9,362 matches
-
mai important al celebrării: cuvântarea, adică asumarea explicită a simbolului de către reprezentanții cei mai autorizați ai puterii. În ciuda atmosferei politice tensionate, aniversările au continuat, grație dispozițiilor oficiale 238, abia după intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, festivitățile restrângându-se sensibil 239. Alipirea teritoriilor unite cu România în 1918 redevenise un deziderat de actualitate, din perspectiva pierderilor teritoriale din 1940; dar, ca și atunci, jocul alianțelor politice și militare din timpul celei de a doua conflagrații mondiale nu permitea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
despre "Războiul rece". Interesant este că, în acest caz, autorul a preferat să definească trăsăturile interne ale regimului prin cele petrecute în Uniunea Sovietică interbelică, rezervând dezvoltării sale ulterioare o perspectivă externă, specifică relațiilor internaționale. Povestea postbelică a comunismului se restrângea la o dispută pentru supremația mondială, foarte vizibilă în termeni teritoriali și militari. Comunismul era un alt nume pentru potențialul ofensiv al Rusiei și al aliaților săi, aceștia fiind și primele sale victime, căci "Rusia a instalat trupe" mai întâi
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în afara Te-Deum-ului oficiat în prezența autorităților, școlile urmau să prezinte publicului serbări proprii, iar seara era așteptat "un mare festival cu concursul tuturor școalelor din localitate" ("Ardealul", de luni 30 noiembrie 1942, p. 1). În anul următor, festivitățile s-au restrâns. În școli și în toate întreprinderile din același oraș au fost amenajate conferințe în cadrul organizației "Muncă și Lumină", unde s-a evocat însemnătatea momentului 1 decembrie 1918, ziua națională a "sfintei Uniri", iar seara s-a prezentat un festival patronat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
lui James Joyce, în care asistăm la transformarea Odiseei homerice, a cărei acțiune, din palpitantă, întinsă pe mai multe secvențe temporale și incluzând o sumă de caractere eroice, se dilată într-o operă care, în ciuda dimensiunii, cuprinde doar un spațiu restrâns de desfășurare și pune reflectorul doar pe foarte puține personaje), fie rezultatul unei transformări indirecte echivalentă cu imitația (cazul Eneidei lui Virgiliu e văzut ca o imitație a scrierilor homerice). În urma operației de transformare, temeiul oricărui palimpsest, pot să apară
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Literature of the Middle Ages188, că în această perioadă parodia devine de fapt "dependentă de recunoașterea instantanee a materialului supus parodierii. În special această tehnică s-a bucurat de succes în Evul Mediu, când erudiții preferau să cunoască un număr restrâns de cărți, dar bine decât multe, dar superficial". Problema citării este subtil rezolvată. Evidentele preluări din parodia sacra pierd teren în favoarea unor forme mascate în romanul animalier (Romanul vulpii, spre exemplu), al cărui protagonist "împrumută" atât din "trăsăturile umane", cât
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ce constituie miezul preluărilor din orice parodie, cea de-a doua coordonată observată și urmărită de Swift, este iarăși un element original, exploatat până la epuizare ulterior și în practică, și în teorie. Deși definiția astfel rezultată poate părea limitativă pentru că restrânge la maxim sfera subiectelor din parodie, și ei i se datorează gradul de precizie la care vor ajunge, mult mai târziu, Genette sau Hutcheon în stabilirea operelor literare parodice. Rezultatul? Atunci când sub semnul parodiei sunt "puși perechi, perechi împreună sau
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în care trăiește copilul, a valențelor pozitive sau negative pe care părinții le exercită asupra acestuia. Cu această ocazie învățătorul poate urmări gradul de sprijin acordat de părinți copiilor în efectuarea temelor de acasă. S-a constatat că un număr restrâns de elevi n-au fost supravegheați în timpul pregătirii lecțiilor, în timp ce un număr destul de mare au fost controlați sistematic de către părinți sau alți membrii ai familiei. Aceștia din urmă aveau caietele ordonate, temele complete și corecte, iar rezultatele lor la învățătură
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
mare magazin sau cine știe studente universitare part-time. În schimb muncesc în casele italienilor cu stare, cu ora, de multe ori sunt prost plătite, fără să fie aibă asigurări plătite. Supraviețuiesc muncind din greu. Duminica se întâlnesc într-un cerc restrâns de prieteni, imigranți români. Multe dintre visele lor de tineri au dispărut. Ne spune Maria, drăguță, șatenă, bine fardată, vorbind o limbă italiană perfectă. "Speram mult mai mult. Doream un copil, cu Ion al meu. Dar nu îmi pot permite
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
declară pe toate canalele de informație că va înființa un nou partid politic al românilor din Italia. Așa cum se vede vorbim de istorii încurcate; lupte până la ultima picătură de sânge, care însă, din fericire, au loc doar în interiorul unui cerc restrâns de oameni, câteva zeci, cel mult sute. Este un fenomen de microconflictualitate între români. Problema care se pune este că, practic, imaginea comunității românești, în fața mediului politic italian, și mai ales al celui din Roma, este aceea unei conflictualități interne
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
ficțiunii, mai ales la nivelul discursului narativ. Cele mai evidente indicii ar fi utilizarea verbelor care descriu procese interioare, aplicate unor persoane diferite de cea a emițătorului povestirii; acestea nu sunt utilizate în afara ficțiunii, din cauză că, în mod real, accesul este restrâns la propria interioritate. Cu același efect al accesului la subiectivitatea unei alte persoane se utilizează în ficțiune discursul indirect liber și monologul interior. Un alt indiciu lingvistic al ficțiunii este constituit de prezența verbelor de situație în enunțuri având drept
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de două ori, pentru numărătoare. Urmărindu-l pe Șuhov de la început până la sfârșit, constatăm că spațiul este prezentat pe cercuri concentrice. Mai întâi este descrisă baraca, apoi zona, apoi ieșirea în stepă, șantierul, pentru ca, ulterior, la întoarcere, spațiul să se restrângă treptat până la baracă. Cercul închis obținut astfel sugerează faptul că privirea deținutului este limitată, închisă de jur împrejur. Spațiul închis, izolat, îngrădit, împreună cu unitatea temporală închisă a unei zile formează cronotopul specific acestei nuvele. Din cauză că sunt închise, aceste cadre definesc
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în doar trei zile, începând în a doua jumătate a zilei de sâmbătă, 24 decembrie 1949 și încheindu-se în a doua jumătate a zilei de marți, 27 decembrie. Așadar, cei trei ani petrecuți de Soljenițîn în închisoarea specială se restrâng, în realitatea ficțională, la trei zile. Acestei reduceri temporale îi corespunde precizarea spațiului. Acțiunea de bază se desfășoară în închisoarea specială Marfino, dar este plasată și în alte puncte ale Moscovei. Se construiesc astfel patru cronotopi în roman: închisoarea Marfino
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și cea mai problematică a termenului "ficțiune" (Vezi Dorrit Cohn, Le propre de la fiction, Seuil, Paris, 2001, p. 22). Paul Ricoeur este împotriva înțelegerii globalizante a termenului "ficțiune" înțeles ca sinonim pentru povestire în general și se pronunță în favoarea sensului restrâns de povestire non-referențială, pentru că realizarea proprie povestirii literare, care creează "lumi imaginare", este străină povestirii istorice. (Vezi Paul Ricoeur, Temps et récit, tome I, Seuil, Paris, 1983, p. 133). 45 G. Genette, op. cit., p. 110. 46 I.A. Richards, "Cele
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
urbane, din aria mediteraneană abia în secolele II-III. Trecerea la creștinism a multora nu a fost cauzată de lipsa de sens ori de dezrădăcinarea produsă de criteriile vieții urbane, ci de refuzul și de limitele impuse lor de anumite cercuri restrânse de apartenență ale țărilor ori cartierelor (asociațiile etc.), care au deschis calea spre o orientare religioasă cu mult mai profundă. Datorită acestor împrejurări politico-sociale, propagarea creștinismului a fost mult mai rapidă în centrele urbane, și în special în centrele de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
concepție revoluționară, comparabilă ideii moderne de rezistență activă: adevărata convertire a dușmanului poate fi dobândită doar prin nonviolență. Conceptul, reluat în Apologia prima pro Christianis ad Antoninum Pium, 16, 4, subliniază eficacitatea exemplului etic al creștinilor față de dușmani. Depășind etica restrânsă la detaliu și ignorând discursul asupra serviciului militar, autorul ne conduce spre centrul chestiunii constituit din iubirea dușmanilor și a păcii. Ideea esențială a mesajului evanghelic este capabilă să influențeze colaborarea leală a creștinilor față de stat, pe baza respectului reciproc
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
În timp ce caracteristicile revelației divine frânau libera expansiune doctrinară a gnosticilor și a montaniștilor, organizarea Bisericii primare constituia un impediment în calea interpretării arbitrare a legii morale conținute în Vechiul și Noul Testament. Interpretarea echilibrată a Bisericii față de legea morală era foarte restrânsă pentru gnostici, dar prea largă pentru montaniști. Din acest motiv, atât unii cât și ceilalți nu puteau să rămână supuși Bisericii, întrucât impunerea disciplinei sale în domeniul moral și doctrinar se împotrivea esenței ereziei lor. Necesitatea unei alegeri libere de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și un compartiment ce întocmea situații și propuneri pentru conducerea Serviciului, întreținea legătura cu Ministerul Afacerilor Străine, pe care Eugen Cristescu o considera drept „cea mai importantă”. El a urmărit să elimine sistemul practicat până atunci, în care „un grup restrâns de funcționari” se specializează numai în funcția de curieri diplomatici, astfel încât „aveau mai multă specialitate în comiterea de abuzuri și obținerea de profituri nepermise”. Secția de Informații, având largi prerogative, a fost supusă de la început de directorul general „unei serioase
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
acțiune pe linie informativ/contrainformativă era drastic restrânsă comparativ cu cea din războiul antisovietic. Activitățile informative și contrainformative se reduceau numai pe o adâncime de sub 40 de km din fața unităților de luptă române, aflate pe front și pe o zonă restrânsă din spatele lor, în condiții impuse de Comandamentul sovietic al Frontului 2 Ucrainean, printre care absoluta interzicere a culegerii de informații sau alte date „despre trupele aliate și acțiunile lor”, respectiv ale armatei sovietice. În situația dată, Subcentrul nr.1 Informații
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
principiilor care fundamentează această practică educativă (obiective, resurse, procese, acțiuni, situații, sarcini, evaluare, reglare), al modului de analiză și conceptualizare, de prezentare și interpretare a problemelor generale și de soluționare efectivă, al metodologiei cercetării chiar. Dar nu îndepărtăm nici sensul restrâns de "știință a utilizării căilor, procedeelor, tehnicilor", ca analiză teoretică sistematică a diversității metodelor conceperii și realizării educației generale (nu numai în instruire, învățare, cunoaștere, formare) și a cercetării ei (analize contextuale, studii comparative sau analize calitative ș.a.). Aceasta tocmai
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în construcția cunoașterii științifice (concrete, analitice, sintetice, interpretative, critice, reflexive), • formularea și prelucrarea diversificată a sarcinilor necesare construcției înțelegerii, învățării. Însă în educație, instruire sunt multe situații, obiective de realizat și prin transmitere, deci nu se elimină, ci li se restrânge aria, conținutul, metodologia, lăsând loc afirmării tot mai intensive a învățării educatului prin metode specifice. Căci trebuie rezolvat aici "conflictul de opinie" (Meirieu, 2000) între prezentarea, prelucrarea date de către educator și cele ale educatului, date de propria experiență, maturizare, construcție
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în memorie. • Antrenează mai mult comunicarea în clasă și perfecționează interrelațiile. • Mare efect au problematizarea și exercițiile mentale de prelucrare, pentru generalizare și conceptualizare proprie. Dificultăți constatate în practica reală, curentă Ipoteze. Soluții. Reflecții • Educatorul nu folosește decât o gamă restrânsă de procedee, deși teoria este foarte diversificată, el punând accentul pe conținut, nu pe diversificarea situațiilor în care să fie puși educații, rezultând șablonism. • Nu se raportează la comunicarea cu educații, ci centrează pe conținut, fără a duce la cunoștințele
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Heinen, Roy Sommer,Narratology in the Age of Cross-Disciplinary Narrative Research, Berlin, New York, Walter de Gruyter, 2009, p. 2 </footnote> studiilor narative. Aceste insuficiențe, legate de integrarea și coordonarea cercetării, au o consecință pozitivă majoră. Diversitatea și pluralitatea interdisciplinară îi restrânge naratologiei posibilitatea de a furniza numai disponibilități de orientare generală sau de a se limita la statutul de teorie totalizatoare din etapa ei clasică sau de a deveni o altă: „mare teorie cu fundamente sărace”. Îi oferă însă șanse de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
psihanalizei , feminismului sau spre studiile culturale . Această ascensiune din istoria alternativă a naratologiei nu e lipsită de consecințe terminologice, pentru că unii specialiști ca David Herman, MarieLaure Ryan, Susan Lanser sau Ansgar Nunning nu încetează să se considere naratologi, în timp ce alții restrâng folosirea termenului naratologie la aria contribuțiilor clasice reprezentate de Roland Barthes, Tzvetan Todorov, Gerard Genette, Gerald Prince, Seymour Chatman, Susan Lanser sau Franz Stanzel. Nu e lipsită nici de consecințe disciplinare pentru că, așa cum arată Fludernik în Histories of Narrative Theories
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
Heinen, Roy Sommer,Narratology in the Age of Cross-Disciplinary Narrative Research, Berlin, New York, Walter de Gruyter, 2009, p. 2 </footnote> studiilor narative. Aceste insuficiențe, legate de integrarea și coordonarea cercetării, au o consecință pozitivă majoră. Diversitatea și pluralitatea interdisciplinară îi restrânge naratologiei posibilitatea de a furniza numai disponibilități de orientare generală sau de a se limita la statutul de teorie totalizatoare din etapa ei clasică sau de a deveni o altă: „mare teorie cu fundamente sărace”. Îi oferă însă șanse de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
psihanalizei , feminismului sau spre studiile culturale . Această ascensiune din istoria alternativă a naratologiei nu e lipsită de consecințe terminologice, pentru că unii specialiști ca David Herman, MarieLaure Ryan, Susan Lanser sau Ansgar Nunning nu încetează să se considere naratologi, în timp ce alții restrâng folosirea termenului naratologie la aria contribuțiilor clasice reprezentate de Roland Barthes, Tzvetan Todorov, Gerard Genette, Gerald Prince, Seymour Chatman, Susan Lanser sau Franz Stanzel. Nu e lipsită nici de consecințe disciplinare pentru că, așa cum arată Fludernik în Histories of Narrative Theories
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]