2,628 matches
-
Pentru prima dată în viață, mi-am urât mama. Mi s-au aprins obrajii, ochii mi s-au umplut de lacrimi și am aruncat toate firele pe care le făcusem în ziua aia în țărână. Era un gest teribil de risipă și de lipsă de respect și cred că nu i-a venit să creadă că făcusem asta. Nici mie nu-mi venea să cred. Într-o clipită, o palmă aprigă a coborât spre obrazul meu. Am fost mai mult șocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i caut a promis Benia. O să mi se dea propria casă acolo, așa cum șade bine unui maestru meșteșugar. Patru camere doar pentru mine, a zis, ca și cum și-ar fi auzit deja propria voce făcând ecou în camerele acelea goale. - Ce risipă, tâmplarule, a răspuns Meryt. În timp ce ei doi schimbau aceste confidențe făcute pentru urechile mele, degetele mele urmăreau iazul pe care Benia îl făcuse pe capacul cutiei. Înainte să pot să mi-o retrag, mi-a acoperit mâna cu mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nu poate zbura?" l-a întrebat Auta nedumerit. "Poate, între stele. Ar trebui să ne urcăm foarte sus și să ocolim de mai multe ori pământul vostru ca să ne așezăm din nou în locul ales. Și asta ar fi pentru noi risipă nesăbuită a puterii de mișcare a luntrei", i-a răspuns străinul. Iată deci că acest străin înțelept, în vârstă de trei veacuri și jumătate, îi cerea sfat lui Auta, care era pământean și avea de zece ori mai puțin vârsta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
putința de a ajunge înapoi în planeta noastră, ai noștri vor trimite pe alții după noi, și afară de faptul că tu (și-l privi pe Hor) ești cel mai folositor dintre noi, n-are rost să-i silim să facă risipă de timp și mijloace pentru cei trei rămași pe o planetă străină. Așa că plecăm toți cinci! - Șase! spuse Auta, privindu-l rugător pe Hor. Eu sunt ca și voi acum. Dacă rămân aici, nu le pot fi de folos nici măcar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
țară“. Spre sfârșitul lungii epistole, relata și prăbușirea montării cu Calea doamnei Jasper, afirmând că fusese ușurat să rupă relațiile cu mizerabilul, cu Daly. „Cu toate acestea, a fost pentru mine motiv de profund dezgust și dezamăgire“ - recunoscu el - „o risipă de răbdare și muncă laborioasă, sacrificiul unor câștiguri pe care contam În mod serios. Dar à la guerre comme à la guerre. Intenționez să lupt din toate puterile pe acest front Încă un an - 1894 - și pe urmă (dacă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plus sertare pline cu piese nejucate, În mai multe variante. Rescrierile nesfârșite, scrisorile, telegramele și discuțiile nenumărate, speranțele trezite, ucise și trezite iar, care Îi umpluseră cinci ani, pentru ca, În cele din urmă, să nu ducă nicăieri. Câtă vanitate! Ce risipă! Replica pe care o rostea Marion Terry În timp ce el pătrundea În culise părea să rezume Întreaga lui carieră de dramaturg: „A fost un vis, dar visul s-a sfârșit!“ Din cerul Întunecat Începu să curgă o ploaie subțire și rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
câte sânt Din nou în Cotroceni, pentru prima dată-n Floreasca, apoi într-o pivniță de pe ulicioara Scarogea, colț cu Susurul Rahovei, se descoperă un trunchi uman, două perechi de mâini retezate imediat de sub umeri și un sân. Ciopîrțitorul face risipă de sâni. Încă un sân în centru, la Scala, o jumătate de sân pe un maidan din mahalaua Tabaci și, bineînțeles, nici măcar nu-s de la aceeași persoană. Degeaba pânde, arestări, descinderi de razii. Degeaba polițiștii își mută domiciliile și făpturile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
importante în rezerva strategică de varză călită. Și o groază de ani, blestemata ei familie va trebui să trudească pe brânci, până ce madam Nicolici îi va da drumul să se care de-aici. Ceaiul era gustos. Ostateca îi adăugase scorțișoară. Risipa de scorțișoară avea să-i prelungească șederea aici cu cel puțin două săptămâni. Dacă ar fi avut pruni, madam Nicolici ar fi putut-o folosi pe lungancă să-i culeagă poamele care rămâneau întotdeauna în vârf. Balansoarul era haios. Poate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe la mine în drum spre casă... Așa, pentru vremurile de altădată, a adăugat femeia, după care a făcut o scurtă pauză. Dar de ce să mă obosesc? Eu nu-l mai vreau, așa că ar fi o pierdere de vreme și o risipă de efort. Numai ca să mă răzbun pe ea? Din punctul meu de vedere, acum, și eu și Deborah suntem chit și cred c-ar trebui să lăsăm lucrurile așa cum au căzut. Celelalte prietene au meditat câteva secunde la vorbele Juliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Lida vede-icoana mării Și pe față-i plâng gândiri. Blonda Lid-amor gândește. Marea vede chipu-i pal Și-n adîncu-i zugrăvește Prin ruini un ideal. Un pescar pe țărmuri trece Și din placa de argint Vede zâna tristă, rece Prin risipe rătăcind. Peste-un an în nopți de vară Vezi pe luciul vagabond, Cum pescaru-n luntre sboară Cu-al ruinei geniu blond. {EminescuOpIV 7} HORIA Să priveasc-Ardealul lunei i-e rușine Ca-a robit copiii-i pe sub mâni streine. Ci-ntr
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Sburînd negre și stinse surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii, Că sori mai pâlpâi roșii gigantice făclii Și-apoi se sting. - Nimicul, lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde! Văzând risipa, Satan, vei crede c-ai învins! Căci dacă ești Arhanghel al morții cei bătrâne Atunci ești drept - căci numai ea este dreaptă-n lume, Și cei ce o servesc - căci contra orice-n lume Învinge răutatea - dar contra morții nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să reciteze versuri de-ale mele Spre-a coperi cu-espresia adâncă Unei simțiri adevărate - niște mofturi. Mai bine-aș smulge sufletul din mine, Aș stoarce cu o mână crudă, rece, Tot focul sânt din el, ca în scîntee Să se risipe, pîn-se va-njosi Să animeze pe deșerți și răi. O, și de-ați plânge chiar, dacă durerea Adevărată și neprefăcută V-ar topi ochii și a mea cântare V-ar arde sufletul din voi... Atuncea E și mai rău - și-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
jos; Rîur-le să se-nfioare și-n pământ să se ascunză Și să sece-a lumei față, să se facă neagră. Frunze Galbene, uscate, cerul lumile să-și cearnă jos. Moartea-ntindă peste lume uriașele-i aripe: Întunericul e haina îngropatelor risipe. Cîte-o stea întîrziată stinge isvorul ei mic. Timpul mort și-ntinde membrii și devine veșnicie. Când nimic se întîmpla-va pe întinderea pustie Am să-ntreb: Ce-a rămas, oame, din puterea ta? - Nimic!! {EminescuOpIV 150} {EminescuOpIV 151} 1285Dar la ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-mi aripile-i o duc. Cu rece-aghiazmă moartea fruntea mea o sfințește Și inima-mi bătrână bătăile-și rărește. "Și sufletu-mi pîn-n-a-ntins îmflatele-i aripe Spre-a stelelor imperiu întins ca și un cort, Nainte până corpu-mi să cadă în risipe, Nainte de-a se rupe a vieții mele tort, {EminescuOpIV 154} Rog cerul să-nmulțească hotarnicele clipe, S-urnesc pe umeri tineri imperiul ce-l port - Pe-a fiului meu umeri voiu pune pîn-trăiesc Imperiul gigantic, purpuru-mpărătesc. Dar viața are
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dar foaea se întoarse... Cu greață și scârbire Îi păru-atunci că lumea e toată joc de cărți. Atunci el se retrage în muri de mănăstire Și capul și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți. {EminescuOpIV 176} Pe murii în risipă o candelă subțire Chilia înnegrită lumină. Și prin părți Necunoscute-a lumii gândirea lui pribeagă Străbate cu-aripi mândre nemărginirea-ntreagă. În van pune pe suflet greoile cătușe De gânduri uriașe, de-nalte rugăciuni. În van în a lui urmă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plin-de-amor? Ah, a ei patimi au firea scânteii; În clipa ce le naște, ele mor; Închideți ochii, căci păzească zeii L-a lor lucire să te uiți cu dor: Abisuri sunt în suflet. Pe o clipă Pasiunea li lumin-a lor risipă. La ce escursiuni? - Ce nu sunt oare Unde v-au dus, în sala cea de bal, Pe înflorite, dulci și moi covoare, Unde mii flori mirosul lor esal-; Sub a perdelei umbră scutitoare, Ce de trădarea mândrului cristal Al marilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n gura mare: {EminescuOpIV 453} "O, ursitori, a căror daruri plouă "Asupra lumii-ntregi, mai stați o clipă Și ascultați rugarea spusă vouă. Nu bunătăți cari se trec în pripă "Să îi menească sfânta voastră gură, Nu bunătăți supuse la risipă. "Puternici, mari, frumoși atâția fură, "Înțelepciuni, comori le-ați dat multora "Și toate, vai, cu vremea se pierdură. "Lui dăruiți ce nu ați dat altora, Un dar nespus de scump ce n-are nume " Ca să răsar-asupra tuturora... Atunci la ruga
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de colibi; mai în avanscenă, turnul vechi și negru a bisericei satului - c-o mică biserică de lemn, cu ferestrele mici și cu zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământul de șindrile negre și mucede. Un aspect trist și de risipă. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. În avanscenă de a lung un trunchi răsturnat și putred, care coprinde avanscena. Pe el șade Mureșanu visătoriu. Când sună din turn clopotul cu glas dogit 12 ore - miazănoaptea - Mureșanu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
clipă, avu impresia că îi zburaseră dinții. Începuse să sângereze, dar nu-și simțea rana. Se clătinase și geanta îi căzuse pe undeva, dar nu o vedea și, oricum, nu avea puterea să o ridice. O înconjuraseră, erau trei, „atâta risipă pentru o femeie!“, gândise, cu gura năclăită de sânge, și bolborosi: — Ai să-mi plătești asta, nenorocitule! — Și eu care crezusem că nimeni nu ți-a mai umblat sub mantou de vreo zece ani! Cățea prefăcută! Să nu-i uitați
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
i-a uns creștetul capului cu mir și -lau închinat la icoane. Apoi, așterne-te masă până a doua zi... Mai aveau și necazuri, nu se putea să n-aibă. Stere se mai supăra, de zgârcit ce era, la vreo risipă. Își certa nevasta: - Tu nu m-asculți pe mine! Nu înțelegi unde bat eu... Nu vrei ca lumea să-și scoată pălăria la tine. Uite împrejur, la amanții ăștia, și spune dacă voiești să ajungem ca ei... Ori nu ți-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se duceau împreună la cimitir, aprindeau candela la capul meșterului, plângeau ca femeile, apoi își vedea fiecare de casa ei. Cât despre Stere, acesta avea treburile lui, nu-și mai aducea aminte prea des de răposat. Umbla, era pus pe risipă. Îndesise drumurile după vin. Îl aștepta ibovnica. Era tot voinică și cu draci. Cârciumarul îi cumpărase din târgul Grantului stambă de rochii și ciorapi de bumbac. I se legase sufletul. Se uita în ochii femeii și-i era dragă de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
domnul Bică, duhos. Își trăsese numai pantalonii și i se vedea pieptul păros prin despicătura cămășii de noapte. O dată a simțit sluga că-l taie cineva la inimă cu un cuțit. Jupânul stingea lămpile din curte, să nu se facă risipă de gaz. Vântul ridica praful de pe pavaj. Sus, la ferestrele chiriașilor se luminau geamurile. Calul bătea cu copita. Înțepa un friguleț de primăvară. Înghețase sufletul în Mielu. S-a apropiat iar de stăpân, și i-a spus cu gura pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cursele de care, Încununate de glorie la Olimpiade, la gimnastică (făcută zilnic Împreună cu maestrul, pe vremea uceniciei la Socrate), de la pregătirile pentru luptă, până la biruințele În Înfruntări armate pe uscat și pe apă. După cum tot În Plutarh stă scris despre risipa năprasnică de daruri, ospețe, spectacole prin care Își cucerește prietenii, dar și dușmanii, despre felul cum, spre a le intra pe sub piele spartanilor la care se refugiază, nobilul atenian obișnuit cu luxul renunță la mantiile scumpe din stofă de Milet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acest principiu și ca o consecință directă a lui, vor fi formulate următoarele aforisme: XXXIII Omul de gust trebuie Întotdeauna să știe să-și reducă trebuințele la ce este mai simplu. XXXIV Fiece lucru trebuie să pară ceea ce este. XXXV Risipa de ornamente dăunează efectului. XXXVI Ornamentul trebuie pus În partea de sus. XXXVII Pentru orice lucru, numărul mare al culorilor va fi de prost gust. Nu vom Încerca să demonstrăm aici prin câteva exemple justețea acestor axiome, deoarece urmează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
invidie. O lume e pe cale să renască, având o privire nouă, o ambiție nouă, o frumusețe nouă. E pe cale să renască aici, acum, în această Romă coruptă, venală și nelegiuită, cu banii extorcați de la germani. Nu e oare asta o risipă foarte utilă? Nu știam ce să cred. Binele și Răul, adevărul și minciuna, frumusețea și putregaiul erau atât de amestecate în mintea mea! Dar poate că asta era Roma lui Leon al X-lea, Roma lui Leon Africanul. Am repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]