4,056 matches
-
apare ca un erou singular, sau cu o formulă consacrată, ca un personaj de excepție în situații de excepție.45 Observăm, așadar, că lumea ideală și realitatea, "legile" și oamenii își păstrează locurile tradiționale atât în clasicism, cât și în romantism. Deosebirea este de sens: unul descendent de la cerul ideilor eterne la pământul alcătuirilor trecătoare în primul caz; și altul ascendent de la individul genial la universul pe care-l (re)construiește singur și-l proiectează apoi deasupra sa, spre a-i
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sau altul chiar de către Dilthey. Recunoscute îndeobște ca fiind neoromantice, acestea ar fi fost imposibile în condițiile unui raționalism clasic. În fine pentru a încheia șirul comparațiilor -, în vreme ce clasicismul, static, pune preț pe categoriile unei existențe date o dată pentru totodeauna, romantismul, mobil, cu vocația lui constructivă, cultivă categoriile devenirii 47, "formele deschise" (vezi supra nota 30). La Hegel "ideea nu <<este>>, ci <<devine>>", spunea Blaga pentru a sublinia "patosul mișcării" în constrast cu "statica ideilor platonice"48. Faptul că Hegel contestă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
-o, și-o reprimă în numele unei maxime fidelități față de realitatea dată. Dacă în raport cu ultimele taine perspectiva clasică era absolutistă, iar cea romantică relativizantă, punctul de vedere pozitivist este agnostic 76. Și în această privință Dilthey se situează la răscrucea dintre romantism și pozitivism. Realismul pozitivist înfăptuiește în fond o sinteză între cele două orientări culturale precedente; el este categorial, păstrând astfel ceva din caracterul tipologizant al clasicismului, dar, spre deosebire de acesta, nu pleacă de la un model prestabilit, transcendent sau transcendental, ci pornește
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fond o sinteză între cele două orientări culturale precedente; el este categorial, păstrând astfel ceva din caracterul tipologizant al clasicismului, dar, spre deosebire de acesta, nu pleacă de la un model prestabilit, transcendent sau transcendental, ci pornește inductiv de la concret și particular, asemenea romantismului, numai că refuză să se raporteze la o lume ideală, așa cum procedează cel din urmă. Putem spune, îngemănând două nimerite formule ale lui Blaga, că deși pleacă de la "forme individuale, singulare, unice"77 pozitivismul prezintă "natura sub unghiul maximei constanțe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dominant, uniform repetabil, care-i permite să promoveze tipicul. În realism dispar atât situațiile în prealabil paradigmatice cultivate de clasicism, cât și eroii excepționali ai romanticilor, iar în locul lor apar "feliile de viață", aspectele cotidiene, personajele banale și anonime. O dată cu romantismul, care nu se mai orienta exclusiv spre lumea aristocratică, precum clasicii, se făcuseră deja primii pași către o democratizare a personajului. Realismul accentuează această tendință: "Naturaliștii ocolesc înadins subiectul mare, anecdota de rezonanțe cerești și se mărginesc la fragmentarea cotidianului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un argument în plus că, dincolo de ancorarea lor programatică într-o epocă istorică sau alta, cele două tendințe larg culturale au și o dimensiune anistorică. Această constatare ne oferă prilejul de a sublinia din nou că în spatele unui clasicism și romantism, să le zicem, estetice există un mai profund clasicism și romantism paradigmatice, ale căror structuri mentale și configurații sufletești conduc la atitudini general umane în fața realității și a vieții.111 Constatăm așadar că la Hegel coexistă, într-un mod aparent
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
epocă istorică sau alta, cele două tendințe larg culturale au și o dimensiune anistorică. Această constatare ne oferă prilejul de a sublinia din nou că în spatele unui clasicism și romantism, să le zicem, estetice există un mai profund clasicism și romantism paradigmatice, ale căror structuri mentale și configurații sufletești conduc la atitudini general umane în fața realității și a vieții.111 Constatăm așadar că la Hegel coexistă, într-un mod aparent straniu, două modele mentale antinomice: deși punctul de plecare (tema identității
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
clasic, imobilismul logic al eleaților este convertit de heracliticul Hegel în imanența gândirii, cu devenirea ei continuă către Spiritul absolut. Am spus "aparent straniu", pe de o parte, întrucât, cu Hegel, suntem în epoca în care clasicismul coexistă totuși cu romantismul, în ciuda adversității lor, iar pe de altă parte, fiindcă numai așa, prin adoptarea unei soluții tipic heraclitice, se putea debloca imobilismul imperturbabil al modelului eleat, care într-o manieră clasică spațializa durata și segmenta procesele dinamice, refuzându-i mișcării dreptul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
facem. E) Relația cu romanticii Dincolo de raportările lui Dilthey la ceea ce numim îndeobște filozofia clasică germană, trebuie să ne reamintim însă că intrarea lui în scenă se produce la confluența a două dintre "curentele" majore ale secolului al XIX-lea: romantismul, sub variantă neoromantică, și realismul. Chiar dacă în legătură cu aceste două tendințe am găsit o filiație ce coboară până în iluminism, reacția antiromantică a pozitiviștilor care apelează exclusiv la faptic, la datele controlabile prin experiență, astfel încât empiricul devine la ei factorul decisiv în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
iluminism, reacția antiromantică a pozitiviștilor care apelează exclusiv la faptic, la datele controlabile prin experiență, astfel încât empiricul devine la ei factorul decisiv în cunoaștere este incontestabilă. Dar pe lângă această reacție, epoca lui Dilthey înregistează o serie de importante extensii ale romantismului. Printre acestea un loc însemnat îl ocupă "filozofia vieții", unde, după cum se știe, aportul lui Dilthey este de prim rang. Uneori ca în cazul radicalului Ich, der Einzige al lui Max Stirner sau în cazul polemicei "filozofii a inconștientului" promovate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
statice, date o dată pentru totdeauna 143; ele au "istoricitate", sunt dinamice și, ca "forme deschise", posedă capacitatea de "a se adapta conținuturilor experienței"; ele nu se află "în opoziție cu ontologia vieții", așa cum susține Metzger, ci se mulează după aceasta. Romantismul viziunii lui Dilthey reiese limpede chiar din felul în care el definește teoria cunoașterii, pe care o socotește "psihologie în mișcare": "Ea se deplasează în funcție de un scop determinat și-și are fundamentul în introspecție, care înțelege fără distorsiuni întreaga situație
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
rezultatelor cunoașterii. Istoricizarea conștiinței atrage după sine și o istoricizare a filozofiei. (În II, 1B ne vom întoarce la acest aspect, ca și la problema categoriilor, pe care o vom relua ulterior și în capitolul IV.) Cum la interdependența dintre romantism și istorism ne-am referit deja (vezi I, 2B), să mai notăm aici doar faptul că ea a fost bine pusă în evidență de către Mircea Florian: "Romantismul, care s-a alimentat din istorism, a fost apoi, ca un contraserviciu, reazemul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care o vom relua ulterior și în capitolul IV.) Cum la interdependența dintre romantism și istorism ne-am referit deja (vezi I, 2B), să mai notăm aici doar faptul că ea a fost bine pusă în evidență de către Mircea Florian: "Romantismul, care s-a alimentat din istorism, a fost apoi, ca un contraserviciu, reazemul cel mai solid al istorismului, al nostalgiei trecutului și totodată al aspirației după un viitor utopic, în care va reînvia transfigurat un trecut nemuritor"145. Putem afirma
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că din punctul de vedere al istoriei științelor, "aici începe istoricizarea științelor numite ulterior de către Dilthey Geisteswissenschaften"146. De altfel, o asemenea trimitere fusese adusă în discuție încă din 1911 de către Theobald Ziegler, care, accentuând importanța lui Dilthey în redefinirea romantismului, nota că încercarea filozofului german "de a înțelege și a explica istoria spiritului uman în integralitatea lui, precum și diversele științe ale spiritului în ansamblul lor, pornind de la profunzimea acestui spirit și de la totalitatea lui", a făcut să se vorbească și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
integralitatea lui, precum și diversele științe ale spiritului în ansamblul lor, pornind de la profunzimea acestui spirit și de la totalitatea lui", a făcut să se vorbească și în filozofie despre "neoromantism"147. Există totuși ceva fundamental care-l diferențiază pe Dilthey de romantism. Acest element rezultă chiar din modul în care i-am caracterizat pe romantici ca fiind incapabili să-și aplece privirea spre realitatea pură și simplă, rămânând tributari unor principii universale și proiecții ideale, globalizante, cu amplitudine cosmică, din perspectiva cărora
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu pleacă de la ipoteza acestuia, ci întrevede întregul pornind de la parte, care tocmai de aceea poate deveni reprezentativă pentru întreg. Este aici, dacă vrem, o tipologizare inductivă, de factură pozitivistă (vezi II, 2Be), prin intermediul căreia Dilthey, aflat la intersecția dintre romantism și pozitivism, își îndreaptă pașii în direcția acestuia din urmă însă doar în ceea ce privește metoda, pentru că altfel el nu renunță la viziunea Marelui Tot, pe care atomismul pozitiviștilor nu putea decât s-o dezavueze. O asemenea integrare a părții în totalitate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
deosebiri. În Istoria filozofiei postkantiene, G. Lehmann îl enumără pe Dilthey, alături de Karl Vorländer, printre pozitiviști, la care accentul cade însă pe intuiție, iar nu pe intelect 156. Să mai reținem că apelul la intuiție înseamnă deja o deschidere spre romantism (vezi și I, nota 135) și urmarea altor căi decât cele ale "monismului metodologic" specific pozitiviștilor. Dar să spunem că această clasificare făcută de Lehmann este una dintre atâtea altele posibile; ba poate naște chiar controverse în legătură cu plasarea lui Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al științelor propus de Dilthey "produce, ca fenomen complementar istorismului, pozitivismul"161. Să mai notăm că ultima afirmație deși confuză printr-o neavenită deplasare de accent pe pozitivismul lui Dilthey trimite o dată în plus la tentativa acestuia de a reconcilia romantismul cu pozitivismul. Fiindcă în capitolul III (4), unde vom analiza cu de-amănuntul deosebirea dintre Geistesși Naturwissenschaften, vom reveni atât asupra zonei de interferență, cât și a punctului de separație dintre cele două tipuri de științe, acum ne mulțumim să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
universalis menită să sistematizeze lumea, în calitate de "știință universală". Să ne amintim că "reacția la sistemul filozofic a fost din capul locului o reacție romantică și ea a rămas și până astăzi, stilistic vorbind, o reacție romantică, chiar dacă ceasul istoric al romantismului a trecut"176. "Există legi la fel de determinate pentru dezvoltarea speciei umane, ca și pentru căderea unei pietre", susține Comte 177. Aceasta e tocmai imposibilitatea pe care o relevă Dilthey, care pe linie hermeneutică respinge "monismul metodologic" al pozitiviștilor și susține
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fi avut cum s-o evite, deoarece un asemenea drum este minat de la bun început. Căutând să scape de iluziile teologiei și ale metafizicii, filozoful francez avansează el însuși un proiect utopic, care-l trimite, în mod paradoxal, în vecinătatea romantismului.179 (La motivația "misionară" a acestui demers, precum și la accentele lui profetice bineînțeles, deloc potrivite într-un cadru pozitivist -, ne vom referi numaidecât). Mai reținem deocamdată că acest aspect a putut fi echivalat cu părăsirea de către Comte a scientismului riguros
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sintagma misionarism teoretic. Mare admirator al catolicismului medieval 192, care, după cum am arătat, fusese animat de "idealul unei științe totale", Comte "n-a urmărit sistematizarea ideilor de dragul ideilor, ci dintr-un interes social"193, ceea ce îl apropie încă o dată de romantism într-un mod care pare paradoxal, dacă ținem cont că se produce de astă dată chiar pe filieră catolică (vezi comentariile anterioare în legătură cu caracterul romantic al protestantismului), dar care este întru totul justificat, dacă avem în vedere vocația universalistă a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
atunci când apare și la Dilthey, o asemenea proiecție-etalon îndeplinește o funcție pur normativă, de structurare și sistematizare a unei realități cunoscute inductiv (vezi II, 2Bf). Dacă ne raportăm însă la rădăcinile istoriste ale pozitivismului, atunci poziția acestuia din urmă față de romantism nu mai este atât de ireconciliabilă precum pare212. Credem că tocmai acest lucru îi dă lui Dilthey posibilitatea să încerce o împăcare între cele două orientări care din câte-am văzut au, altminteri, destule puncte de divergență. Referindu-se la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unui veac în Încercări filozofice, Timișoara, Editura Facla, 1977, p. 162. 19 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 68. 20 Ibid., p. 70. 21 Acest fenomen constituie pentru noi un argument în plus pentru a recurge la termenii generici de clasicism, romantism și, respectiv, realism. La o eventuală obiecție, potrivit căreia clasicismul încetase să se mai manifeste în secolul al XIX-lea (în Fețele unui veac, Blaga nici nu-l enumeră printre orientările caracteristice ale epocii și se referă la el doar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
obiecție, potrivit căreia clasicismul încetase să se mai manifeste în secolul al XIX-lea (în Fețele unui veac, Blaga nici nu-l enumeră printre orientările caracteristice ale epocii și se referă la el doar ca la un termen antitetic pentru romantism), vom răspunde cu două argumente: primul este principial și vizează faptul că aici avem în vedere dimensiunea anistorică a acestor "curente", și nu neapărat "întruparea" lor într-o epocă dată; al doilea argument este faptic și se bazează pe aceea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
scena de desfășurare a celor trei curente. 23 Această abordare ne-a fost inspirată de o serie de lucrări de morfologie culturală ale lui Edgar Papu: Barocul ca tip de existență, București, Editura Minerva, 1977, Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, Editura Minerva, 1980 și Apolo sau ontologia clasicismului, București, Editura Eminescu, 1985. 24 L. Blaga consideră că romantismul, naturalismul, impresionismul și "noul stil", adică expresionismul, sunt "perioadele spirituale ale veacului XIX" (Fețele unui veac, p. 140). 25 Vorbind despre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]