3,363 matches
-
1915 e deja plină de asociații insolite, mai curînd șocante decît sugestive, care le prevestesc pe ale lui Fundoianu, cu aerul lor de parodie a tadiționalismului rustic: "cloșcă supranaturală, seara închide aripi de nori pe ouăle/ sătești". Ritmurile sînt variate, rima începe să lipsească, buruienile prozei invadează grădina poetului. Ion Pop va descoperi încă de aici "revoluționarea expresiei". E mult spus. Metaforele sînt curajoase (" Toamna a mușcat podgoriile/ aerul e ca perlele bolnave"), dar au o acurateță care nu va fi
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
care o susțin. ”Apa trece, pietrele rămân” e un cântec care ține de istoria PDL, a spus Videanu, imnul lui Helciug e un mesaj proaspăt, adresat simpatizanților ARD. Versurile, pe care Videanu n-a apucat să le învețe, sunt însă rime facile, iar melodia nu reușește să convingă, spun specialiștii în comunicare politică. Imnul PDL făcea trimitere la o melodie populară, la un fond cultural comun, ” Câștigăm cu inima” este un cântec pentru ședințele de partid, crede Antonie Momoc, expert în
Imnul ARD, un eșec de comunicare politică. Helciug a făcut mișto de ei () [Corola-journal/Journalistic/41231_a_42556]
-
un masacru Crește-n cer pâinea și vinul Și-mbătat de sânge sacru Iuda-și ia din nou tainul. Mai sperăm la Înviere Din mizeria minciunii; Viermii-așteaptă în tăcere Să plătim tribut genunii... NEMURITORI, POEȚII De dincolo de lume naște cantul În rimele visate doar de îngeri; Poeții și-au săpat în vers mormântul Să scape de teluricele plângeri. Înfierbântate, muzele fecioare Se cuibăresc în inima naivă Și aruncând ocheade-nșelătoare Înnebunesc poeții din coliva. Ei poartă-acum a florilor corola Crescute în grădina
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
puntea. striu că Amărăștii-ți sunt departe dacă vrei să-i vezi, ridică-ți fruntea! STIMATE PRIETEN la aniversarea scriitorului Ioan Barbu nu-ți zic BĂTRÂNE, fiindcă nu uită, sunt că o umbră lângă vârsta ta și când mă joc prin rimele aldine mai Omule eu scriu și pentru mine. te-ntreb pe tine, poate tu mai știi, cine ne-a strîns în brâu de confrerii și care muze-n nopți de curara ne-a dat condeiul - amândurora? nu-i nici-o lege
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mai cruntă, Mai greu de îndurat decât prezența. Transcendență dragoste fără griji versuri albe pentru poeți triști publicați în manuale școlare nu am uitat numele voastre Eminescu, Arghezi, Sorescu Nichita Stănescu orice atelier de creație este pustiu recit prea rar rime romantice provocatoare nu mai știu unde crește visul meu românesc de sub pernă îmi amintesc doar că voiam să impresionez Dali, Elytis, Claude Debussy, agățau oglinzi suprarealiste înalte deasupra patului meu din Paris tulburată de umbre lumina le împarte divaghez în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
noastră galaxie lactee). și pentru că legile gravitației dau certe semne de rodire și coacere în măr - oriunde s-ar afla sacrul arbore întru cosmificare -, de la culoare ionatană și golduită miere, până la delicat delicioasa, în iarbă, cădere (a se scuza ivit-spontana rimă de interior), este firesc să aducă - autorul - mai întâi, mulțumiri lui Newton-descoperitorul de fenomencu-fruct-șaten căzut în creștetu-i, pe lotus, din grămadă, la o plimbare brevetat-boierească prin livadă... în acest sens giratoriu, având drept centru volumul Mulțumesc lui Newton (2012)*, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de cititori, de a pătrunde microcosmosul omului, de a găsi un veșmânt mersului acestuia nou, generația șaizeci, cu o putere dinamică și sintetică, făptuiește multe și demne de luat în seamă înnoiri de formă. Chiar dacă nu se dispensează totalmente de rimă, ceea ce în Grecia a făcut cu deplin succes generația Treizeci, părăsește în cea mai mare parte schema perfectă a versului,ritmul intens de sever, limbajul lucrat în laborator și orice limitări pe care le impuneau poeticele precedente. Sparge vechile forme
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
răspîndit prin școală. Dar oamenii simpli n-au pronunțat niciodată sunt și nici poeții noștri n-au acceptat această formă artificială. Cum rostea, bunăoară, Eminescu rezultă nu din felul în care i se tipăreau versurile, ci din mărturia irecuzabilă a rimelor: "Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sînt/ Într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt" (Scrisoarea I); " De-aceea zilele îmi sînt/ Pustii ca niște stepe,/ Dar nopțile-s de-un farmec sfînt/ Ce nu-l mai pot pricepe
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
de o mînă de pămînt" (Scrisoarea I); " De-aceea zilele îmi sînt/ Pustii ca niște stepe,/ Dar nopțile-s de-un farmec sfînt/ Ce nu-l mai pot pricepe" (Luceafărul). O probă suplimentară ne oferă Eminescu prin dicționarul său de rime, unde în suita lui sînt apar mormînt, veșmînt, înfrînt etc., dar în suita lui cărunt, mărunt, înfrunt nu apare verbul sunt, care n-avea pentru poet realitate fonetică, fiind exclusiv o formă ortografică. Aceeași situație se regăsește la V. Alecsandri
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
verbul sunt, care n-avea pentru poet realitate fonetică, fiind exclusiv o formă ortografică. Aceeași situație se regăsește la V. Alecsandri, G. Coșbuc, Al. Macedonski, Ion Barbu și mulți alții. Vreți totuși un autor care să-l fi folosit în rimă pe "mai eufonicul" sunt ? Iată-l: "La tîmple mi s-a strîns părul cărunt/[...]/ Dar tînăr sunt, același încă sunt" (M. Beniuc, Furtuni de primăvară). Nu cred totuși că, drept model de limbă românească, îl vom prefera pe Beniuc lui
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
am ascultat iubindu-mă și că m-ai ascultat iubindu-te în liniștea numindu-se erezie. Ei pot fi lași, sfinți fățarnici și eroi, n-o să încalece niciodată grumazul învins de balaur preferă șeaua cuvintelor, zăbala ce sângerează gingia de rime știu să nu vadă sau să răstoarne sensul celor văzute și să înalțe în carul triumfal pe oricine. Ape de primăvară Ape de primăvară, cărțile citite ăși au malul înalt în care lovesc, și zăpada care nu a căzut în
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
un ziar aruncat pe peluză ca o sticlă cu lapte uitată pe prag ea victoria încă un bolovan în spinare să-l poarte cine nu s-a oglindit în ochii câinelui dar alintați-o voi scrieți-i voi ode în rime alese mie lăsați-mi acest poem cât un fir de nisip ce-n furtună-și caută scoica acest poem scris cu cele șapte vieți mistuite până la jar cu cele șapte morți ferecate sub umărul stâng ca un solo de trompetă
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
mâncăruri tradiționale. Sunt amintite vechile hanuri (Hanul Roșu, al lui Manuc), noile hoteluri, mai mult sau mai puțin de lux ("Otelul" Continental, Hotel de Orient, "peste drum de Episcopie", Metropol), cafenelele simandicoase ori populare (Fialkowski, Capșa, Kübler, Brofft, oferind "singura rimă la moft", Garibaldi, Schreiber din Lipscani), terasele și grădinile de vară (terasa Oteteleșanu, "la deschizătura largă a Pieței Teatrului", Union Suisse, devenită celebra "Iunion", grădinile lui Iliad, Zdrafcu, Orfeu, "noua grădină" Stavri), alte feluri de stabilimente (ospătăria Sarafoff, berăria Gambrinus
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
Latham, 48-50. footnote>. Genuri muzicale religioase 1. Coralul<footnote Cristian Caraman, Genuri ale Muzicii Protestante, “Coralul”, (București, Editura UNMB, Glissando, 2011), 60-92. footnote> este imnul congregațional din liturghia luterană. Caracteristicile formale și stilistice ale coralului luteran sunt limba națională germană, rima metrică a versului, forma strofică muzicală și textuală și melodia simplă. Coralul a evoluat în decursul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea de la forma monodică până la o varietate componistică ce include coralul preludiu, coralul-motet, coralul-cantată și coralul-suită. La
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
a ținut seamă de cerințele retoricii moderne. În sensul celor de mai sus, muzica își propunea să ofere beneficiile simple ale expresivității antice a paralelismului textului ebraic<footnote Spre deosebire de multe poezii și cântece din lumea apuseană care sunt scrise cu rimă și metru, poezia și cântările din Vechiul Testament erau bazate pe un paralelism al gândirii, în care al doilea (sau următoarele) vers (versuri) al(e) poeziei reia(u) (paralelismul sinonimic), se află în contrast (paralelism sau antitetic) sau completează în mod
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
16 măsuri și sunt scrise în sistemul sonor tonal. Melodiile sunt ușor de reținut, au cantabilitate și sunt construite în general pe cele trei acorduri principale: tonica, subdominanta, dominanta, în stare directă și în răsturnări. Textul literar are măsura și rima asemănătoare poeziei clasice, fiind structurat în versuri și strofe. În a doua jumătate a secolului al XX-lea imnul gospel suferă o modificare a caracterului său solemn datorită influenței Jazz-ului și Soul-lui. În ultimele decenii după modelul muzicii moderne
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
un masacru Crește-n cer pâinea și vinul Și-mbătat de sânge sacru Iuda-și ia din nou tainul. Mai sperăm la Înviere Din mizeria minciunii; Viermii-așteaptă în tăcere Să plătim tribut genunii... NEMURITORI, POEȚII De dincolo de lume naște cantul În rimele visate doar de îngeri; Poeții și-au săpat în vers mormântul Să scape de teluricele plângeri. Înfierbântate, muzele fecioare Se cuibăresc în inima naivă Și aruncând ocheade-nșelătoare Înnebunesc poeții din coliva. Ei poartă-acum a florilor corola Crescute în grădina
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
puntea. striu că Amărăștii-ți sunt departe dacă vrei să-i vezi, ridică-ți fruntea! STIMATE PRIETEN la aniversarea scriitorului Ioan Barbu nu-ți zic BĂTRÂNE, fiindcă nu uită, sunt că o umbră lângă vârsta ta și când mă joc prin rimele aldine mai Omule eu scriu și pentru mine. te-ntreb pe tine, poate tu mai știi, cine ne-a strîns în brâu de confrerii și care muze-n nopți de curara ne-a dat condeiul - amândurora? nu-i nici-o lege
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Auto da Fe: mea culpa." Mulțumesc pentru fotografie, care rămâne pentru data viitoare. Proza mi s-a părut excelentă, dură, cu numai mici amendări de limbaj pe alocuri. Iar la poeme, mi se pare important să vă spun că rarele rime pe care le-am detectat nu sunt de apreciat, așa că mai bine le-ați evita.
Poemul si Scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/10145_a_11470]
-
natal, sare a lacrimii de odinioară, Clor și clopote, clorofile, clocote ale sângelui, Heliu, heliotrop, Helios, Tu, Oxigen, Aer, Aur, văzduhuri sub Carul Mare, și tu, H²O, apă botezătoare... Înapoi, toate, Acolo, în marele, dreptul Tabel ! Vers, verset printre viermi, rime și râme, rumegușuri, virgule de sânge, schelete de semne ale mirării - și, poate, într-un mare Târziu, trezirea, un verde pur, verde pur, un foșnet, un scâncet, un murmur, o adiere, un cântec, măcar îngânat, de leagăn, sub soarele nou
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
Pe malul Tisei, dinspre Apus, stau cu fața spre Răsărit; deci spre România. Și ascult cuvintele ghidului; într-un grup, în orașul, de statui, Szeged. Deci până aici, între două râuri, s-a spus că s-a plâns, în marea rimă ... - Apă mare, domnule! ORAȘ PE TISA Piața cu casa în care Bălcescu a vorbit cu Kossuth prea târziu ieri. Și vorbesc și vorbesc, amândoi, nu prea târziu, mereu. În piața cu inscripția fără griji. BISERICA DIN MICHERECHI Stă, ținând pe
Geografia by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/3394_a_4719]
-
și râncedă pucioasă! Mefisto (diabolic): Fă cum îți place! Poți să te întorci La toate preacuratele femei Pierdute înc-odată printre porci Și grohăind în febre ca și ei... Faust: Așa vezi lumea? Dragoste sublimă La tine doar cu mâzga face rimă! Hai, lasă-mă să plec! Mefisto: Nebun bărbat, Nu eu pe tine, tu m-ai fost chemat! Un an ziceai să-ți dau? Poftim, o mie! Du-i, dacă poți, pe toți în veșnicie... Goethe (apare, abia stăpânindu-și mânia
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
Popa Andrei Bodiu, Șapte teme ale romanului postpașoptist, Ed. Paralela 45, 178 pag. Alexandra Ciocârlie, Iuvenal, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, Colecția Universitas, București, 2002, 362 pag. În spiritul lui Caragiale Caragiale trecut în poezie, adică repovestit în rime și devenit eu liric - cine ar fi îndrăzit și cine și-ar fi imaginat că un asemenea lucru e posibil, că ar mai rămîne ceva din Caragiale în urma unei astfel de ";tranzacții", sau, mai mult, că totul ar putea fi
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
mai degrabă în mintea cititorului, poezia rămîne mai ales joc al alăturării de cuvinte. E trucul subtil și reușit în cele mai multe dintre poezii prin care Foarță păstrează spiritul și atmosfera unui Caragiale pe care nu l-am bănui traductibil în rime. Și de aici apare surpiza. Surpriza unor detalii care nu sînt în Caragiale, dar care par a fi din Caragiale. Jocul poetului cu cititorul său e dublu. În High-Life (sau cum se pitrece la noi), Foarță dezvăluie greșeala lui Bostandaki
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
de regulă, amar și, in extremis, mizantrop (ca al însuși ipochimenului său). Al lui Gogol, propriu-zis satiric. Al lui Caragiale, care "critică și înfierează" (vorba manualelor copilăriei noastre), echivoc, - pe jumătate inclement, pe jumătate complezent. (Scuză-mi, rogu-te, stupida rimă!) În genere vorbind, el e indecidabil (de unde, multele interpretări contradictorii, care, de la Mircea Iorgulescu la N. Steinhard, au să se bată cap în cap). Râsu-i, oricum, e mai benign decât se crede, Caragiale agreîndu-și, în secret, personajele, în, cel puțin
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]