7,813 matches
-
de iubire și de cunoaștere.,, O personalitate și o operă pline de fațete!” - cum afirma Catherine Bankhead[1]. Intrat în jocul lui, îl descoperi, rând pe rând, sub diferitele sale măști poetice: romantic și afectat de iluzii, lucid și asediind realul, introspect și ironic, muzical și pictural, rece că lama unui brici și rațional, duios și uman, religios și neliniștit. El plonjează din real în imaginar și invers cu o lejeritate dezarmanta, cele două dimensiuni pierzându-și adesea limitele, încât nu
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
descoperi, rând pe rând, sub diferitele sale măști poetice: romantic și afectat de iluzii, lucid și asediind realul, introspect și ironic, muzical și pictural, rece că lama unui brici și rațional, duios și uman, religios și neliniștit. El plonjează din real în imaginar și invers cu o lejeritate dezarmanta, cele două dimensiuni pierzându-și adesea limitele, încât nu e deloc simplu să-l urmezi în plecările și revenirile sale. Oglindă, Umbră încadrează aceste evadări continue. Asemeni pictorului care intră și iese
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
c’est faux?) , eroul poetic sfârșind golit de speranță, se retrage în sine, trecând într-o altă dimensiune (,,je sombre / où règne l’Ombre” - Pour deux sous). Dialogul cu Celălalt Eu e o formă de a ieși și evadă din real, formula utilizată fiind una imperativa (,,Vă ton chemin / me dit l’Autre // Va ton chemin / à l’encontre du Destin”- Licenciement), finalul fiind cel cunoscut-necunoscut ( Qui va là? / surgit le holà / À l’autre bouț / la fin de tout”- Après
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
bank), se regăsește în multe limbi de circulație internațională. El este o federație de semnificații care include și sensul de glumă, anecdotă, snoavă, poveste umanistică. Esența de glumă a bancului face vizibile în cadrul acestuia două gândiri: o gândire în ordinea realului (R) și o gândire dedicată cu caracter de glumă în raport cu ordinea realului G (R). Avem de a face cu două niveluri de gândire, ceea ce arată a) dubla gândire a bancului și b) inteligența sa. De asemenea, avem de a face
FLORENTIN SMARANDACHE: ”Cine râde …”, bancul ca specie paradoxistă, de Ștefan Vlăduțescu.UCV () [Corola-blog/BlogPost/339557_a_340886]
-
federație de semnificații care include și sensul de glumă, anecdotă, snoavă, poveste umanistică. Esența de glumă a bancului face vizibile în cadrul acestuia două gândiri: o gândire în ordinea realului (R) și o gândire dedicată cu caracter de glumă în raport cu ordinea realului G (R). Avem de a face cu două niveluri de gândire, ceea ce arată a) dubla gândire a bancului și b) inteligența sa. De asemenea, avem de a face cu două contexte: un context general al realului și un context specific
FLORENTIN SMARANDACHE: ”Cine râde …”, bancul ca specie paradoxistă, de Ștefan Vlăduțescu.UCV () [Corola-blog/BlogPost/339557_a_340886]
-
de glumă în raport cu ordinea realului G (R). Avem de a face cu două niveluri de gândire, ceea ce arată a) dubla gândire a bancului și b) inteligența sa. De asemenea, avem de a face cu două contexte: un context general al realului și un context specific al bancului numit situație de banc. Contextul realului există întotdeauna și pentru toți. Situația de banc este o configurație contextuală, particulară ce permite spunerea și trăirea bancului ca eveniment umoristic. Bancul este o scriere umoristică scurtă
FLORENTIN SMARANDACHE: ”Cine râde …”, bancul ca specie paradoxistă, de Ștefan Vlăduțescu.UCV () [Corola-blog/BlogPost/339557_a_340886]
-
două niveluri de gândire, ceea ce arată a) dubla gândire a bancului și b) inteligența sa. De asemenea, avem de a face cu două contexte: un context general al realului și un context specific al bancului numit situație de banc. Contextul realului există întotdeauna și pentru toți. Situația de banc este o configurație contextuală, particulară ce permite spunerea și trăirea bancului ca eveniment umoristic. Bancul este o scriere umoristică scurtă, în proză sau în versuri. Ca modalitate de redactare se poate baza
FLORENTIN SMARANDACHE: ”Cine râde …”, bancul ca specie paradoxistă, de Ștefan Vlăduțescu.UCV () [Corola-blog/BlogPost/339557_a_340886]
-
întind în pod căci acolo se produce judecata noastră pe care trebuie să o întâmpinăm în haine albe. Tendința tribunalui e să minimalizeze posibilitățile inculpatului de a se apăra. Sunt mult mai preferate răspunsurile acuzatului. Oricum nu există în mod real avocați care să pledeze pentru o astfel de culpă: nu există propriu-zis avocați recunoscuți de tribunalul în cauză; toți cei care se prezintă la bară nu sunt decât avocați de contrabandă. Trei sunt după Kafka posibilitățile de reușită ale procesului
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
căci „sinceritatea, singură, nu dă valoare confesiunii și nu justifică acceptarea ei în spațiul literaturii”. Pentru cazul nostru, valoarea confesiunii ca modalitate generică de narare iese de sub incidența interogației de autentificare: o dată prin faptul că are validitate verificabilă în planul realului concret, iar, în al doilea rând, prin aceea că vedem cum o confesiune elementară și neutră urcă la mărturisire mântuitoare. A ajunge în Țara sfântă, se reține, este o lucrare a lui Dumnezeu: „Nu credeam că voi ajunge vreodată în
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]
-
spus că, în această parte secundă, demersul principal e portretul, iar indiciul biografic despre poeți devine pentru profesorul Ciobanu, un pretext de creație. Datorită acestei extinderi, parcă ușor în latura nuvelei, portretele sunt marcate de elemente spectaculoase, nu conforme imperativului real determinat, ci potențialității existențiale, după abilități psihologice capabile de un mediu sublimat. Considerațiile asupra discursului critic și dramaturgic vin pe un fond de serioasă tratare a fenomenului: C.M. Popa cultivă o critică ”programatic personalizată, constând în fixarea unor repere centrate
Petre Ciobanu: Minotaurul şi floarea de crin / Minotaur and lily flower, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339579_a_340908]
-
vol în 4 secțiuni discursul implicarea eului liric - vibrație - SIM I Cartea rece - fără simțuri antilirica - fundamentală confesiune, relatare nouă identitate ipostaza trăirea este poetică Existența este impregnată de nu evadează - contact direct. Senzația de familiaritate actu poetic și ordinea realului autenticul neevadării în imaginarul nepalpabil poezie a simțurilor senzualism dar mi-e teamă./ar vrea să bea și el cu mine car n-are curajul” tatăl meu, mama „eu după ce mor dorm somnuri podul, pivnița („mă rog în pivniță”) „nimicul
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
fundamentală a spiritului, cât și ca o formă a sensibilității. Modul în care apare ea în text este prin imagini: „imagine cu linii” („Tendință”), „ca într-o imagine” („Șoapte”, p. 38). Starea de reverie, deci, este modalitatea de a sesiza realul. Reveria, ca stare de suflet, constituie o stare internă. Poezia însă este un fenomen de limbaj. Prin urmare, ca reverie estetică, poezia apare drept o experiență a limbajului (exterior) ce face loc în discurs unei trăiri visătoare. Prima dificultate a
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
existență este aceea de a lua „viața simplu și amar” (p. 124). Imaginarul nu este luminat de resemnare ori detașare, ci de o tristețe reflexivă ce n-a ajuns încă să fie copleșitoare.Pentru obținerea autenticității și a impresiei de real se recurge la crearea de temeri în raport cu eventuale repercusiuni ale relatării de evenimente reale: prezentarea faptei „săvârșită chiar la o vârstă infantilă, poate să distrugă reputații, cariere, căsnicii”. Se admite posibilitatea ca imaginarul să intervină în real: întâlnim ideea raportului
Vasile Teodorescu: Povestiri amare, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339609_a_340938]
-
a impresiei de real se recurge la crearea de temeri în raport cu eventuale repercusiuni ale relatării de evenimente reale: prezentarea faptei „săvârșită chiar la o vârstă infantilă, poate să distrugă reputații, cariere, căsnicii”. Se admite posibilitatea ca imaginarul să intervină în real: întâlnim ideea raportului cu o anume realitate („te prevenii că povestea ... o poți situa mai aproape de ficțiune decât de realitate”) și gândirea momentului prin elemente literare („Noi ce facem? Noi ... epigonii! «Simțiri reci»”, preluare din „Epigonii” lui Eminescu). Materia epică
Vasile Teodorescu: Povestiri amare, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339609_a_340938]
-
uitare”. Este un jurnal al sfielii. El se știe „fatalmente subiectiv” și își încadrează credibilitatea în imaginea oferită de o oglindă ce nu trebuie să „fie strâmbă, aburită ori mincinoasă prin iluzia întreținută a autoflatării”. Acest jurnal funcționează în ordinea realului și se supune „oglinzii orizontale”. „Oglinda index” se circumscrie, și ea, exigențelor textului, dar nu mai securizează împotriva literaturizării. Mai mult, acest al doilea jurnal promovează cu devoțiune textul non-referențial. Perspectiva se supune locului și acesta „reclamă un text fără
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
discurs prin intermediul unui mesaj existențial modulat social și ficțional. Cuvântul diaristului („jurnal”-istului) are o dublă rezonanță și un conjugat efect: în viață și în literatură. Figura spiritului creator se individualizează prin seriozitatea - autenticitatea ce derivă din existența în ordinea realului și prin relativitatea opiniilor indusă de încadrarea în literaturitate. Diaristul este o ființă cu o dublă existență, ce se exprimă într-un limbaj dublu și care acționează în două planuri (în viață și în literatură). Pe de altă parte, acest
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
el însuși în propria sferă a interesului estetic, pe care n-o părăsește decât pentru a-și afirma seducția finală, din unghi extern, pentru credibilitate. Reverberațiile eu-lui sunt atât de frecvente, încât „starea de reverie devine modalitatea de a sesiza realul“. Ștefan Vlăduțescu stabilește deosebiri clare între onirism și realism pentru că „visul ca trăire internă nu poate fi transcris; despre el se poate doar scrie. Limbajul ajută visul să intre în lume“. Intertextualitatea e o variantă de recuperare a unei părți
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesaje și texte gânditoare () [Corola-blog/BlogPost/339650_a_340979]
-
fundamentală a spiritului, cât și ca o formă a sensibilității. Modul în care apare ea în text este prin imagini: „imagine cu linii” („Tendință”), „ca într-o imagine” („Șoapte”, p. 38). Starea de reverie, deci, este modalitatea de a sesiza realul. Reveria, ca stare de suflet, constituie o stare internă. Poezia însă este un fenomen de limbaj. Prin urmare, ca reverie estetică, poezia apare drept o experiență a limbajului (exterior) ce face loc în discurs unei trăiri visătoare. Prima dificultate a
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
Pirelli, Kraft Foods, Bancpost, BCR, Tarom, Romstal, Carrefour. Între 1998 și 2002 a fost trainer și director de consultanță în cadrul furnizorului de servicii de training CODECS, iar între septembrie și aprilie 2006 a fost managing director al dezvoltatorului imobiliar Cefin Real Estate. În 2002 a înființat compania de consultanță de management MMM Consulting, unul dintre primii 15 jucători în domeniu. Madi Rădulescu are un MBA la Warwick University Uk și a derulat proiecte în 9 piețe europene “Am inceput antreprenoriatul în
Business Days TV [Corola-blog/BlogPost/339705_a_341034]
-
se diluează. Ne revoltăm pe rețelele de socializare, aruncăm sentințe grave și trăim în confortul absolut că și ceilalți ne împărtășesc părerile și că suntem mulți. Dar atunci când revolta trebuie să evadeze din spațiul virtual pentru a lua manifestare în real, ne poticnim. 200.000 suntem cei care am semnat petiția împotriva Avocatului Poporului. 100 suntem cei care am și ieșit în stradă atunci când trebuia să întărim hotărârea virtuală prin manifestarea ei în viața reală. Confundând Pandora noastră cu viața însăși
Democrația se poate pierde prin neprezentare () [Corola-blog/BlogPost/339096_a_340425]
-
jumătate din încasări. Prin urmare, suntem recunoscători partenerilor că susțin acest eveniment, fapt care ne permite să îl organizăm la nivelul celor din afară, dar cu bilete și abonamente adaptate la piața din România. Concret, la jumătate din costul lui real al unui bilet (foto stânga, tânăr care participă la UNTOLD în 2015, sursa- Pagina de Facebook UNTOLD). Cum estimezi impactul UNTOLD asupra Clujului, din punct de vedere financiar? Aveți calcule? Câtă valoare adăugată aduce pe orizontală și verticală? Ați avut
Cum a devenit România cool pentru cei mai mari DJ ai lumii. Fondatorul UNTOLD, despre povestea nespusă a festivalului () [Corola-blog/BlogPost/339119_a_340448]
-
trei limbi ale pământului. nici una nu-mi aparține. al treilea e aruncat de zidurile prăbușite, pentru a le reînvia arhitectura învechită. pe al patrulea îl ascund între tâmple, aproape de iriși. pasăre și gând răzvrătit în dalta prezentului, redevii nemișcare între real și vis, la prima strigare a răsăritului. Referință Bibliografică: pasăre și gând răzvrătit / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 584, Anul II, 06 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PASĂRE ŞI GÂND RĂZVRĂTIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340866_a_342195]
-
Tabula rasa”) • Numai Dumnezeu este Real. Noi, oamenii, suntem realități, una dintre realitățile subiective ori obiective posibile, realități dotate cu inteligenta care privesc lumea din jur și cea launtrică printr-un spectru infinit de a intui, percepe, intepreta și înțelege Realul și realitatea. Dumnezeu este Real fiindcă este Prototipul, Arhetipul, Alfa si Omega, Izvorul și Oceanul de unde vin și unde se întorc îmbunătățite toate cele văzute și nevăzute. Oamenii sunt parte din realitate, sunt icoane create după o matrice asemănare Arhetipului
DESPRE REALITATE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340908_a_342237]
-
ca și români pe acest pământ, între toate națiunile lui, începând cu acea tristă și falsă dată de 23 august 1944... Străbătându-mi cu gândul anii, pot spune că m-au cercetat continuu două teme: 1)”Iubirea: de la divin la real și invers”, și 2)”Neamul Românesc: între adevăr și cenzuri”! Deci, din anul 2006, am reușit să definitivez deja câteva cărți și lucrez la alte două, dar, ...nu știu încă și când am să le public deocamdată. Am publicat însă
ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340898_a_342227]
-
față de congenerii ei în volum e opțiunea autoarei, iar resorturile amânării vin din atâtea furtuni ale unei existente trăită parcă sub semnul neputinței de a-ș găsi propriul loc în lume, al disperării în rătăcirile atât de sufocante ale unui real indiferent la nevoile cele mai intime ale regasirii personale. Cartea de debut a Emiliei Amăriei e „un strigăt pentru regasirea sănătății spirituale”. Dar se vrea și dialog, pentru descoperirea împreună a esențelor lumii, a credinței, a lui Dumnezeu. Pentru că, dincolo de
EMILIA AMARIEI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341028_a_342357]