17,843 matches
-
veche descriere a unui robot, este Iliada lui Homer. Dar personajele cu înfățișare umană nu sunt singurele realizări însuflețite ale zeului ingenios : „El a fabricat douăzeci de trepiede menite să împodobească zidurile unui palat minunat; a pus fiecăruia dintre ele roți de aur pentru ca trepiedele să poată merge singure la adunarea zeilor și să se întoarcă apoi în palat”. Cu alte cuvinte, obiecte cărora creatorul lor le-a insuflat câteva caracteristici umane. Ce-i drept, constructorul este aici un zeu. Dar
PERSONA la Musée du quai Branly din Paris [Corola-blog/BlogPost/93011_a_94303]
-
a participa la lansarea volumelor 57 și 58 a enciclopediei”Personalități române și faptele lor 1950-2014 “ de Constantin Toni Dârțu. Manifestarea fiind organizată de Centrul Cultural “George Coșbuc “ și Liga Scriitorilor Români. Timpul scurs în autoturismul ce înfășura distanțele pe roți până la orașul cu cele 54 de monumente de arhitectură de interes internațional, cuprinzând și renumita Biserică Evanghelică din centrul localității “oppidum Nosa”, nume dat de coloniști așezării întemeiate pe malul râului Bistrița, așa cum se specifică în Codicele mănăstirii Echtemach, a
Sub egida Ligii scriitorilor Scriitori clujeni pe meleaguri bistriţene [Corola-blog/BlogPost/93307_a_94599]
-
activității culturale și jurnalistice din Argeș, fiind totodată și profesor-asociat la Facultatea de Filozofie, Istorie și Jurnalism din cadrul Universității din Pitești, catedra de Jurnalism. Referințe critice: I.M. Dinu, în „Oameni de seamă ai Argeșului”, vol. II, 2006; Marin Ioniță, în „Roata lumii”, 2004; Dan Zamfirescu, prefață la „Nordul moral”, 2008; Ion C, Hiru, „Neosteniți întru lumină”, 2014, pag. 201-204. Premii: „Premiul pentru activitatea jurnalistică”, în anul 2004, acordat de Revista „Argeș”. În 2009, Asociația Română de Sociologie i-a acordat, sub
DIPLOMĂ DE EXCELENŢĂ PENTRU MIHAI GOLESCU [Corola-blog/BlogPost/93527_a_94819]
-
se schimbaseră, între ei, boierii socialiști. Maestrul Sadoveanu purta vara un costum alb, care, datorită culorii deschise, crea iluzia că îi dublează circumferința trupului, și așa vizibil de la un kilometru, iar pe cap ținea o pălărie albă parasolară, mare cât roata de la căruță, încât, la intrarea în curtea noastră, Titanul provoca panică printre naivele găini, care cotcodăceau acuzator în frunte cu disperatul cocoș obligat să se retrăgă cu trufașa coadă între picioare. Uneori, orătăniile zburau îngrozite peste gardul salvator , în grădina
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
înainte de a întâlni marcajul ce avertiza drumețul că se apropie de scurtătura spre Dâmpu, Valentin auzise binecunoscutul zgomot de motor, asemănător celui de tractor greu, al TAF-ului. Utilajul cobora la vale trăgând după sine o remorcă mică, având două roți doar, ticsită cu muncitori forestieri, aproape toți oșeni după aspect, purtând adică pălării mici și sumane mițoase, pe care ei le numeau gube, care vor fi fost cândva albe, acum însă mai degrabă păreau a fi cenușii. Unii păstraseră însă
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
M-am întors, urmărind privirile celorlalți, care conteniseră din sporovăială timorați. Dar eu aveam un avantaj față de dânșii, luasem examenul, așa că starea de intimidare a colegilor nu mă mai prea încerca. Mă fâstâcisem, totuși, când profesorul, după ce își făcuse privirea roată prin curte, se repezise exact spre mine, ca și cum ar fi vrut să-mi ceară socoteală pentru ceva. - Te rog, îmi spusese el, du-te până la bibliotecă și adu-mi un volum din ediția bibliofilă Eminescu. Era vorba de volumul Eminescu
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
proptindu-și capul pieziș și privindu-mă plin de o compasiune confuză, câinescă, drăgălașa. L-am izgonit simulând o aruncătura cu piatră. N-a fugit prea departe, părea obișnuit cu trucuri de felul ăsta. Și-a ridicat piciorul, ușurandu-se pe roata unui automobil Proche Cayenne, negru, tocmai când ultimul cristal viu din mine, se trasforma într-o picătură ce se scurgea pe peretele alb, și prin interiorul acelei seducătoare cămăși de noapte. METAMORPHOSIS And suddenly I propped myself against a wall
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
fiu în legătură cu tine, să știu de simți, ce gândești, ce faci, de parcă m-aș hrăni cu relația coaserii cerului, știind că ești fericit cu visele care îți înaripează pașii, cu așteptările pe care le întâmpini în zilele de alergare pe roata orelor. Nu înțeleg de ce mă doare luna când nu te văd, mă doare dimineața când nu te aud, mă doare vremea când te ascunzi în iarna viselor. Probabil că o să mă scurg spre izvorul tăcerii să nu mă mai tulbure
NELĂMURIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383197_a_384526]
-
de țară prefăcută...” Și m-am uitat în ochii tăi senini Cum fulgera din ei durere mută... Astă-noapte m-am visat cu tine, Tot mai des eu te visez de-o vreme Și-ascult porunca din înalt cum vine, De roata din cuvinte, nu te teme! Și acum când scriu dinspre norod Mă strigă adevărul tău pe nume Și carii parcă îi aud cum rod Din eșafodul meu, cioplit anume... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Horea / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN
HOREA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383206_a_384535]
-
apoi rapid ulița la altă poartă, hotărât să nu scap nici o casă. Dar viața asta mizerabailă mi-a dat prima lecție : niciodată nu-ți iese cum vrei. Orice ai încerca să faci, hop, apare concurența! Ca să-ți pună bețe-n roate! Acum, când se scoseseră toți bolindeții din cuptor și gospodinele ieșeau la poartă bucuroase să-i dăruiască, tocmai acum apăruseră și cetele de colindători, care ccuiau pe la porți cu strigătele, făcând o hărmălaie de nedescris. Te pomeneai cu câte două-trei
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
sub soare!”. Primăvara, anotimpul renașterii, este surprinsă de poet în imagini grăitoare, iar tristețile sale sunt mângâiate de lumina caldă care crește în sfere înalte. “ Bucuria se revarsă / Peste tot și peste toate / Bulgări din lumina pură / Fac din jurul lumii roate.” “Pe câmpuri candide de maci” se împletesc speranțe și gânduri arzânde, căci roșul cel aprins rescrie povești trăite în alte vremuri care îi stârnesc poetului profunde amintiri. “ În seara când se scuturau salcâmii” se scuturau și amintiri printre miresmele lunii
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
acolo cât am stat / Și-apoi eu am încălecat Pe-o șea, cu care am venit / De grabă, de v-am povestit Tot ceea ce s-a petrecut, / Tot ce-am aflat și ce-am văzut. Am mai încălecat pe-o roată / Și-astfel v-am spus jitia toată. Încălecat-am și-o căpșună / Și spusu-v-am astă minciună Ce se vădește-adevărată, / Mare de tot și gogonată. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: CAPRA CU TREI IEZI / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
dintre concetățenii mei. Când îi văd năvălind bezmetici, din reverență în reverență, asupra vilegiaturiștilor proaspăt sosiți, mă cuprinde greața. Cred că li s-a ascuțit incredibil auzul. Sau simțul mirosului. Simt apropierea trenurilor de la zeci de kilometri. Zgomotul imperceptibil al roților. Fumul locomotivei încă neieșit. Anticipează orice întârziere: nici ei nu au nevoie de ceas. Dar depind de el. Ne deosebim esențial chiar și în puținele noastre asemănări. Nici pe Magistrat nu-l urâm la fel. Înverșunarea mea are un suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
simți, iremediabil, frustrat: ți s-a răpit - prin incendierea Bibliotecii - șansa de a cunoaște Marile Mistere; ai ajuns un neajutorat care trebuie să răsfoiască mii de tomuri pentru a afla, cât de cât, ceva. Ca și cum ai fi nevoit să reinventezi roata. Ți se întind milioane de capcane, miliarde. Toate cărțile publicate de la incendiu încoace. Te vor separa, de-a pururi, de Adevăratele Scrieri. Pitagora probabil că aflase ceea ce nu trebuia și a fost suprimat. Poate chiar pentru teorema care îi poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu palmele spre șolduri; undeva, se întâlnesc șaptezeci de șefi de stat pentru a hotărî asupra sorții planetei; sunteți, acum, un animal cu două coloane vertebrale, globul pământesc dispare pentru o vreme, radioul își încetează, brusc, emisiunea. Lumea ca o roată, în sistemul Tao; în golul roții, timpul e suspendat: ai pătruns în Axis Mundi. Are loc explozia. Big-Bang-ul din care se va naște un nou Univers; nu va fi așa, femeia te vizitează doar în perioadele ei nefertile. ...Obosită, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
întâlnesc șaptezeci de șefi de stat pentru a hotărî asupra sorții planetei; sunteți, acum, un animal cu două coloane vertebrale, globul pământesc dispare pentru o vreme, radioul își încetează, brusc, emisiunea. Lumea ca o roată, în sistemul Tao; în golul roții, timpul e suspendat: ai pătruns în Axis Mundi. Are loc explozia. Big-Bang-ul din care se va naște un nou Univers; nu va fi așa, femeia te vizitează doar în perioadele ei nefertile. ...Obosită, a adormit. Îi privești picioarele epilate. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
e. — Dar la Florența nu există universitate, replică poetul, surprins. Bargello ridică din umeri: — Oricum, acolo vor să o facă. Vino, o să mergem până acolo cu carul meu. La colțul cu Via dei Tintori poposise o căruță solidă, cu patru roți. Cei doi urcară pe capră, ocrotiți de un acoperământ din cânepă, În timp ce escorta se așeza În partea din spate. Sub acea Învelitoare, căldura era sufocantă, Însă, cel puțin, poetul nu era silit să stea cot la cot cu zbirii. Vehiculul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tranzitul. Bargello, după ce se lăsase recunoscut la lumina torțelor, dădu ordin să fie Îndepărtat lanțul care bloca accesul către arcadă. De cealaltă parte a râului, văzduhul părea mai Întunecat, pe măsură ce se Îndepărtau de centrul orașului. Pavajul se termină brusc, iar roțile scrâșniră pe pământul bătătorit. Edificiile zidite lăsaseră locul unei mulțimi de cocioabe din lemn, care străjuiau drumul spre Roma asemenea unei gloate de cerșetori zdrențăroși. Doar din când În când, monotonia peisajului era Întreruptă de umbra mai masivă a vreunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
petrecute, prefera să Își facă o idee nemijlocită asupra faptelor, fără a se Încrede În impresiile nesigure ale altora. Se Întoarse cu gândul la chilia sa de la San Piero, la scrierile pe care le Întrerupsese. Se lăsă În voia mișcării roților, căutând să Își destindă trupul ostenit. Biserica se ridica la cel puțin o milă la sud de râu, Într-o zonă de câmp deschis, acum ajunsă de cel de-al treilea brâu de ziduri. La Început, trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acel fragment de Răsărit sub semnul cetății sfinte. Era ceva sordid În acea clădire și În cocioabele din lemn care o Înconjurau. În jur, pajiști Întinse curmau partea clădită a orașului, care reîncepea abia dindărătul zidurilor. Dante Își făcu ochirea roată, supărat. De ce niște oameni de Învățătură trebuiau să Își dea Întâlnire Într-un loc ca acela, În loc să se adune Într-una dintre mânăstirile aflate În interiorul vechii centuri de ziduri? Ce Îi putea atrage, dacă nu dorința de a se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
absidei era aproape completă, cu cele trei nișe ale sale. Acolo, Arnolfo așezase deja pilaștrii de susținere ai cupolei care urma să acopere cea mai mare biserică a creștinătății. Poetul intră pe șantier, Încercând să evite roabele și mai ales roțile de scripeți care se Învârteau În jurul precum piesele unui model planetar care o luase razna. În interior, chiar În locul pe care urma să se Înalțe viitorul pristol, În centrul geometric al marelui octogon de cărămidă al tamburului cupolei, erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
reveni la tonurile afabile de la Început. — Haide, messer Durante, să părăsim calea asta primejdioasă, care supune frumusețea scânteietoare a științei dinaintea mizeriilor Pământului. Cât despre Redempțiune, să știi că ea nu Îmi contrazice argumentul. De fapt, era prevăzută Întocmai de roatele stelare și anticipată de conjuncția lui Marte și Jupiter În Pești, atunci când s-a născut Mântuitorul. Dante Își Îndulci și el tonul glasului. — Ei bine, da, să lăsăm religia În seama preoților. Dar mai am un argument pentru a dovedi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
citi textul unui pergament nedesfășurat și, tot astfel, timpul, ascuns În sine-și, nu oferă nici o premisă pentru prezumții logice. Textul este necunoscut și va rămâne pururi astfel. Rolul lui Dumnezeu nu este decât al unui banal truditor la manivela roții care asigură eterna desfășurare a pergamentului, a Marelui Text. Biblia o spune limpede: La Început a fost Cuvântul. La Început, deci și Înaintea existenței lui Dumnezeu Însuși. Restul se precizează că este creația Lui - Cuvântul L-a precedat. După expirarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
admire încântătoarele monumente arhitectonice și umane agonizând într-un dulce crepuscul pe valurile blânde ale senectuții. în fiecare dimineață de marți și sâmbătă, când turiștii debarcau cu forfota lor obișnuită, sute de bătrâni venețieni, bocănind cu bastoanele, cârjele sau împingând roțile cărucioarelor pentru faza ultimă, se înghesuiau pe chei în așteptarea vizitatorilor pe care apoi, cei care mai puteau, îi conduceau ca niște ghizi destoinici prin oraș, arătându-le cutare palat, cutare canal sau cutare mătușă de 106 ani ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aduse mari hartane rumenite și stropite din belșug cu mujdei făcut cu vin alb de Preșcova. Apoi trei slujnicuțe, din care una, cu păr castaniu și ochi mari, îi aruncă o repede ochire boierului Radu, traseră pe un cărucior cu roți de lemn o oală în care mai sfârâiau încă zeci de barabule curățate și tăiate cât să-mbuci o dată. Fără prea multe vorbe, oaspeții, în frunte cu Barzovie-Vodă, se povârniră asupra mâncării. Bine friptă, carnea bourului era excelentă. — Bună carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]