3,156 matches
-
noutăților: cum se învechesc - deși pentru mine sunt prinse cu rădăcini în făptura mea -, mă uit bolnăvicios la cutia de scrisori, mă mohorăsc și mă uit pe sub sprâncene, ca o fiară încolțită; vine alta cu noutăți noui, de 8 zile, retrospectiv, spun: „acum o săptămână era la Christiane, nu e mult, numai 8 zile“... Mă consolez, mă îmbărbătez și fetițele pot atunci să vadă o ființă vie, curajoasă, care stă 5 ore în picioare și explică clar, vioi. Iată, mica mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
numai un student care credea că are aptitudini de prozator. În afara diferenței enorme de statut, mai era și diferența de vîrstă: ne despărțeau trei decenii și evenimentele istorice petrecute în cursul lor. Camilar n-a ținut seama de aceste lucruri. Retrospectiv, deduc că, în apropierea noastră, mai important, poate, chiar decît literatura a fost sentimentul apartenenței la același spațiu bucovinean, pe care - trebuie să recunosc - el îl iubea mai mult și îl înțelegea mai profund. Un atașament ca al său față de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mai bun restaurant vasluian nu putea fi decât „Parcul trandafirilor”, atunci aici vor fi pus la cale dărâmarea Republicii Socialiste România cei doi convivi. Din păcate, numele șterse Înseamnă inconveniente În plus pentru relatarea cât mai fidelă a acestui material retrospectiv, dar cum regulile au fost fixate de legiuitor, trebuie musai să ne supunem. Despre cel de-al treilea preot se afirmase că făcuse parte cândva din P.N.C. (Partidul Național Creștin) despre care istoria ne spune că a apărut În peisajul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
el. A fost deci și traducător, după cum a fost și ziarist, director al ziarului de orientare naționalliberară „Ecoul Moldovei” (1890-1909 și 1914-1918). Emanoil Manoliu a fost un istoric al teatrului: a scris o documentată istorie a Teatrului intitulată O privire retrospectivă asupra teatrului moldovenesc, publicată în 1925, la Editura Goldner din Iași. După moartea actorului și profesorului Mihail Galino, l-a succedat la catedra de declamație a Conservatorului ieșean (1901-1905), împreună cu prof. State Dragomir și Gh. Ionescu. În această calitate a
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
unui grup din care făcea parte, între alții, si Ceaușescu dar al carui conducător era, de fapt, un agent Kominternist înfiltrat din România, Vladimir Tarnovski, a fost falsificat de funcționarii umbrelor și metamorfozat într-un mare proces politic în care, retrospectiv, Ceaușescu îi lua locul de lider al grupului lui Tarnovski. Pentru a se acredita astfel, retroactiv, legenda revoluționarului în pantaloni scurți. În timp ce o manifestație din mai 1939 - organizată de comisarul regal Mihai Ralea din ordinul Regelui Carol al II-lea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
celule, înaintea zilei fixate pentru execuție, unii expediau o "ultima scrisoare" lui Stalin, adevărate declarații de dragoste și de admirație, pe care Tatukul de la Kremlin le adnota, impasibil și invariabil, cu epitete gen scelerat, degenerat, schizofrenic. Istoricii și analiștii consideră, retrospectiv, ca acest gen de manifestări aveau la baza aplicarea în cursul anchetelor a unor tehnci speciale de spălare a creierului, care determinau ulterior o manipulare a acuzatului asemănătoare transei hipnotice, prin care se putea obține orice tip de reacție din partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
un secol și ceva de-acum înainte. Mă simt cuprinsă de o exaltare căreia-i duceam de mult dorul! Veniți pe litoralul românesc în urma cu 10 zile, pentru a deschide la Muzeul de Artă din Constanța o Expoziție cu caracter retrospectiv (a treia în ultimii doi ani) de amploare (82 de lucrări) a lui Liviu, ne-am reîntâlnit cu o bună prietenă pe care am cunoscut-o anul trecut în Tabăra „Romania magică” la Borșa, pictoriță și ea - Luiza Gala - din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
-mi semn să mă uit la o cameră cu glasvand, în care tronau două fotolii de răchită și o minge de volei. Neînțelegând semnalele disperate, tovul mi-a spus:" sunt ale tovarășilor, nu-i voie să treacă străini pe aici" (retrospectiv scena lui Schiller cu Wilhelm Tell și pălăria împăratului mi se pare oareșicare). I-am replicat că străinii au nevoie de scaunul de la toaleta și nu de fotoliile tovarășilor. N-a înțeles, a continuat cu "plecați imediat de aici" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
viața politică și socială a țării, fiind încântat de aspectul civilizat, bine rânduit și liniștit al lucrurilor, de oamenii care își vedeau de ale lor cu zâmbetul pe buze, de clima blândă. Am petrecut aproape 7 ani în Uruguay și, retrospectiv gândind, am multe elemente "pozitive" de luat în calcul din această perioadă, unul din acestea fiind faptul că am reușit "să păcălesc" de 7 ori iarna românească. Am plecat de la București pe un ger năpraznic, cu troiene de zăpadă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
norocul să fiu bine sfătuit cu mutarea, dar am fost și generos primit la noua adresă de Radu Penciulescu, care mi-a dat șansa să mă alătur unui mic nucleu de tineri inteligenți și aventuroși, porniți să reinventeze regia. Sper, retrospectiv, că nu l-am deziluzionat pe Radu. Pluta, mărul și muza În mod miraculos, odată ajuns la Regie, am simțit că de acum puteam să lucrez cu adevărat. Aterizând la clasa lui Penciulescu, ceva În mine s-a calmat brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În epoca aia. Adică era foarte coregrafiat și ritmat. Era un spectacol foarte ludic. Dar În același timp depășea ceea ce se impusese atunci ca o afirmare a teatralității, „stilizarea“. Ubu-ul tău revela forța unui grup și, În același timp, azi, retrospectiv, Înțeleg că vorbea și despre pericolele Înregimentării, despre această nebunie colectivă pe care Ubu o provoca. Găseam În spectacolul tău un suflu mai adânc decât ghidușiile simpatice ale „stilizării“, care-și avusese și ea rostul ei polemic În lupta cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
tot ce mi-a spus. Când a decolat avionul, deși aveam iar gustul amar al exilului, aceste Întâlniri de la aeroport, Înainte de plecare, mi-au Îndulcit despărțirea. Scriind cartea, pot să am o atitudine mai detașată față de evenimentele acelui an 1995. Retrospectiv, povestirea plimbării cu limuzina prezidențială spre Otopeni Îmi confirmă că, dacă voiam să mă lupt pentru montarea mea, nu aveam Încotro decât să apelez la acest ajutor, dar am un semn de Întrebare dacă merita să ajung până la acest contact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
obișnuită pentru fluturi, n-a mai fost experimentată de nici o altă ființă omenească. Printre anomaliile memoriei, al cărei posesor și victimă n-ar fi trebuit să Încerce niciodată să-și scrie autobiografia, cea mai gravă este tendința de a pune retrospectiv semnul de egalitate Între vârsta mea și cea a secolului respectiv. Asta a dus la o serie de gafe cronologice remarcabil de consecvente În prima versiune a cărții de față. M-am născut În aprilie 1899 și, În mod firesc
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe zăpada proaspătă. Ca și cum ar fi simțit că peste câțiva ani partea tangibilă a lumii ei va pieri, cultiva o extraordinară conștientizare a diverselor vestigii ale timpului distribuite pe tot domeniul nostru de la țară. Își Îndrăgea trecutul cu aceeași Înflăcărare retrospectivă cu care reconstitui eu acum imaginea ei și trecutul meu. Astfel, am moștenit Într-un fel, un superb simulacru - frumusețea proprietății intangibile, a moșiei ireale - și aceasta s-a dovedit a fi o splendidă pregătire pentru capacitatea mea de a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
că după ce Îmi Înzestrasem personajele mele cu vreun lucru Îndrăgit din trecutul meu, acesta se ofilea, pierzându-se În lumea artificială În care Îl plasasem atât de brusc. Deși Încă mai adăsta În mintea mea propria-i căldură, farmecul lui retrospectiv dispărea și, imediat, acel lucru ajungea să fie mai Îndeaproape identificat cu romanul meu, decât cu sinele meu de odinioară, unde păruse a fi ocrotit de intervenția artistului. Casele s-au năruit În amintirea mea pe tăcute, ca În filmele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
măiestria cu care folosește niște armonii naturale atunci când adună În lăcașul ei tonalitățile suspendate și hoinare ale trecutului. Îmi place să-mi imaginez, pentru ca acele corzi discordante să-și Încheie menirea și să intre În consonanță, ceva la fel de trainic, privind retrospectiv, ca acea masă lungă pe care se servea la zilele de naștere și de onomastică, din timpul verii, o ciocolată de după-amiază În aer liber, așezată la capătul unei alei mărginite de mesteceni, tei și arțari, pe acel loc neted
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se răspândeau ca niște nervuri prin tot corpul, ca un fulger În noapte. Am tușit discret, apoi m-am așezat pe un taburet și am Început să recit. În timpul acestei acțiuni, priveam fix peretele opus pe care văd și acum retrospectiv câteva mici dagherotipuri și niște siluete În rame ovale, o acuarelă a lui Somov (mesteceni tineri, o jumătate de curcubeu - totul foarte duios și umed), o splendidă toamnă la Versailles de Alexandre Benois și un desen În creion făcut de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
minut, două, conversația acelei femei din familia McGee, oribilă, limbută, vopsită, În drum spre biserică În 1915, frumoasa și zburdalnica Margaret Ann de odinioară, cu gura mirosind plăcut a mentă și cu degete Îndemânatice. Ruptura din destinul meu Îmi produce retrospectiv o puternică sincopă pe care n-aș fi vrut s-o ratez pentru nimic În lume. De la acel schimb de scrisori cu Tamara, dorul de casă a devenit pentru mine o chestiune personală concretă. În momentul de față, imaginea mentală
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de la Cambridge făcea să Înghețe apa În cana de la lavoar. Ca să fiu sincer, nu se forma decât o pojghiță subțire de gheață la suprafață, care putea fi spartă ușor cu periuța de dinți, În multe ace, producând un clinchet, care, retrospectiv, are pentru auzul meu americanizat un farmec festiv. Altminteri, nu era nici o bucurie să te trezești. Simt și acum În oase frigul tăios În care parcurgeam dimineața distanța dintre Trinity Lane și băi, târșâindu-mi picioarele, făcând aburi la gură
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
doar vag percepută și mistagogii trăiau Încă emoția unei poziții suspendate, instabile. Erau ciudat de conservatori În atitudinea lor față de literatură; pentru ei, pe primul loc era mântuirea sufletului, apoi urma tămâierea reciprocă și pe ultimul loc era arta. Privirea retrospectivă de azi consemnează surprinzătorul fapt că acești beletriști liberi din străinătate maimuțăreau gândirea Încătușată de acasă, decretând că este mai important să fii reprezentantul unui grup sau al unei epoci decât să fii scriitor individual. Vladislav Hodașievici se plângea În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
finite. Întrucât, În metafizica mea, sunt un non-unionist Înrăit și nu mă atrag excursiile organizate prin paradisuri antropomorfe, mă las În voia propriilor stratageme, deloc neglijabile, când mă gândesc la ce e mai bun În viață; ca acum, când văd retrospectiv grija mea de falsă lăuză pentru copilașul nostru. Îți amintești descoperirile noastre (pe care le fac probabil toți părinții): forma perfectă a unghiilor miniaturale ale mâinii pe care mi-o arătai În tăcere, așezată pe palma ta ca o meduză
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
simpla lui prezență la o ședință de Consiliu la Uniunea Scriitorilor constituia o disidență. Cu sistemul, Leonid Dimov se potrivea ca nuca-n perete. Era un om prea liber pentru a da puternicilor zilei măcar iluzia unei posibile cooperări. * Lăcomia - retrospectiv ușor dezgustătoare - de a mă simți cât mai bine, de a mă ospăta cu plăceri: înaintea regalului marii finale a campionatului mondial de fotbal din Mexic, care urma să înceapă spre miezul nopții și a cărei vizionare, cu prieteni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
repede, în două-trei generații, naționalitatea, se deznaționalizează neînchipuit de ușor. Un motiv serios pentru ca șovinii care se bat cu pumnul în piept s-o lase mai moale... Părinții, bunicii, străbunicii mei (cam până la ei bate cât de cât privirea-mi retrospectivă) au fost bolgrădeni, născuți (cu o singură excepție) și locuind în orașul Bolgrad. Bunicul din partea mamei a văzut lumina zilei în 1866 în Crimeea (excepția despre care am amintit mai sus); deci tatăl acestuia, străbunicul meu, trebuie să se fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întâmplat și se vor mai întâmpla, este Viitorul se scrie : Libertate, a lui Eduard Șevarnadze, apărută înainte de evenimentele din august. Ceea ce adaogă interesului ei este o prefață inedită, pentru ediția a doua, apărută în noiembrie. Figura lui Șevarnadze se încarcă retrospectiv de o aură cu totul deosebită. Rolul lui de Cassandră în desfășurarea evenimentelor din Uniunea Sovietică de un an încoace dă întregii desfășurări o rezonanță de mare scenariu tragic, în care derizoriul episod final al puciului capătă cu totul alte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care nu duce lipsă opera respectivă. PREMIERĂ INEDITĂ LA OPERĂ Aflându-ne în săptămâna patimilor, credem cu mai multă tărie că nimic din ce se întâmplă pe lumea aceasta nu este întâmplător. Totul se face după voia divină. Când privim retrospectiv anumite fapte, de multe ori spunem, pe drept cuvânt, că așa a fost voia lui Dumnezeu. Și iată că, fără să intre în practica de zi cu zi pentru înnoirea repertoriului, Opera ieșeană și-a propus din timp ca în vederea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]