18,605 matches
-
în mii de lumini... linii, puncte, arcuiri periculoase în semințele poamelor dulci acrișoare. și nimicul e un anotimp al pământului. își risipește brațele pe frunțile plecate în călătoriile pulsului, printre ritmuri firești sau nu... zvâcnesc pași și uitate gesturi reconturează ramuri... în liniștea drumului orbilor, doar păsările tresar și pene lungi de timp aduc vămile mai aproape. departe strigă vulturul, când o creastă singuratică îi agață picioarele. aripile le închide și ochii lui surprind reînceputurile... ...șuvoaiele de crispări între a fi
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
șuvoaiele de crispări între a fi și a pleca rece, străin dintre ghețarele iernii. ea, singură, sinceră, în singurătatea unei rostogoliri a ninsorilor, pe obrajii de piatră ai statuilor din parcul privirilor amânate... și primăvara banalului, cu brațele verzi cuprinde ramurile reinventate în toamnele tinereții. și culorile bând tăriile firii, când stropi de ploaie anunță final de festin, în mișcarea unui penel în formă de cruce. în liniștea unei pene de vultur cu aripile strânse, omul reaprinde o candelă... lasă brațele
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
mesteceni mă-nconjoară intru în lumea de gânduri alburii. pădure de mesteceni mă-nconjoară. în palmă doar privesc și-mi crește un poem... adorm încet. doar patimi mă doboară. ascult cum vântul stinge vești și zumzetul orașului dispare. doar printre ramuri goale mă petreci. crengi albe mă ating... pădure de mesteceni mă-nconjoară. de undeva, de sus, se cern povești. ninsoarea-mi e albastră iar pe tâmple. zvâcnește umbra dintr-un pas umil... o învelesc în jad. amurgul o s-o doară
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
mobilierul din noul sediu al Baroului, cel existent se casa sau se vindea la un preț modic. Biroul fusese adus pe la amiază, într-o zi de toamnă, când frunzele brumării de-abia se țineau agățate într-un punct minuscul de ramurile pomilor și păreau grăbite să formeze un covor pentru trecătorii veșnic preocupați și de obicei taciturni. Cum nu încăpea în lift, patru vlăjgani solizi îl urcaseră până la etajul șapte pe scări și ajunseseră sus cu el, șiroind a transpirație, după
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
locurile cu pricina. Erau nelipsite chicotelile de plăcere ori izbucnirile aparent furioase ale fetelor sărutate cu zgomot și împinse vulgar de la un băiat la altul. Semnalul spargerii distracției era dat de Mișu. El era „creierul găștii” de la băncile ascunse sub ramurile dese ale arborilor de la scara unuia din blocurile proaspetei asociații de proprietari, la care mama Violetei era femeie de serviciu. Aceasta își blestema zilele în fiecare dimineață când trecea să adune maldărul de sticle, ambalaje, chiștoace, coji de semințe și
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
am fi avut averi, ci din prea multă lăcomie și venirea altor primăveri cu muguri siluiți să plesnească de prostie. Și lehămetuiți privim cum orizontul, despică ziua în zori de întuneric, citind ce a scris filosoful, realitatea desfrunzește neantul, iar ramul se usucă-n ornic. Izvorul unui delir atins de dispreț, îți amintește doar că exiști, se îngroașă nesfârșitul nopții, cu o pânză de păianjeni țesută de aceeași comuniști, și ne îngropăm de vii în clipa vieții. Câte motive au filosofii
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
la umbra mea. Nu-i roată care să se învârtă pe cerul unei păduri, care să nu lumineze desișuri, chiar dacă sunt ascunse-n întunericul în care își are sălaș, răul, în umezeala dinspre nordul rece. Am iarna care albește coama ramurilor mele multe, dar cu soarele care încălzește, totuși, albul rece din ele. Crăpată-mi este scoarța și bătrână, dar vlăstarii pădurii mele, cresc pe cărarea fără pașii de mâine și nu uită, pădurea. Freamătul tremurând al buzelor ciutelor care-mi
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
rodit, De bogăție viața mi-a fost mereu plină N-am așteptat nicicând norocul ca să vină Și doar prins aspră truda mereu am izbândit. E-atâta toamnă-n mine, în vie sunt ciorchine, Hambarul plin sunt sau mărul copt pe ram Sunt creangă încărcată ce-ți bate Ție-n geam Rodit-am Doamne e vremea să mă bucur. Alăturea mi-ai fost, eu am ținut aproape Spre Tine drept să urc nu aplecat de spate. Citește mai mult: Citește mai mult
E-ATÂTA TOAMNĂ-N MINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362070_a_363399]
-
26 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului “Autobiografia “ Poetului în opera lui Eminescu Fiind băiet păduri cutreieram Și mă culcam ades lângă isvor, Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum apa sună-ncetișor: Un freamăt lintrecea din ram în ram Și un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blând îngânat de-al valurilor glas. M.Eminescu Analizând opera eminesciană, vrând nevrând, ajungem la ( auto) biografia literară- admițând ideea că Eminescu oscila între real și
AUTOBIOGRAFIA POETULUI ÎN OPERA LUI EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362136_a_363465]
-
2016 Toate Articolele Autorului “Autobiografia “ Poetului în opera lui Eminescu Fiind băiet păduri cutreieram Și mă culcam ades lângă isvor, Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum apa sună-ncetișor: Un freamăt lintrecea din ram în ram Și un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blând îngânat de-al valurilor glas. M.Eminescu Analizând opera eminesciană, vrând nevrând, ajungem la ( auto) biografia literară- admițând ideea că Eminescu oscila între real și legal, între
AUTOBIOGRAFIA POETULUI ÎN OPERA LUI EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362136_a_363465]
-
a tragicului, tocmai această suferință, premisă a unei neliniști metafizice, devine un atotputernic vis al creației, pe care Eminescu l-a folosit ca o armă împotriva timpului... Prin urmare, dedublarea este aici unitară, este o scindare a autorului în două ramuri, atrăgând separarea în două persoanje. Semnificația acestei dedublări- a cărei manifestare ultimă este opoziția personaj/personaj oferind o întreagă dialectică. La început, opoziția pare să se lase exprimată pasiv/activ. Apoi, ia forma individ obișnuit/scriitor. Al.Florin Țene Referință
AUTOBIOGRAFIA POETULUI ÎN OPERA LUI EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362136_a_363465]
-
de poezii. În liceu am început să scriu așa deodată proză. Am terminat de asemenea un roman, care trebuie să rămână acolo în caietul de o sută de file. Problema debutului la mine este foarte complexă. Am debutat în revista Ramuri, la 17 ani, publicat de Miron Radu Paraschivescu, astăzi un nume uitat. În perioada aceea a anilor '50, '60, '70, omul acesta „a debutat” mulți poeți de valoare. I-am trimis, elev fiind, o scrisoare cu trei poezii, în care
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
anul 1980, urmată de volumul de poezie „Poeme din valea Dunării”, apărut la Editura Litera, în 1983. Am colaborat la multe ziare și reviste. Pe unele nici nu le mai știu. Am debutat, cum am spus, ca poet, în revista Ramuri, condusă pe atunci de Miron Radu Paracshivescu, apoi am publicat în revista Mugur Mugurel, a liceului, apoi în revista Amfiteatrul, laborator în care s-au format majoritatea scriitorilor generației '70 și '80. În toamna lui 1969 mi-am auzit câteva
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
roata cu o revoluție,/ Cu speranțe deșarte de evoluție.” Dramă și iubire se citesc în versuri ca: „Adâncă prăpastie a timpului ai pus între noi “ („N-am știut că ești femeie”); „Pomul speranței, ce-n inimă mi l-ai sădit,/ Ramul îl întinde spre lumină - năucit -/ Să-i crească corola iubirii la soare,/ Să-i mângâi petala ieșită din floare.” ( „Pomul speranței”) . Gingășia, umorul sunt caracteristice întoarcerii în timpul inocenței, copilăriei, nu neapărat liniștită, dar trăită efervecent, în aduceri aminte emoționante, topite
NOTE DE LECTURĂ: „FĂRĂ VOIA MEA…” DE MIRCEA GORDAN de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365871_a_367200]
-
iese-n luciu luna’’ ( Mihai Eminescu ) Norii sunt mai negri zi de zi, mai deși, Întunericul coboară în amurg, Lacrimile ploii se pornesc și curg, Nu mai suntem astăzi de iubire-aleși. Tot mai monotone, zilele se scurg, Fără flori pe ramuri, albe, de cireși. Din melancolie cum să fac să ieși, Că nu mai sunt încă zeu sau demiurg ? Nici măcar în luciu nu e luna azi, Iar tristețea urcă până-n vârf de munți, Pe cărări de piatră, printre stânci și brazi
SOLSTITIU DE VARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365891_a_367220]
-
perspectivă pesimistă, distrugătoare a lumii prin suferință și disperare și erosul bacovian care seamănă cu romanța eminesciană. Cu volumul „Comedii în fond” Bacovia plătește tributul cel mai însemnat al muzicii eminesciene. Numai ruperea ritmului îi deosebește câteodată: vezi: „Și dacă ramuri bat în geam...” (Eminescu) și „De-aș fi artist/ Eu ți-aș descri/ A tale mândre gesturi,/ Din al meu dor ar mai pieri/ Când ți-aș ceti/ În versuri.” (Bacovia). Spuneam undeva că toată poezia noastră contemporană a stat
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1221 din 05 mai 2014 Toate Articolele Autorului https://www.youtube.com/watch?v=54XztbNJ87g Născută-am fost în zi de vară, Într-un sătuc, pe mal de Prut, Sub nucii de odinioară, Cu ramurile-n azimut... În valuri-lanuri am urcat, Cu tălpi golașe, prin țărână, Când vin cireși la dezmierdat, Ținându-se,-n alint, de mână... Mai simt un vânt primăvăratic, Așa cum îl știam atunci, Vara, cu stropii de jăratic, Crestați printre altare-rugi... Priveam
SĂTUCUL MEU, ŞI ODISEEA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365935_a_367264]
-
doar Dumnezeu. Bat și metanii, citesc din psaltire, Topesc ca și ceara, durerea ce vine. Smirnă, tămâie și busuioc Mă lepăd de mine...,atâta cât pot! Ruga aduce mereu alinare..., Alerg iar prin mine cu tălpile goale Clopot de floare, ram de măslin, Paharul acesta acum este plin...! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Paharul / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1220, Anul IV, 04 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PAHARUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365948_a_367277]
-
le spune...” Atunci ea Îl recunoaște și cuprinsă de o mare bucurie și fericire în suflet exclamă: Într‑adevăr Domnul a înviat! Când primăvara, dintre arborii trufași, cade trăsnit năprasnic un stejar viguros care umbrește sute de trecători și pe ramurile căruia mii de păsărele cântând se desfată, o puternică zguduire și o jale adâncă cuprinde inimile noastre. Când o coloană puternică de granit destinată să sprijine un măreț edificiu se năruie tocmai când noi ne punem mai mare nădejde în
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
iubirea: „Vor scrie mulți și vor cânta iubirea/ Cu pană și vioară îngerească,/ Dar cine va-ndrăzni să o privească/ Prin ochi de foc a-și înfrunta menirea?“ (Vor scrie mulți - pag.63). În poeziile Alexandrei Mihalache „strigă iubirea printre ramuri de speranță“, când „taina nopții s-a risipit într-o tăcere“. Poeta este convinsă și încearcă să-și convingă și cititorii că „la țărmul făgăduinței se va odihni iubirea“...„când soarele învață să zâmbească“. Alexandra Mihalache lasă condeiul să „zburde
ÎN POEZIILE SALE, ALEXANDRA MIHALACHE DEZMIARDĂ CUVÂNTUL de IOAN VASIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365966_a_367295]
-
și păduri fără drum, sau cărare, mă urzică hain buruieni pe picioare, n-am odihnă nici spor nu-s bună de nimic și de orice m-apuc mai mult stric. Dar când vara începe cu zile fierbinți, iar păsări prin ramuri așteaptă cuminți pe ouă... puii să iasă inima mea ostenită deja se întoarce acasă. SEARA DE PAȘTI E din nou sărbătoare. Tu stai în capul mesei, cu paharul plin și „agadaua”*-n față. În dreapta ta pe masa scundă un vas
FLOARE DE NISIP (POEME) 1 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365971_a_367300]
-
meditam la venirea primăverii. Eram tânăr pe atunci, mugurii mei se grăbeau să înfrunzească, deja, undeva, pe vale, înfloriseră cornii. Și, stând așa pe gânduri, am simțit o pală de vânt căldicel, care se strecura printre brazi scuturând zăpada de pe ramuri. Mijea de ziuă, cerul începuse a se înroși spre răsărit, semn că până la ivirea soarelui nu mai era mult. Drept să-ți spun, nici n-am simțit când a trecut noaptea, ultima noapte a lui februarie. Când mi-am revenit
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
Primăvară. Melodia suavă a fost auzită și de ea, dar bietul ghiocel, căci așa se numea firavul clopoțel, răsărise sub o tufă spinoasă. De bucurie și plină de compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând, ea s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce-l umbreau. Înfuriată, Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului... și l-a înghețat. Blânda Primăvară a acoperit clopoțelul fragil, cu palmele ei încălzite. Dar, din nebăgare de seamă, zâna s-a rănit într-un spin
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
căci mi-e teamă să nu se intereseze mai amănunțit de soarta mea... Într-una din zilele mele libere am ajuns la Craiova și de acolo la Bulzești, satul natal al lui Marin Sorescu (care mi-a dat premiul revistei „Ramuri”), de unde este și un coleg de-al meu de muncă și care m-a dus acolo. Întâmplarea a făcut, însă, să nu îl pot aborda, el fiind la necaz, deoarece i-a murit mama, zile acestea trebuind să îi facă
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
veți trimite și care, fiți sigur, îmi va aduce un plus de putere și de seninătate pentru a mă putea descurca în continuare. Cu drag, același Iancu Vale, care vă iubește și vă apreciază. P.S. Ați trimis grupajul meu la „Ramuri”? Valea Ieșelniței (Orșova) 20 octombrie 1986 Dragă prietene, În primul rând un cald „La mulți ani!” pentru ziua numelui , când m-am gândit cu bune sentimente la prieteni mei Nicolae, tu printre primii. Sosind la Pietroșița chiar în apusul zilei
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]