3,106 matches
-
chiar la același individ percepția depinde de unghiul de vedere în care se așează ("Unghi"). Alteori, lumea este văzută ca un univers închis, repetabil, ca în poemul "Roata". Atât în "Poeme", cât și în "Moartea ceasului", Sorescu încearcă o lirică reflexivă, într-o formulă inedită și o interpretare cu totul particulară, pentru a dezvălui adevărul, nemurirea, angoasa, plictisul. Asistăm la o redimensionare a majorului și la o reabilitare a banalului în sensul descoperirii unor semnificații noi, încercând alte măsuri în fixarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
muncesc" i-a luat locul "se muncește". * Scriu cu teama de a nu uita! Atâtea gânduri s-au pierdut în negura amintirilor, lăsând doar umbrele discrete ale sensurilor pe care le-au vehiculat, încât mă tem de pierderea conținuturilor mele reflexive ce echivalează în fond cu o știrbire a identității. Scrisul reușește să-mi salveze acele părți din mine despre care nu știu unde pleacă; e forma mea de luptă cu propria temporalitate. * Din dorința de a apăra femeia (sunt tentat să cred
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
îl constituie dispunerea critică în fața oricărei propuneri. La fel ca în cazul oricărei maladii contagioase, izolarea poate avea bune rezultate. Societatea o practică sub forma izolării în închisori a celor ce se fac purtătorii acestor structuri mematice. Recomand însă izolarea reflexivă (meditația în singurătate) pentru cei ce riscă să fie contaminați. Analizând spre exemplu marxismul, putem găsi în apetitul pentru proprietate o altă formă de protecție împotriva unei boli mortale a secolului XX. * Insuccesul ideologiei comuniste în România l-am văzut
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
imanent, dobândește virtuți sau dimensiuni transcendente. Este de fapt o dispunere seriografică a planurilor conștiinței autoreflexive care-mi dă iluzia unei separări interioare a persoanei mele. De fapt, nu persoana mea este cea care „se desface În părți”, ci acțiunea reflexivă a conștiinței face ca să apară această impresie, prin faptul că Eu mă gândesc pe Mine. Ceea ce mă ține este identitatea mea din care nu pot ieși decât devenind un altul”. Dar acest fapt nu aparține normalului. Identitatea mea nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Celălalt este perceput ca o ființă reală, care, prin raporturile de comunicare cu mine, va avea un caracter obiectiv. Acesta este aspectul contactului exterior cu celălalt. În plan intern, emoțional, Eu Îl simt pe celălalt ca subiect uman, iar Înplan reflexiv, rațional, ca obiect al gândirii mele (J.P. Sartreă. Între mine și celălalt, sau ceilalți, se vor stabili relații concrete. Acestea sunt, din punct de vedere psihologic, atitudini de următoarele tipuri: aă prima atitudine este reprezentată prin limbaj, atracție, iubire, cooperare
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dorințele sau interesele mele. Această alegere pornește de la impresia pe care o am despre mine, ca nivel al dorințelor mele. Dorința mai cuprinde În ea și imaginea mea despre mine, care mă Îndeamnă să mă asociez, În mod automat sau reflexiv, cu cineva asemănător. În funcție de aceasta, eu aleg sau refuz o anumită persoană, În conformitate cu un model ideal pe care mi l-am construit și interiorizat anterior. Dar, În centrul acestui model pe care doresc să-l realizez, Eu mă plasez pe
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
deschise, clare, extraverte, În configurația cărora componenta emoțional-afectivă are un rol important, ca formă de manifestare, dublând componenta rațională. Tipul german este, prin natura sa, un model uman introvert și sobru. Neliniștit interior, compensează această tensiune interioară printr-o atitudine reflexivă de tip idealist. Nevoia de expansiune, de autodepășire, de ieșire din realitate o sublimează prin metafizică, drept formă a trancendenței gândirii. Tipul german neliniștit și rațional iubește În primul rând ordinea și disciplina, spre deosebire de tipurile grec și latin care aspiră
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ca dedublat? Încetez oare de a mai fi eu? Nu. Dar, În cazul acesta, lucrurile se schimbă. Răspunsul Îl vom găsi În analiza stărilor paradoxale ale existenței, a căror schimbare contribuie la modificarea regimului meu psihobiologic și a conștiinței mele reflexive. Nu trebuie să ne gândim numai la situațiile oferite de psihopatologie, acestea fiind multiple și puse sub semnul cauzelor care determină anormalitatea, fapt care schimbă complet lucrurile. Indiferent de stările de conștiință, Eul nu iese niciodată din sine. El nu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aduce argumente În susținerea acestei teme? Pot eu oare avea un Eu fără trup și un suflet pur? Iar dacă acest lucru este posibil, Eul meu personal din timpul vieții nu Îl poate Înțelege, pentru că el Înțelege numai prin conștiința reflexivă, care-i revelează această stare. Viața este existență, iar dacă după moarte sufletul persistă, putem vorbi despre o postexistență sau despre o experiență de dincolo de moarte. Dar aceasta nu este decât o simplă presupunere, care nu a fost confirmată. O
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pentru care „grădina publică” e legată exclusiv de tinerețe, Bacovia a zăbovit în ea atît tînăr, cît și bătrîn, de primăvara pînă toamna, cînd „plîngea” și se pustia, vîntul aruncîndu-i frunzele pe străzile din jur, - cîteodată și iarna, spectator tăcut, reflexiv și comprehensiv al naturii și al oamenilor. La fiecare vîrstă, desigur, cu alte sentimente și atitudini. Unii l-au evocat ca făcînd parte din peisaj, prezență statornică, indicînd drept loc favorit al său o bancă așezată sub o salcie. într-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
hrană, de adăpost, de nevoie sexuală etc. Animalul are, deci, trăirea privațiunii în calea unei satisfacții, provocată, de un alt animal, ceea ce explică și reacția sa de agresiune sau de fugă. Această stare de privțiune se deosebește, însă, de procesul reflexiv uman de analiză motivațională, prin care agentului frustrant i se atribuie o intenție de deposedare. Animalul nu are conștiința „de altul” și, implicit, nu poate atribui motivației agentului frustrant o anumită, intenționalitate rău voitoare. Fenomenul propriu-zis de frustrație se naște
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
persoana frustrată. Dar, chiar și această definiție a frustrației rămâne îngustă; ea nu epuizează toate condițiile în care poate apărea frustrația în lumea umană. Nu întotdeauna frustrația apare în cadrul unui raport social direct; nu întotdeauna ea este rezultatul unui proces reflexiv de atribuire a unei intenții răuvoitoare agentului frustrant. din stările de frustrație își au originea în mediul intern al subiectului, fiind determinate de propriile inferiorități sau incompetențe. Persoana care nu a reușit, de exemplu, să „strălucească” deloc la serata dansantă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
regresiunea, represiunea), așa cum au fost ele descrise în literatura de specialitate, să capete noi semnificații atunci când este vorba de lumea umană. Reflexul biologic de „agresiune”, de exemplu, este transformat, în lumea umană, sub influența condițiilor de educație, „într-o reacție reflexivă de rezolvare a contradicției, cu respectarea, normelor sociale și însoțită de sentimentul respectiv de adeziune a conștiinței individuale” (V. Pavelcu). Altfel spus, nivelul biologic de agresiune este depășit la om prin conduita de revendicare, care se încadrează într-un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și „fuga”), în lumea umană se înregistrează o mare diversitate de reacții: de la acțiuni inadecvate, preponderent emoționale, care exprimă, mai mult sau mai puțin, trăsături de „distructivism”, „rigiditate” și „imaturitate” la reacțiile cele mai adecvate (realizate pe baza unor acte reflexive obiective), prin care subiectul dă dovadă de stăpânire de sine, de „amânare”, de capacitate de „raționalizare” etc. 3) Aceeași orientare behavioristă, de esență mecanicistă, dovedesc J. Dollard, L. Doob, N.F. Milier, C.H. Mowrer, R.R. Sears, atunci când demonstrează experimental relația necesară
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de altă parte, o varietate destul de mare în ceea ce privește forța (intensitatea) agresiunii, ca răspuns la frustrare. În lumea umană, deși frustrarea poate să determine, adesea, o conduită agresivă, condițiile de educație au rolul de a transforma reflexul biologic într-o „reacție reflexivă de rezolvare a contradicției, cu respectarea normelor sociale și însoțită de sentimentul respectiv de adeziune a conștiinței individuale”. (V. Pavelescu). Chiar dacă rezolvarea unui conflict, suprimarea prin agresiune a agentului care ne amenință constituie, în general, ca și evitarea lui prin
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
datorăm noi”, adică între „drepturi” și „obligații”. Acțiunea de revendicare, adoptată de cel acre se simte deposedat de un drept, nu are, de regulă, la acest nivel, caracterul unui act agresiv: ea (revendicarea)îmbracă, în primul rând, forma unei reacții reflexive de rezolvare„” a contradicției apărute, concomitent cu un sentiment de respectare a normelor sociale și de adeziune conștientă (deliberată) la ele. Ceea ce asigură, de fapt, păstrarea sănătății psihice, a unui armonius climat social, este rezolvarea judicioasă (rațională, realistă) a contradicțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
unui scop sau rezolvarea unei probleme”. (op. cit., p. l20). „Frustrația este starea animalului exprimată în reacții caracteristice și provocată de dificultăți ce apar pe calea spre satisfacerea unei nevoi biologice”. (op. cit., p. l20). Cel puțin nu o are în sensul reflexiv în care există, la om, care dispune de limbaj și, implicit, de judecăți de evaluare. Animalul își simte semenul ca ostil doar senzorial, intuitiv, afectiv. Din viața sentimentelor, 1969, Editura enciclop. română, Buc., p. 52. Emotions conceptualized as intervening variables
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
crede că opul conține mai degrabă crochiuri predilect marine, recompuse cu un penel senzorial și deopotrivă metaforic, mânuit pe pânza textuală cu o ușurință ce nu împiedică cititorul să observe că marca acestei poezii este totuși o euforie de esență reflexivă: "Nopți la margine/ plutire de umbre înalte// Un cal cu coama în spațiu/ cu aripi de înger albastru/ Spre coadă are petale/ Sau o elice/ Cineva deasupra/ latră la luna cea mare// Și munții se-nalță/ cu vârfuri deschise/ Apa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
magazia de lemne, Editura Junimea, Iași, 1982) a Marianei Codruț pare a fi reprezentat de asumarea unei feminități ce-și interoghează, cu o rară sensibilitate, datele esențiale. Pe de o parte, ingenuitate, delicatețe, fragilitate; pe de altă parte, predispoziție intens reflexivă, tentația stilizării misterelor deopotrivă cosmice și ontologice, inclusiv a celor subsumate erosului. Discreția descripției, austeritatea reprezentării și tandrețea (bine ținută în frâu) a percepției sunt evidente atât în pastelurile deloc solare (prin ceața mahalalei (III), amiază (IV), amiază (VI), (primăvara
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care o supune unui viol a cărui brutalitate se conjugă, oximoronic, cu o voluptate a trăirii, pe care poeta nici nu intenționează să o deghizeze în spatele vreunui aparent refuz. Textul cu degete negre arată o altă Mariana Codruț, una intens reflexivă, neliniștită, încărcându-și pagina cu o tensiune epurată de orice rest de parodică detașare. Poeta preferă, aici, textul nervos, de o dinamică oarecum întunecată, autoreferențial, întors decisiv spre raportul dintre sinele ce (se) scrie și rezultatul procesului scriptural. Ea mizează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poeme precum Sena, Sena, Sena...II sau aurul nostru cel de toate zilele, din volumul Sinucigași de lux (1996), au mai degrabă statutul de enclavă textuală și nu știrbesc impresia de ansamblu, aceea că ne aflăm în fața unui lirism intens reflexiv, stimulat de provocările majore ale destinului artistului, adică întâlnirile sale revelatorii cu erosul, creația și moartea. Pe claviatura acestor teme, el dovedește că poate alcătui arpegii distincte, în care sonurile dominante vizează, cel mai adesea, fie relația tensionată cu divinitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Puțini au remarcat această dimensiune (excepțională) a epicii lui P. Prozatorul este un moralist autentic, aforismele lui (în sferă existențială) sunt memorabile. A scris, în fond, un roman puternic, care nu s-ar putea numi altfel decât romanul unei conștiințe reflexive în timpul unei dictaturi odioase. P. a publicat și un număr important de însemnări despre literatură, articole, portrete, adunate în 1989 în Creație și morală. Acestea, asociate cu Imposibila întoarcere, pot da o idee despre opiniile estetice ale prozatorului și despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
a-l transforma pentru a descoperi mecanismele acestei transformări în relațiile lor cu acțiunile transformatoare. Cunoștințele derivă deci din acțiune (3, p. 28). Ulterior, acțiunile se interiorizează, devenind "operații" logico-matematice; inteligența constă acum în executarea și coordonarea acțiunilor sub forma reflexivă. Caracteristica esențială a gîndirii logice spune Piaget este de a fi operatorie, adică de a prelungi acțiunea interiorizînd-o (4, p. 86). Astfel, însușirea conceptului unei "clase" presupune o operație de "clasificare"; mai întîi există acțiunea de a clasifica, apoi, prin
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
propusă de una sau alta dintre școli diferă). Din cercetările întreprinse de diferite școli psihologice, J. Bruner reține următoarele note comune: a) primele stadii sînt relativ manipulatoare, atenția copilului este instabilă și unilaterală; b) urmează o perioadă de activitate mai reflexivă, copilul fiind capabil de reprezentarea interioară a unor secțiuni mai mari ale mediului; c) în preajma adolescenței, limbajul devine un mijloc din ce în ce mai important de comunicare a gîndirii. Elementul caracteristic în această fază îl constituie capacitatea de a lua în considerare mai
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fost în măsură a-și recunoaște limitele, subiectivismul inerent, precaritatea instrumentarului disponibil. Conștiința slăbiciunii îi nutrește, paradoxal, puterea de înnoire. Departe de suficiența obtuză ce se degajă din atâtea producte mai vechi ale domeniului, istoricul contemporan e mai critic, mai reflexiv, mai atent la dimensiunea peratologică a discursului său. Nu e totul în explorarea condiției umane, o chestie de limite, de circumscriere a nuanțelor de ierarhie a determinărilor cronotopice sau de altă natură? Mai puțin încrezător în liniaritatea progresului, el știe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]