4,067 matches
-
-o la locul ei, pe cuiul din cămară, cînd am observat adevărata sumă. Domnul Thaw se duse la fereastră și rămase acolo, cu mîinile în buzunare, uitîndu-se la stradă. în cameră se auzi un sunet clar, frenetic, ca un șoarece rozînd lemnul sau ca o peniță zgîriind hîrtia. — Pentru Dumnezeu, nu te mai zgîria! spuse domnul Thaw. Nu sînt suficiente pete de sînge pe cearceafuri? — Scuze. — Nu înțeleg de ce-a trebuit să minți, poate numai de dragul de a minți. Puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ori se opri și privi gînditor tabloul cu copacul, apoi plecă lăsînd nervii lui Thaw să zbîrnîie pradă unor mesaje conflictuale de anticipație și resentiment. Critica se termină fără ca tabloul lui să fie menționat, și ore la rînd dezamăgirea îl roase ca o picătură de acid. CAPITOLUL 22. Kenneth McAlpin O dată pe săptămînă se strîngeau în fața amfiteatrului și vorbeau despre istoria artei. Toată lumea părea prietenoasă; conversînd lejer, fluxurile emoțiilor circulau între ei, iar Thaw stătea în acest flux simțindu-se la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
niște furci din lemn prost făcute. Apoi Drummond le puse cu o lopată în cazan și plecară după ce se spălară pe mîini la un robinet din curtea întunecată. Ajunseră în Cowcaddens și intrară într-un gang în care scările erau roase într-un unghi atît de ascuțit că abia puteai păși. Lui Thaw i se tăie respirația și se sprijini o clipă de pervazul unei ferestre. De-acolo vedea spatele teșit al unei biserici mizere vizavi de o jardinieră, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
phoenix se cufunda în flăcări printre frunzele și fructele aurii ale pomului vieții, ale cărui ramuri adăposteau ciori, porumbei, pitulici și veverițe. Trunchiul drept și negru împărțea peretele în jumătate, înălțîndu-se dintr-o pajiște aflată în planul din față. Iepurii rodeau ciuboțica cucului, o cîrtiță intra în pămînt și o căprioară își hrănea puiul. Erau suficiente scene de omor pentru a le ține pe animalele de pradă în viață și pe cele ierbivore vioaie: o vulpe aducea un fazan puilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iubiri și așteptam, așa cum unii îndrăgostiți așteaptă venirea copilului care să-i lege altfel și să umple un gol inexistent, văduvindu-i, în bună parte, de mângâierile cuvenite numai lor; ne supuneam blestemului acestui straniu transfer : cineva avea să ne roadă intimitatea, unul din bunurile noastre cele mai de preț, și așa mai departe. „Noi n-o să ne iubim copilul, nu-i așa ?“, îi spuneam Zenobiei. Ea gângurea ceva despre niște cercuri mult mai puternice, față de care gândul nu poate nimic
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
afară se auzea viscolul, n-am să-l descriu, apoi lupii începură să ne dea târcoale, scheunau jalnic, era, poate, îngrozitor de frig, peste groapa cu apă se așternuse o pânză de gheață, trebuia să o spargem când ne încerca setea; rodeam, câteodată, ierburi, era o stare de dincolo de gânduri, cotropitoarea, disperata dragoste a lumii se ghemuise acolo, în cârpele noastre deschise, desfăcute până la soarele care probabil că mai exista și până dincolo de el, departe, atât de departe, încât distanța se pierdea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dat seama că se afla, cine știe de când, la câțiva centimetri de noi; mai mult ca sigur, clătina din cap și țopăia acolo, ascultând gânguritul Zenobiei; în plus, poate vedea tot ce vedeam noi în centrul peliculei, poate că ne rodea și ierburile, ne murdărea mica latrină sau, ce era mai grav, se încălzea în cele mai intime cârpe ale noastre. „Ascultă, scârnăvie“, i-am spus, „(iartă-mă că folosesc cuvântul acesta, dar n-am altul la îndemână) ce cauți tu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lume trăiești, ai uitat ce lucru important se petrece aici, ai uitat de ce stăm ghemuiți în scorbura asta ? Marș pe masă și altădată să nu te mai prind, că-ți rup oasele alea medievale și le dau lupilor, să le roadă“. Ce e drept, Dragoș a trecut, dintr-un salt, pe masă, firește, cu ochii deschiși; dar mie, din clipa aceea, a început să-mi fie frig, ronțăiam întruna la ierburi, umărul mi s-a dezlipit de umărul Zenobiei; eram neliniștit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acum, nu este de natură descriptivă. Ea face parte poate dintr-un ritual pregătitor menit să reunească ceea ce, aparent, desparte. Iată-le : Un bol de sticlă, vid, rotund și transparent. La stânga lui, o statuetă arhaică : Cibele, șezând; vremea i-a ros trăsăturile, multiplicându-i-le sub vălurile ștergerii care îi subliniază melancolica nepăsare; senină și calmă, ea își ține mâinile în poală. La stânga ei, un mic leu de bronz privea încordat spre stânga; creștetul lui, cu coamă cu tot, nu depășește
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a lungul anilor, câteodată ploua, îmi puneam peste cap pătura împuțită scoasă de sub șa, într-o bună zi am început să scormonesc stratul de sub mine, să dau la o parte frunzele putrezite; cam de la vreo douăzeci de centimetri adâncime frunzele roase de vreme și de umezeală au început să pară dantele, broderii și filigrane, le ridicam cu două degete spre lumina gălbuie strecurată printre crengile arborilor și le priveam minute în șir, mă răsplăteau pentru jalnica mea existență; în spațiul acela
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de săptămînă. Un loc la modă și liniștit. "Clasele mijlocii intelectuale" sînt atrase de magazinele făcute după gustul lor, de atmosfera convivială a teraselor și de iluzia imaginii unui sat. Amenajările pun accentul pe obiectele din lemn vechi, pe pietrele roase de vreme și pe podelele tocite. Să nu uităm totuși de complexul cinematografic de 18 săli, unde rulează filme în VO22. Pasajul Saint-Vivant conduce către clădirea Bercy Expo, o structură de sticlă și oțel care adăpostește birourile Zeus, anagramă a
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
se mai gândea la nimic altceva decât la scopul urmărit, ca și cum creierul i-ar fi fost curățat de o perie miraculoasă, capabilă să șteargă amintirile și gândurile. Alerga așa pe străzile pustii, strecurându-se prin câte o spărtură din zidurile roase de vreme sau prin coridoarele lungi ale caselor în ruină. În cele din urmă se opri și se ghemui la sol. Căci simțise vibrațiile idului. Ascuns înapoia unei movile de pietre, privi cu încordare și văzu un biped care, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
așeză totul la bordul aparatului de zbor, se opri în ușa acestuia, pentru a săvârși penultimul act de dinaintea plecării. Știa că ușile sălii aveau să cedeze. O jumătate de duzină de dispozitive, concentrate asupra câte unui punct al fiecărei uși, rodeau încet dar sigur ceea ce mai rămăsese din ele. Corl șovăi o clipă, apoi încetă să mai susțină rezistența metalului cu energia lui și-și îndrepta atenția asupra peretelui exterior al navei, către care era întors și aparatul de zbor, lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
din mine și a inundat strada. În schimb, nu-mi vine să cred că am dormit adânc, un somn fără vise, că azi-dimineață m-am trezit pur și simplu mai limpede și că nu mă gândesc la întrebările care-mi rod din suflet. Când am deschis ochii am căutat vechii pereți și am dat de tapetul cu desen auriu. M-am dus până la fereastră, am trecut de draperii, ca de un zid, și am văzut celălalt zid, al ceții. În schimb
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mă înscriu să fiu Alexandru cel Mare, dar nu știu replica! — Behehe! Behehe! mă omori cu știutul tău. Cine crezi că-i mai știe azi pe Isidor din Sicilia ori pe Curtius, care ne-au scris replicile? Îi întinse covrigul ros dinspre partea unde nu ajunsese cu buzele: — Ia de-aici, că ai să leșini dacă stai pân’ la schimbul de noapte! Nu știi replica, te descurci și improvizezi, ce atâta lucru? — Bine, dar modifici istoria, nu-ți dai seama? — Las
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care se zăreau de pe lacul din El Goli, dacă nu erau nori. Descoperise că îi plăceau mâncarea și apa, zidurile cetății lui Ali Shah și școala Talebieh, chiar de lângă locul unde bunicu-său își etalase covoarele. Descoperise că deznădejdea care îl rodea în deșert, înainte să plece din casa pe care tocmai ce o vânduseră, se schimba în mâhnire calmă și împăcată. — Fiul tău pare un flăcău de nădejde, îi spusese lui taică-său mullah-ul de la moscheea Jameh, și era un lucru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
indexul), să mimeze (imagini prin umbre) să desemneze în spațiu (rotire), să arate legătura dintre idei (era minuscul! și se micșorează distanța între degete), pot regla debitul vorbirii (a tuși, a ridica mâna), pot să fie gesturi de adaptare (a roade unghiile), pot fi gesturi involuntare (teamă, surpriză, bucurie, satisfacție) și pot fi gesturi simbolice (a mișca arătătorul pe degetul mare pentru a semnifica bani). CUM TE MIȘTI! Modul de deplasare al ființei umane depinde de un tempo și de o
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
în degetul întins al lui Adam. Aici, Michelangelo (1475-1564) reușește să insereze în pasajul de trecere a forței spirituale calitatea sacră a atingerii. În una dintre Cărțile populare, se povestește despre un om fugărit de fiare și refugiat în copacul ros de un șoarece cenușiu și de unul negru, pândit din văzduh de păsări și obligat de o reptilă să se retragă spre marginea crengii pomului vieții; el întinde mâna spre o picătură de miere, indiferent de amenințări. O pictură de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
le oferi pentru a putea crește. Semințele au nevoie de lumină, căldură, iubire, grijă. Tot la fel și mintea ta e o grădină. Ce fel de semințe plantezi în ea? Fiecare gând e o astfel de sămânță care va da roade. Ce semințe plantezi în grădina minții tale? Sau ce semințe lași să crească în mintea ta? Când o plănțută a ieșit din pământ și tu nu o vrei în grădina ta e ușor să o scoți, dar dacă o lași
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină și din cuvintele tale vei fi osândit” (Matei 12: 35,37). Cu alte cuvinte trebuie să fim atenți în primul rând la ce roade dă inima noastră, să fim atenți la gândurile noastre pentru că ele ne vor determina și acțiunile și până la urmă destinul nostru. Din portul vieții zilnic pleacă vapoare spre zări necunoscute și noi tăcuți, privim cum se îndepărtează în larg și
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
În câmp ne duserăm La plugul nostru ne puserăm, Brazdă neagră răsturnarăm; Grâu mărunt, Grâu de vară semănarăm - Dee Domnul să răsară. La luna, La săptămâna, Își umplu cu apă mâna Și se duse să vază De a dat Domnul roadă. Era-n spic ca vrabia Și-n pai ca trestia, Urați, strigați, măi, Hăi, hăi! Traian mult se bucura Și la târg alerga, Ș-a cumpărat 99 de oca de fier Și 99 de oca de oțel Ca să facă seceri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a zis celui ce nu se mai sătura ș-o mâncat tot într-o noapte. El numa atunci s-a săturat, da pîn-în ziuă a și crăpat. Da el a mâncat așa cu lăcomie, încît și păreții hambarului i-o ros. Și s-o minunat Împăratul de-atîta putere. - Dacă mi-i be câte fântâne (se află la Curte) de apă, eu ți-oi da fata. El chiamă pe istlalt frate de cruce, care nu se mai sătura de apă, ș-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la spate. Vedea interiorul cu alți ochi decât la prima vizită. Atunci fusese izbit de lipsa de gust, de ghiveciul ăsta de broderii, intuise obsesii de maniacă "nu intra încălțat", "nu pune degetele pe vitrină", "ai grijă, cade scrumul", "se roade covorul", "se strică perdeaua" etc. etc. etc. Acum odaia îl impresiona. Putea să ghicească eforturile emoționante ale Valericăi Scurtu ― o femeie urâtă ― de a-și încropi un trusou în speranța disperată că se va găsi un individ pe care să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
poată întrerupe, reluă cu glas răsunător: ― Ascultă, Cadron: Arsenalele constituie o permanentă opoziție. Necazul cu opoziția de pe vremuri era că mereu complota pentru obținerea puterii; de cele mai multe ori critica opozanților era lipsită de onestitate, iar intențiile lor erau rele. Îi rodea pur și simplu pofta de stăpînire. Arsenalele nu trebuie să îngăduie niciodată apariția unor asemenea emoții la sprijinitorii lor. Împărăteasa n-are decît să-și reconstruiască propriul ei haos. Eu nu zic că e răspunzătoare pentru starea de corupție din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
unei confrerii de pirați și sacerdotul unei religii a câștigului și tainei. Aflat pe insula uitată de hărți ca și cum ar fi existat dintotdeauna, drapat în veșmântul său de eremit care îi ascunde chipul și biografia, Călugărul este un personaj conradian ros de propria sa taină. Domnind peste un regat ce nu cunoaște un alt suveran decât bunul său plac, Călugărul intră în acest joc al Marelui Război, optând să îi asiste pe germani în campania lor disperată de corsari moderni. Călugărul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]