12,084 matches
-
mediator chimic vagal în sens vasodilatator numai pe vasele pulmonare contractate, catecolaminele produc vasoconstricție prin intermediul receptorilor alfa-adrenergici și vasodilatație prin mecanism beta-adrenergic. Stimulul cel mai important al vasomotricității pulmonare este hipoxia alveolară. Efectele sale sunt potențate de acidoza metabolică sau respiratorie, care și prin acțiunea proprie exercită efecte vasoconstrictoare. Pe această dublă cale, hipoxia produce vasoconstricție în teritoriul arterial pulmonar, contribuind la adaptările locale ale perfuziei la ventilație. Astfel se realizează rezistența crescută a circulației pulmonare fetale, din cursul afecțiunilor respiratorii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
respiratorie, care și prin acțiunea proprie exercită efecte vasoconstrictoare. Pe această dublă cale, hipoxia produce vasoconstricție în teritoriul arterial pulmonar, contribuind la adaptările locale ale perfuziei la ventilație. Astfel se realizează rezistența crescută a circulației pulmonare fetale, din cursul afecțiunilor respiratorii cronice sau la indivizii care locuiesc la altitudine. II.2.7.6. Integrarea reacțiilor nervoase și umorale Între reglarea neuro-umorală rapidă, asigurată prin reacții reflexe compensatoare de tip simpatico-parasimpatic, și cea predominant hormonală de lungă durată se situează un sistem
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vegetativă, reprezintă un caz particular de implicare funcțională atât a sistemului nervos autonom, cât și a sistemului nervos somatic. În timp ce mușchii respiratori aparțin sistemului nervos somatic, fiind doar sub controlul neuroreflex al receptorilor viscerali și fibrelor aferente somato-vegetative comune, căile respiratorii și vasele circulației pulmonare sunt reglate de către fibrele vegetative eferente simpatice și parasimpatice. La mamifere și om, actul complex al schimburilor gazoase între organism și aerul atmosferic se realizează în trei etape: pulmonară, sanguină și tisulară, cu participarea căilor aeriene
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
două sisteme de pompare se apropie la nivelul parenchimului pulmonar, aerul și sângele fiind separate numai de membrana alveolo-capilară (fig. 90). În timp ce respirația pulmonară asigură prin procese mecanice schimbul de gaze dintre organism și mediul înconjurător la nivel pulmonar, funcția respiratorie a sângelui realizează prin mecanisme fizico-chimice de difuziune transportul în dublu sens al acestora pe cale sanguină, în vederea utilizării O2 la nivel celular și a îndepărtării CO2 rezultat din combustiile tisulare. La baza acestor procese complexe stau particularități morfo-funcționale ale căilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a sângelui realizează prin mecanisme fizico-chimice de difuziune transportul în dublu sens al acestora pe cale sanguină, în vederea utilizării O2 la nivel celular și a îndepărtării CO2 rezultat din combustiile tisulare. La baza acestor procese complexe stau particularități morfo-funcționale ale căilor respiratorii, parenchimului pulmonar și sistemului ventilator toracic. II.3.1. PARTICULARITĂȚI STRUCTURALE ȘI FUNCȚIONALE PULMONARE Ca organ fibroelastic dilatabil în cavitatea toracică variabilă în inspir și în expir, plămânul se comportă ca un veritabil conteiner elastic pasiv, capabil să-și modifice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sale în timpul respirației. Predominanța țesutului elastic face ca, sub influența presiunii negative intrapleurale, parenchimul pulmonar să urmeze cu fidelitate mișcările cuștii toracice, determinând modificări ale volumului și presiunilor intrapulmonare, însoțite de deplasarea în sens dublu a aerului atmosferic în căile respiratorii. Respirația este asigurată prin activitatea perfect coordonată de deplasare a aerului prin sistemul ramificat de tuburi aeriene cu sistemul hemodinamic de mișcare a sângelui spre capilarele pulmonare. Ramificațiile celor două sisteme converg, astfel încât la nivelul membranei alveolo-capilare cele două fluide
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
perfect adaptată funcției de schimb. Practic, sistemul respirator are doi poli: - polul pulmonar, unde are loc respirația externă (vehiculare de aer prin sistemul de conducte + schimburile gazoase aer-sânge); - polul tisular, unde au loc, pe de o parte, schimbul de gaze respiratorii sânge-țesut, prin intermediul lichidului interstițial, iar, pe de altă parte, respirația internă celulară (utilizarea O2 și generarea CO2 de către celule). La nivelul polului pulmonar se disting: a) o zonă de conducere, care este nealveolizată (nu conține alveole), deci nu participă la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care este nealveolizată (nu conține alveole), deci nu participă la schimburile gazoase. În acest sector are loc un transfer de masă convectiv, în care regimul de curgere este proporțional cu diametrul conductei la puterea a 4-a; b) o zonă respiratorie - alveolizată -, care este sediul hematozei pulmonare. Această zonă corespunde acinilor pulmonari care cuprind trei generații de bronhiole respiratorii parțial alveolizate (generațiile 17-19), canale alveolare și saci alveolari complet alveolizați (generațiile 20-23) (fig. 91). De aceeași manieră se pot împărți și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
transfer de masă convectiv, în care regimul de curgere este proporțional cu diametrul conductei la puterea a 4-a; b) o zonă respiratorie - alveolizată -, care este sediul hematozei pulmonare. Această zonă corespunde acinilor pulmonari care cuprind trei generații de bronhiole respiratorii parțial alveolizate (generațiile 17-19), canale alveolare și saci alveolari complet alveolizați (generațiile 20-23) (fig. 91). De aceeași manieră se pot împărți și vasele: - vasele zonei de conducere (vase extraalveolare), cu un sistem de curgere rapidă (artere, arteriole, venule, vene); - vasele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alveolare (precapilare, capilare), cu viteză de circulație foarte lentă, favorizând schimburile gazoase. Plămânul este sediul procesului de ventilație pulmonară. Funcția sa se realizează, pe de o parte, datorită legăturilor morfo-funcționale cu toracele, justificând noțiunea de sistem toraco-pulmonar folosită în mecanica respiratorie, iar, pe de altă parte, prin sistemul de conducte care constituie arborele bronșic și servește transportului de gaze. Plămânul conține și sediul sectorului de schimb respirator, reprezentat de bariera alveolo-capilară. Greutatea acestui organ variază între 0,8-1 kg, din care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tip sero-mucos, de 1 mm lungime, ale căror canale de excreție pot ajunge până în stratul muscular. Aceste canale au o dispoziție circulară în bronhii și spiralată în bronhiole și pot produce, prin contracția lor, plisarea mucoasei și închiderea lumenului. Bronhiolele respiratorii și canalele alveolare constituie un teritoriu de tranziție spre alveole. Epiteliul este de tip cubic, iar între celulele epiteliale apar intercalate capilarele subepiteliale. Când diametrul bronhiolelor scade sub 1 mm, dispar cartilajul, glandele sero-mucoase și nodulii limfatici, iar epiteliul devine
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aparat Golgi și reticul endoplasmatic bine reprezentat și conțin numeroase granulații exocrine dense. Ele sunt implicate în elaborarea mucusului și surfactantului pulmonar. Unitatea funcțională a plămânului este acinul pulmonar, sau unitul respirator, format din structurile ce încep la nivelul bronhiolei respiratorii. La acest nivel, epiteliul cubic devine turtit și lipsit de cili. Alveolele pulmonare au pereți subțiri, construiți dintr-o rețea de capilare sanguine anastomozate, înglobate într-o rețea de reticulină și un înveliș epitelial format din două tipuri de celule
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
structurile vecine. Consecința funcțională a acestui tip de relații structurale este posibilitatea de transmitere a tensiunilor ce iau naștere într-un punct al sistemului elastic pulmonar, prin rețea, tuturor părților componente ale sistemului. Structura cea mai puternic implicată în funcția respiratorie a plămânului este membrana alveolo-capilară, adaptată perfect funcției de schimb gazos prin procese fizico-chimice de simplă difuziune (fig. 92). Aceasta constituie o adevărată barieră aer-sânge, formată din membrană bazală alveolară, surfactant pulmonar, pneumocite I și II, pe de o parte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adult are posibilități vasoconstrictoare reduse, în comparație cu circulația sistemică, fetală și neonatală. La om, vasomotricitatea sectorului vascular pulmonar deține un rol important în reglarea schimburilor gazoase, prin adaptarea perfuziei la ventilație și, deci, pentru menținerea constantă a concentrației sanguine a gazelor respiratorii. Stimulii principali sunt O2 și H+. Celulele musculare netede din pereții vasculari au proprietățile morfologice generale ale musculaturii netede: dimensiuni reduse, reticul endoplasmatic puțin dezvoltat, capacitate mare de a sintetiza elastină, fibre elastice și colagen. Miozina are o activitate ATPazică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
răspunsurile vasodilatatoare sunt cele mai puternice. Acțiunile serotoninei, bradikinei și histaminei sunt mai reduse la nivelul venelor comparativ cu cel al arterelor. Stimulul cel mai important al vasomotricității pulmonare este hipoxia alveolară. Efectele sale sunt potențate de acidoza metabolică sau respiratorie, care, prin ele însele, au efecte vasoconstrictoare la nivelul circulației pulmonare. CO2 nu are nici un efect specific prin acțiune directă, ci prin intermediul H+ (vezi “Reglarea umorală a respirației”). Efectele hipoxiei asupra circulației pulmonare. Hipoxia produce vasoconstricție în teritoriul arterial pulmonar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Reglarea umorală a respirației”). Efectele hipoxiei asupra circulației pulmonare. Hipoxia produce vasoconstricție în teritoriul arterial pulmonar, implicându-se astfel în adaptările locale ale perfuziei la ventilație; prin acest efect se explică rezistențele crescute din circulația pulmonară fetală, în cursul afecțiunilor respiratorii cronice și la indivizii care locuiesc la altitudine. Răspunsul presor, prezent la toate speciile, apare la om atunci când PAO2 (presiunea parțială a oxigenului la nivelul alveolei) scade sub 70 mmHg și este maxim la valoarea de 35 mmHg a acesteia
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
creșteri cu 3-4 mmHg ale presiunilor în arterele pulmonare (P) și o creștere cu aproape 50% a rezistenței în vasele pulmonare. Aceste fenomene apar la valori ale pH-ului cuprinse între 7-7,20. Răspunsurile sunt identice în acidoza metabolică sau respiratorie și mai accentuate dacă se produc la subiectul aflat deja în stare de hipoxie. II.3.3. INERVAȚIA PLĂMÂNULUI Plămânul posedă o inervație vegetativă, implicată în bronhomotricitate, în activitatea secretorie a elementelor epiteliale bronho-pulmonare și în vasomotricitatea circulației pulmonare. Prezența
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și în pereții alveolari, conectate la receptorii juxtacapilari de tip,,J”, precum și terminații eferente în legătură cu pneumocitele II, pentru controlul secreției de surfactant. Ca funcții, aceștia aparțin fibrelor amielinice de tip C și sunt similari cu nocireceptorii implicați în reacțiile anormale respiratorii (dispnee, tuse etc.). II.3.4. SISTEMUL DE CONDUCTE AERIENE Sistemul de conducte aeriene reprezentat de nazo-faringe, laringe, trahee, bronhii și bronhiole prezintă o zonă de conducție (superioară) și o zonă respiratorie propriu-zisă (inferioară). Caracteristic căilor respiratorii superioare este prezența
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sunt similari cu nocireceptorii implicați în reacțiile anormale respiratorii (dispnee, tuse etc.). II.3.4. SISTEMUL DE CONDUCTE AERIENE Sistemul de conducte aeriene reprezentat de nazo-faringe, laringe, trahee, bronhii și bronhiole prezintă o zonă de conducție (superioară) și o zonă respiratorie propriu-zisă (inferioară). Caracteristic căilor respiratorii superioare este prezența scheletului cartilaginos, țesutului musculo-elastic, plexului vascular submucos și epiteliului ciliat. La nivelul căilor respiratorii inferioare, absența cartilajelor din teritoriul bronșiolar este supleată de prezența surfactantului pulmonar secretat atât de celulele Clara bronșiolare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în reacțiile anormale respiratorii (dispnee, tuse etc.). II.3.4. SISTEMUL DE CONDUCTE AERIENE Sistemul de conducte aeriene reprezentat de nazo-faringe, laringe, trahee, bronhii și bronhiole prezintă o zonă de conducție (superioară) și o zonă respiratorie propriu-zisă (inferioară). Caracteristic căilor respiratorii superioare este prezența scheletului cartilaginos, țesutului musculo-elastic, plexului vascular submucos și epiteliului ciliat. La nivelul căilor respiratorii inferioare, absența cartilajelor din teritoriul bronșiolar este supleată de prezența surfactantului pulmonar secretat atât de celulele Clara bronșiolare, cât și de pneumocitele de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aeriene reprezentat de nazo-faringe, laringe, trahee, bronhii și bronhiole prezintă o zonă de conducție (superioară) și o zonă respiratorie propriu-zisă (inferioară). Caracteristic căilor respiratorii superioare este prezența scheletului cartilaginos, țesutului musculo-elastic, plexului vascular submucos și epiteliului ciliat. La nivelul căilor respiratorii inferioare, absența cartilajelor din teritoriul bronșiolar este supleată de prezența surfactantului pulmonar secretat atât de celulele Clara bronșiolare, cât și de pneumocitele de ordinul II alveolare. Reducând tensiunea superficială de la nivelul suprafeței alveolare, aceasta menține canalele alveolare deschise, permițând deplasarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
MECANICA VENTILAȚIEI PULMONARE Procesul fiziologic prin care se realizează schimburile gazoase cu mediul înconjurător, deși este funcție predominent vegetativă, reprezintă un caz particular de intricare somato-vegetativă. Ventilația pulmonară, ca proces dinamic ciclic de introducere și expulsie a aerului din căile respiratorii, depinde de profunzimea fiecărei respirații și de numărul acestora în unitatea de timp. Inspirația constă în deplasarea aerului atmosferic în plămâni și se realizează printr-un mecanism activ. În timpul inspirului, contracția mușchilor inspiratori crește diametrele: vertical, antero-posterior și transversal, ale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
coloanei de aer din plămâni, deși prezintă valori mai mici, variază în timpul ciclului respirator în același sens cu variațiile presiunii toracice și pleurale. Viteza de deplasare a aerului în timpul inspirației este de 20-30 cm/s în porțiunea inițială a căilor respiratorii. Ea scade progresiv la nivelul căilor respiratorii inferioare, ajungând la valoarea de 0 în alveolă. În expir, viteza de deplasare a aerului expirat este mult mai mare, atingând + 60, + 80 mmHg în expirul forțat. Variațiile presiunii toraco-pulmonare din timpul ciclului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
valori mai mici, variază în timpul ciclului respirator în același sens cu variațiile presiunii toracice și pleurale. Viteza de deplasare a aerului în timpul inspirației este de 20-30 cm/s în porțiunea inițială a căilor respiratorii. Ea scade progresiv la nivelul căilor respiratorii inferioare, ajungând la valoarea de 0 în alveolă. În expir, viteza de deplasare a aerului expirat este mult mai mare, atingând + 60, + 80 mmHg în expirul forțat. Variațiile presiunii toraco-pulmonare din timpul ciclului respirator mobilizează convectiv volume de aer variabile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Din volumul de aer inspirat în condiții normale de repaus, doar 2/3 ajung până la nivelul teritoriului alveolar. Aproximativ 1/3 din fracția de aer inspirată nu participă la schimburile gazoase pulmonare, întrucât rămâne în spațiul mort anatomic al căilor respiratorii superioare. Aceasta înseamnă că la nivelul alveolelor vor ajunge numai 350 ml de aer proaspăt din cei 500 ml inspirați, la care se adaugă 150 ml de aer alveolar reinspirat, prezent în spațiul mort din timpul expirației precedente. Deși scade
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]