soldații rânduiră norodul de amândouă părțile stradei și cortegiul înaintă cu mare cuviință cătră biserică. Era alcătuit de câte o deputație din toate ordinele bogate și sărace: camaldulii, în haine albe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cetății, i se mai însufleți curagiul. Era nouă ceasuri după prânz când intră în Neapol. înainta tremurând cătră ulița Toledei. O trăsură înhămată cu cai de poștă aștepta la poarta ambasadei. El se apropie cu bătaie de inimă... Biciul poștalionului răsună... Pergoleze strigă ca un nebun numele Henriettei, și două brațe delicate și albe se întinseră către dânsul; însă perdelele trăsurei se închiseră. Carâta porni aprinzând pardoseala uliții și, Pergoleze neputând alerga de slăbiciune o urmă cu ochii și căzu fără
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cel mai extraordinar îl aștepta pătrunzând în pimniță. Toate sticlele săreau din loc în loc, formând figurile cele mai grațioase. Sticlele pecetluite cu verde înfățișau pe bărbați și cele cu roșu înfățișau pe femei. Era chiar și o orchestră. Sticlele goale răsunau ca instrumentele de suflat, sticlele sparte ca niște cimbale și triangule și cele fără gât pare că aveau ceva din armonia pătrunzătoare a vioarelor. Sergentul, care trăsese câteva litrișoare de vin înainte d-a întreprinde expedițiunea, nevăzând acolo decât numai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oricărei litere. Această aspirațiune e mai auzibilă și mai obser vabilă cu deosebire la literele acelea care se formă numai de cătră aerul ce izvorăște din deschizătura gurei. Aceste sânt vocalele. Vocala în genere [o] căpătăm când columna de aer răsună fără de-a avea trebuință de altceva consonant. Vocala e așadar aspirațiunea repezită prin o deschizătură anumită a gurei. Așadar în vocală vocea apare în libertatea ei originală, ea e revărsarea nemijlocită a acelei libertăți. Acuma sunetul care reprezintă această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și-n solfegii, pentru că el se potrivește mai bine la câștigarea portamentului și a curățeniei tonului, din cauza ținoarei sale curat muzicale. De-aceea și pe actor îl putem consilia și recomanda esercițiul acesta, de-a lăsa adeseori {EminescuOpXIV 291} să răsune această vocală în puterea ei ne-mpiedecată, spre a da vocei sale curățenie și răsunet. Pronunțarea curată și ținoarea acestei vocale, fără de-a cădea în cântec, e proscholiul cel mai bun pentru portamentul necesar și lui. Cu puterea sa esențial
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
impulsul sufletului, își au însemnătatea lor (Bedeutsamkeit). O pronunție perfectă va aduce la aparință cât se va putea mai mult această însemnătate. Cumcă prin ele se nasc simțăminte (deosebite) distincte nu mai e neci o îndoială. Cu cât mai curat răsună ele în pronunție cu-atît mai clar pătrunde și însemnătatea lor la urechea noastră. Astfel u servește cu preferință la simțământul celor întunecoase și îngrozitoare, o trezește mai mult intuițiunea a ce e solemn, sărbătoresc și măreț, a intuițiunea clarități și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se sfârșește în sunetul sforțat de la organul anumit de vorbire. Cele de-a doua, consonantele proprii, silesc nemijlocit pe organ, după pronunțarea lor nu sânt în stare de-a se susținea în același sunet și se revarsă în aerul ce răsună după ele. Prin asta se arată esențialminte cumcă sânt sunete nestătătoare de sine și care trec în aspirațiunea vocalică. De-aceea le și-nseamnă limba de consonante mute. Așa se nasc (se provoacă) din cerul gurei, cu aspirațiune premergătoare, sunetul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rămâie un mister neci organismul acestei pronunții în ramurirele sale, neci procesul de viață a formărei sunetelor ș-a schimbărei sunetelor, proces bazat pe legi adânci. La vocale am priceput deja momentul lor simbolic. Cu cât mai mult se aude răsunând acest moment în pronunție cu-atît mai artistică va părea ea. Și sunetele consonanțiale ascund în ele un element simbolic, pe care însă într-adevăr că nu ți-e permis să-l urmărește prea departe, spre-a nu cădea apoi într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să fie în stare de-a pune și simțirea în aceeași modulațiune (mișcare). Acesta e elementul muzical a formărei tonului: înălțimea și profunditatea, trăgănarea și repejunea, tăria și slăbirea. După espresiunea lui Cicero: "sunetele sânt ca niște coarde întinse cari răsună după gradul atingerei eventuale, când înalt, când profund, când repede, când trăgănat, când tare, când încet. Însă în toate speciile de tonuri e totdeuna și unul mijlociu". Aceste vorbe ale lui Cicero coprind în sine noțiunea modulațiunei tonului. Ea aparține
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a pasiunei. Xenopol-muzica Căci nemărginitei varietăți a mișcărilor sufletului corespunde numai o nemărginită movibilitate a vocei. Tonul și mișcarea sufletului trebuiesc puse așadar într-o proporțiune astfel încît cea din urmă să fie totdeuna în pozițiune de-a face [să] răsune tonul care-i corespunde ei. Omul care poartă în sine o bogăție de tonuri e numai pe-atâta stăpân peste această lume a tonurilor pe cât i-e cu putință de-a lăsa la moment să răsune tonul cerut de simțământul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a face [să] răsune tonul care-i corespunde ei. Omul care poartă în sine o bogăție de tonuri e numai pe-atâta stăpân peste această lume a tonurilor pe cât i-e cu putință de-a lăsa la moment să răsune tonul cerut de simțământul dat, precum l-ar da dintr-un instrument movibil sau precum muzicul nu e domn a instrumentului său decât atâta pe cât știe a scoate note din el - cu cât mai multe, mai varii, mai conform cu nemărginirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în sine, asemenea artistului, toată acea scală a mișcărilor sufletulni în care ne transpune poetul, finețea de-a le simți laicul poate s-o aibă, asemenea artistului, până-n nervii cei mai fini. Însă artistul are puterea de-a face să răsune tonurile acelea cari esprimă dispozițiunea sufletului. El le are așadar în puterea sa, pe când laicul și diletantul sau nu le nimeresc defel, sau le redau amestecate cu tot pe-atîtea tonuri false și disonante. De-a avea sub degetul său totdeuna
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reflexiunii, cu cât mai departe narațiunea și descrierea va prezinta o largititudine epică cu-atît mai imperativă este cerința portamentului. Fiindcă portamentul constă din facultatea de-a purta tonul, de-aceea își are firește rădăcina în puterea de-a lăsa să răsune vocala și diftongul. Căci numai pe ele poate să persiste tonul, consonanta dispare îndată ce organul vorbirei a pronunțat-o. De-aceea încă la dezvoltarea vocalelor am pretins și de la orator vocalizarea ca condițiune neapărată pentru cultivarea portamentului. Spre scopul acesta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]