3,846 matches
-
pe culoarul central, așezată pe un scaun de bar și cu un alt scaun în fața ei, pe care era sprijinită cartea piesei - un dosar cu spiră care avea pe o parte textul, și de cealaltă stabilirea locurilor inițiale ale actorilor, replici cheie, schimbări de decor, lumini-pe cealaltă parte. Compozitorul, așezat undeva lângă culoar, îi șopti ceva. Dădu din cap și notă ceva în dosar. Sally, care ținea un termos între picioare, Sophie și cu mine eram adunați de cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era uluită nu doar din cauza sugestiei că s-ar fi culcat cu Philip Cantley, ci în egală măsură de ideea că ar vrea să se culce cu vreun bărbat. — De ce ar afirma ea așa ceva? întrebai eu. — A, Helen spune multe, replică Hazel, părând mai resemnată. Dar, de obicei, sunt adevăruri. Ăsta e unul dintre motivele pentru care sunt de-a dreptul surprinsă. Când mi-a zis de Matthew și de Tabitha, nu prea știam ce să cred, dar apoi mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a condus spre ușă. Am urmat-o pe micul hol atât de îngust, încât a trebuit să deschidă ușa și să iasă înaintea mea pe palier pentru a-mi face loc să trec fără să ne ciocnim. A, pentru puțin, replică ea, pe un neutru. Sper că ți-am fost de ajutor. A fost prima ei notă falsă din toată conversația. Hazel s-a strecurat înapoi în apartament imediat ce am ieșit, fără să aștepte măcar să ne luăm la revedere. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
las să mă înțepe cu EpiPen-ul, nu o dată, ci de două ori? —Ai destul pentru noi toți? întrebai eu. Violet zicea că n-au mai rămas decât vreo trei seringi. Am fost la medicul ei și am mai luat, replică Ben. Am adresa lui de nu știu când, de la Philip. Păi, or să poată să-ți ia urma în felul acesta, remarcai eu. Am sunat și am spus că sunt pentru Violet, zise Ben, cu îngâmfare. După care m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sunat decât pentru că Ben te-a legat de scaun! zisei eu, mai supărată decât aș fi vrut să par. Nici nu știi cât de flatată mă simt! — Ei bine, mă bucur că mi-a dat un pretext să te sun! replică Hugo. Ne-am privit în ochi plini de furie, câteva secunde, până când am înțeles cât de idioți fuseserăm amândoi. Cum a reușit Ben să te lege? întrebai eu, curioasă. Mă duceam în bucătărie să iau ceva de băut și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a luxoasei reședințe, să treacă prin saloanele somptuoase și să plece la dracu’ fără măcar să-și ia la revedere, dar o privire a misionarului, care părea că îi ghicește gândul, îl reținu la locul lui. — Nu cunosc motivele altor Guverne, replică el în sfârșit. Probabil că majoritatea acționează cu bună credință și nu vor decât să îmbunătățească nivelul de trai al concetățenilor lor din generația actuală, așa cum ați spus dumneavoastră. Dar poate că asta nu este formula cea mai bună pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fie exploatat. Ăsta este un lucru ireversibil! Chiar dacă noi am renunța, ar veni suedezii, japonezii sau altă companie americană, Deschise brațele într-un gest larg. Nu puteți visa să vă confruntați veșnic cu lumea! Nu vreau să păstrăm acest cupru, replică José. Nici măcar nu știm la ce servește. Nici un yubani n-a văzut vreodată cupru. E ca fierul, le spun eu, dar din el nu se pot face cuțite, pentru că este moale. „Să și-l ia! răspund oamenii mei. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de fier va fi instalat de „Soutern“, fără să depindă de Minister... — Nu ne putem lua răspunderea pentru o lucrare de o asemenea anvergură fără ajutorul Statului, protestă Stevens. La urma urmelor, Guvernul are un procentaj din exploatarea cuprului. — Bine, replică el. Asta e o problemă pe care dumneavoastră ar trebui să o discutați cu autoritățile. Ați venit să căutați o soluție a problemei, și v-o oferim. Compania „Southern“ obține cuprul și evită scandalul. Yubani-i rămân în continuare cu teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a părut? vru el să știe. — Discursul? Foarte interesant. Dar n-am înțeles foarte bine acel denunț al căilor pe care le urmează viața națiunii, comentă Inti Ávila. Urmăm căile pe care le urmează toată lumea. — Și asta este greșeala noastră, replică el. Să mergem pe unde merg toți, să vrem ca singurul țel să fie „superdezvoltarea“ și industrializarea dusă până la ultimele consecințe. E clar deja că aceste valori merg direct către eșec. Timp de un milion de ani, omul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îl privi și dădu din cap cu mâhnire: — Un tip ciudat, Cáceres ăsta, spuse el. Un om valoros, dar prea grăbit să ajungă sus pe culme. Iar culmea are și ea un drum. Nu există scurtături. — Din fericire pentru dumneavoastră, replică Inti. Cu Ramón Cáceres la președinție, compania „Southern“. ar trebui să-și caute alte orizonturi... — Prietene, observă bostonianul. Pentru „Southern“, țara asta nu e decât un steag mic pe hartă. Doi la sută din volumul operațiunilor companiei. Când Cáceres amenință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Început. — Nu, Riccardo, e vorba de unul de-al tău, un milanez. Viscardi. Nici măcar nu-i cunosc numele de botez, dar se ocupă cu armamente și tocmai a terminat de cheltuit o avere pentru renovarea unui palazzo de aici. — Augusto, replică Fosco pe dată, apoi repetă numele pentru simpla lui frumusețe: Augusto Viscardi. — Ai răspuns repede, zise Brunetti. — O, da. Numele lui signor Viscardi e-un nume pe care-l aud destul de des. — Și ce fel de lucruri auzi? — Fabricile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
realitate, nu-i părea rău deloc. Doar nu i se întâmpla în fiecare seară să-și îngroape nasul în ceva atât de sexy precum... a aruncat o privire la ecusonul ei: Dr. M. Watson, Medic Specialist Pediatrie. Nici o problemă, a replicat doctorița pe un ton lejer, ușor distant. Nu vă cheamă într-adevăr Dr. Watson, nu? Hugo a măsurat-o din cap până-n picioare cu o expresie seducătoare, observându-i părul negru, strălucitor și ochii mari și întunecați. Plin de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aspectele mai puțin strălucitoare ale sarcinii. Jake se uita acum la Hugo. Sau, mai exact, la numele de pe ecuson. În ochi avea o sclipire batjocoritoare. —Yogi, deci? Ca în ursulețul Yogi sau ca în Maharishi Mahesh? Nici una, nici alta, a replicat glacial Hugo, începând dintr-odată să-l urască pe Jake. Numele meu e, de fapt, Hugo. Cred că nu s-a înțeles bine. Lotti se uita acum fix la ecusonul care stătea prins pe pieptul lat al lui Jake. Expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
O casă făcută din deșeuri reutilizabile? s-a minunat Hugo, cât de politicos a fost în stare. Nu cred că Dunn & Dustard s-au mai ocupat de așa ceva. —Și nici nu cred că există șanse să se ocupe, i-a replicat Jake cu îngâmfare. Asta dacă nu acceptă comisioanele sub formă de OSL-uri. —Sub formă de ce? a întrebat Hugo, care abia mai reușea să-și mențină tonalitatea politicoasă. Expresia lui Jake era suferindă și nerăbdătoare. —Obiecte de Schimb Local. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-și închipuie cum avea să fie. În fond, urma să devină mamă. În fond, urma să aibă un copil. Capitolul 4tc " Capitolul 4" — Ne dă în judecată? a repetat Amanda Hardwick la capătul ei de fir, în Londra. Da, a replicat Alice cu un calm pe care nu-l simțea. Va trebui să apari în boxa martorilor. Alice și-a înfipt unghiile în palme din cauza frustrării. Ultima șansă de salvare fusese epuizată. Actorul refuzase o sumă generoasă oferită înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să le facă praf contul bancar. —Cezariană electivă? Lotti se uita la Amanda așa cum se uită preotul la un suflet pierdut. Sigur, e alegerea ta să nu naști pe cale naturală, a spus ea întristată. — Normal că e alegerea mea, a replicat Amanda. Nu-mi surâde deloc să ajung să am incontinență urinară, iar de-a lungul anilor am constatat că puntea pelviană mi-e foarte utilă. Lotti părea jignită. Următoarea oprire a pernei a fost la Jake, care a scos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-o pe mătușa Frances cum se poate da de Jake și dacă ea nu i-ar fi vorbit despre asta uneia dintre prietenele lui Sally, atunci se putea ca eu și Jake să nu mai fim împreună. —Închipuie-ți, a replicat doamna Duffield cu precauție. Hugo și-a dat seama dintr-o privire de ce proprietatea respectivă era așa de greu de vândut. Motivele pentru care zăcuse, mare parte din an, în catastifele de la Dunn și Dustard erau îngrozitor de evidente. —Așa o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
al naibii! La asta nu mă gândisem. Și-a frecat mâinile. Se poate face o avere, i-a spus el lui Hugo sclipind de fericire. —Da-aa. Dar trebuie să vă mișcați repede dacă vreți să faceți avere, i-a replicat Hugo nonșalant. După cum desigur vă imaginați, de locul ăsta este interesată foarte multă lume. Nu era nevoie să-i spună omului că felul în care se manifesta respectivul interes era dorința agenției să scape de casa cu pricina. —Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ceva mai rapid? —Jake! a șoptit ea. Cred că pruncul e pe drum. —Ăă? Jake s-a ridicat în capul oaselor. — Nu se poate. N-a venit încă termenul. —Ei, fie că ești pregătit, fie că nu, copilul vine, a replicat Alice mai calmă decât se simțea ea în interior. Contracțiile deveniseră mai rapide. Și mai puternice. Ceea ce, din păcate, însemna mai dureroase. Fir-ar al dracului! Jake și-a trecut ambele mâini prin părul răvășit de somn. — N-am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
discuții. —Ăăăă... Cezariană de urgență. Lucrurile s-au complicat nițel. —Cezariană de urgență? a exclamat Hugo. Deci cuplul total natural, total organic avusese parte de cea mai tehnologizată și mai nenaturală naștere imaginabilă. Și voi ați avut cezariană, nu? a replicat în manieră defensivă Jake. Nu, de fapt Amanda a suportat o naștere vaginală. Hugo și-a savurat senzația generată de faptul că marcase un punct. Domnule, veți suc de roșii? i-a întrerupt barmanul care, plin de speranță, agita către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era întotdeauna cel care se trezea atunci când se deștepta copilul. Pe de altă parte, în ultima vreme Amanda nu mai dormea decât cu dopuri în urechi. Dar n-o să poți să-l auzi pe Theo plângând, obiectase Hugo. —Exact, a replicat Amanda îndesându-și cilindrii de cauciuc în urechi. Asta e și ideea. Dar ești mama lui. Da, iar tu ești taică-su. Iar sora Harris e asistenta lui pediatră. Și cu asta, Amanda se întorsese pe partea cealaltă și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unul dintre cei mai avansați eco-gânditori din epoca noastră. — Da, draga mea, dar uită-te la hainele tale. Ce legătură au hainele mele cu asta? Sunt de la mâna a doua. Sau chiar a treia. Asta nu înseamnă represiv, i-a replicat Alice. E un simplu refuz de a accepta cultura materialistă. Sau de a cumpăra orice e nou, vrei să spui? Tu aveai întotdeauna niște haine așa de frumoase. Mama ei și-a lipit buzele strâns. —Alice, nu crezi că stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
schimbatul scutecelor de bumbac ale Rosei îmi ia timp. Apoi trebuie să corectez paginile pentru La Gunoi!. Ca să nu mai pun la socoteală și partea cu ținutul contabilității. Nu mi-am dat seama că nu vrei să mă ajuți, a replicat Jake țâfnos. Credeam că și tu crezi în reciclare la fel de mult ca și mine. Cred, sigur că da, și, sincer, nu mă deranjează să te ajut, a răspuns Alice serioasă. N-am spus decât că atunci când nu mă ocup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a insistat ea, că Rosa n-ar păți nimic dacă, din când în când, ar primi mâncare de la borcan. Sau dacă i-aș prepara ceva care nu ne-ar obliga după aceea să redecorăm bucătăria. Ce anume, de pildă? a replicat Jake disprețuitor. Alice a ridicat din umeri. —Ouă fierte și soldăței? Nu soldăței, a mustrat-o Jake. Nu amesteca milităria în mâncarea lui Ro. Alice a oftat. Doar cu o zi înainte, Jake o învățase pe Rosa o versiune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cerului de la răsărit la apus, în timp ce copilul doarme. A, și stelele scânteiază. — Dar ce sens au toate astea dacă totul se întâmplă în timp ce Theo doarme? —Theo nu doarme niciodată, a spus Amanda pe un ton autoritar. Acum doarme, i-a replicat Hugo triumfător. —Ei, nu contează, i-a sărit muștarul Amandei. Toții copiii de vedete au un tavan din ăsta. Costă douăzeci de mii de lire. Nu crezi că e minunat? —Douăzeci de mii? De la celălalt capăt al firului s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]