4,629 matches
-
am intrat în absența lui și am rupt fotografia lui Dinu de pe birou, ceea ce mi-a adus o bătaie soră cu moartea. „Cu mâna mea te omor, nemernicule”, răcnea tata. După ce m-a bătut, a strâns cu grijă bucățile fotografiei rupte, s-a trântit pe un fotoliu și a început să plângă. Îmi era milă de el, dar îl și uram în clipa aceea fiindcă pentru mine, știam, n-ar fi plâns niciodată. Cam tot pe atunci, întrucât mama nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au rezistat. Unii suferă de boli ereditare, dar alții au ajuns aici pentru că n-au rezistat. O coardă a sufletului lor a pleznit. Ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta dusă ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare pacient vindecat e un om smuls din infern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
boli ereditare, dar alții au ajuns aici pentru că n-au rezistat. O coardă a sufletului lor a pleznit. Ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta dusă ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare pacient vindecat e un om smuls din infern. Aici sunt chiar pe linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pasă de ghimpii ei...” Și ca să-i dovedesc că nu glumeam, am întins mâna, am strâns din dinți pentru că ghimpii scaieților mi s-au înfipt în carne ca niște cuțite și nu m-am lăsat până nu i-am arătat, ruptă, o floare violetă, pe care după câțiva pași am aruncat-o discret fiindcă mă înțepa. „Deocamdată, am continuat, încă mai aștept. Dar sper că ai reținut: «deocamdată» și «âncă». Și pe urmă, nu-ți ascund că mă interesează această vestită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mie de fleacuri necesare; fără ea, azilul s-ar fi dus probabil de râpă. Nu scăpa nimic, nu neglija nimic, n-avea încredere în nimeni. Orice treabă lăsată în seama altuia reprezenta, poate, în gândul ei o primejdie, un ochi rupt în plasă, prin care putea să scape cine știe ce amănunt important pentru poziția și autoritatea ei. Ca să fie sigură, prefera să se extenueze. Alerga toată ziua de la bucătărie la poartă, de la poartă la arhivă, de la arhivă la infirmerie și la laborator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Evei a fost poate putred. Dar mi-a lipsit totdeauna ceva. Sentimentele mele erau incomplete ca și visele mele. Imaginația mea a avut ceva în exces, dar capacitatea mea de a stabili contactul cu lumea a avut undeva un nerv rupt. Probabil, numai dacă aș fi rămas toată viața într-o cameră cu poze, fără nici o obligație, aș fi fost fericit și n-aș fi fost pus în situația de a trișa. Sau poate că am fost atins de boala deșertului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
putea dori o femeie de la un bărbat. Totuși mă atașasem de Marta. Îmi plăcea să fac dragoste cu ea și, pe deasupra, mă gâdila faptul că-i închisese ușa în nas lui Aristide care, după ce o părăsise, încercase să reînnoade legătura ruptă. O găseam de obicei în spatele casei unde avea câteva straturi de legume și zarzavaturi pe care le lucra. Urmând cărarea înierbată, trebuia să am grijă să feresc burlanul mâncat de rugină care abia se mai ținea; lovindu-l, l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cutii de țigări desfăcute, o pereche de ghete cu urme de noroi de la mlaștină, dalta prăfuită sub pat, aparatul de radio stricat, pe care nu reușisem niciodată să-l repar și tot amânam să-l arunc, geamantanul cu colțarele metalice rupte, totul mă reprezenta într-adevăr cu fidelitate. Lucrurile individului cu mers de pisică erau strânse într-un geamantan de piele încuiat totdeauna; în afară de borcanul cu dulceață de piersici nu lăsa nimic afară. Noroc că dimineața era frumoasă și că, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
L-am repezit. — Ce dracu vrei? Abia pe urmă mi-am adus aminte de epitaf. — Scuză-mă, domnule Vecu. M-ai prins într-un moment prost. Când a deschis ușa cămăruței, m-am lămurit. Pe jos erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit. Dar nu-mi reușește nimic. L-am lăsat singur, în ușă, în fața foilor mototolite, fără să-i zic o vorbă de consolare și m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mâine aparatul de radio-emisie”. După care a amuțit. „Lei”, șopti deodată, tremurând, naturalista. Atletul, operatorul și producătorul îngălbeniră. Pilotul, calm, învârtea mai departe nuiaua, arsă pe jumătate, în foc. Am ciulit urechile. Undeva în pădure se auzea zgomot de crengi rupte și foșnet de frunze uscate strivite de labele unui animal greu. Nu după multă vreme am văzut patru ochi fosforescenți sticlind în întuneric. „Stați liniștiți, ne-a zis pilotul, ridicându-se și aruncând un maldăr de crengi uscate care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ești o pizdă rea, tovarășe Wakefield, spune cu superioritate rusul, scăldîndu-se În adorația celor două turiste. — Vrei să spui, o piază rea, chicotește una dintre ele. Deși, În general, Wakefield Își spune sieși cam toate cele, n-ar recunoaște În ruptul capului că În ultimul timp a privit viața cu ceva mai puțin scepticism. A visat cu ochii deschiși la vremea În care va munci mai puțin și va citi mai mult, la plimbările lungi pe malul fluviului, New York Times-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din National Cartographic, singura revistă pe care o primeau și te consideră un fel de zeu. CÎnd au auzit că vii la expoziție, mi-am dat seama că vor să te vadă conferențiind, dar nu vor să recunoască nici În ruptul capului că vor amîndoi același lucru. Dacă i-ai ruga personal... — O să mă mai gîndesc... Îl surprinde cu un sărut pe obraz, foarte din-lumea-veche. Dintr-odată, căldura mesajelor schimbate În ultimele luni devine evidentă pentru amîndoi. Oricît ar părea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
așa că a ținut-o de cureaua de la ceas timp de două ore În șir. Filmul era un western. Încă Își mai aduce aminte cirezi duduitoare de vite și mirosul coloniei ei ieftine. CÎnd au ieșit din sală s-a simțit rupt, precum iarba călcată În picioare de cirezile din film. Poate că numai adolescenții pot suporta filmele, gîndește Wakefield, și de aceea filmele sînt făcute ca pentru ei. Ei folosesc Întunericul sălii pentru a-și proiecta propriul film de dorinți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ce-ar fi să mă urc pe-aici? Întinse mâna spre vița sălbatică, ce acoperea fațada casei. — Nu! strigă Jack. În momentul de față ești doar beată. Nu cred că vrei să te trezești și beată și cu un picior rupt. — Se știe că bețivii cad de la geam și nu pățesc nimic. Sunt doar câțiva metri. Se agăță de viță și începu să urce. — Oricum, privi în jos spre el de unde se oprise, la două picioare deasupra pământului, nu sunt beată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de te-ai dus om străin acolo, nu mai ieși de acolo, te taie la secundă. Nu stă la discuții cu tine. La bal, așa sunt țăranii. În Broscăuți e la fel, jale, de intri. Așa e, ieși cu hainele rupte, cu capul umflat. De la băutură. Nu am luat bătaie niciodată. Am avut un văr de-al meu, centura neagră la karate, și era vecin cu mine, și cu ăla mă trânteam. Mă antrenam. Se vorbește despre faimă În pușcărie, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
modern și o sensibilitate ascuțită”, iar în „Le pont Mirabeau“ identifică o „simplitate patriarhală”, care însă „nu are nimic comun cu liniștea și calmul lui Francis Jammes sau Thomas Braun”, ci mai degrabă cu Tristan Corbiére, avînd „ceva separat și rupt parcă în poeziile lui, mult dispreț pentru oameni și sentimentalism, dar mai multă ironie și sarcasm” (în Facla, anul V, nr. 129, 16 februarie 1914, semnat Crișan). Fără a vorbi în textele sale antebelice despre expresionism, Vinea comentează cu subtilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avem o seară liberă În doi. GÎndește-te. Să luăm o cină romantică, să dormim pînă tîrziu. Tom zice că e o idee minunată, nu-i așa, domnule T.? Întreabă el, depunînd mici sărutări jucăușe pe gîtul copilului. Nu, nici În ruptul capului. Nu-mi pasă cît de obosită sînt, cît de Îmbietoare e perspectiva unei nopți de somn netulburat, n-am de gînd s-o las pe femeia asta să aibă grijă de fiul meu cînd nu sînt și eu prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ca să fiu sincer, cred că există posibilitatea asta. Știi, e prima seară pe care o petrecem aici și probabil că vor să-i cunoască mai bine pe toți. În plus, o știi pe mama. Pun pariu că a muncit pe rupte să pregătească o cină delicioasă. — Deci, asta Înseamnă „nu“? hîrÎi eu pe un ton nefericit. — Să ți-o spun pe-a dreaptă, nici măcar nu vreau să o Întreb, zice Dan. Avem o groază de vreme, iar mîine o să ieșim cu toții. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Cei doi petrecuseră ore Întregi plănuindu-și viitorul Împreună, În maniera romantică și idealistă În care oamenii Își plănuiesc viețile cînd au douăzeci de ani și sînt Îndrăgostiți pentru prima dată, cînd dragostea filtrează totul și nu poți nici În ruptul capului să concepi măcar un moment, nemaivorbind de o viață Întreagă, fără bărbatul care e neîndoielnic jumătatea ta, sufletul-pereche pe care l-ai căutat dintotdeauna. — Doamne Dumnezeule, am rîs eu. Cine ar fi crezut că ești așa de romantică? — Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mi-ar spune așa ceva? Jur că n-a vrut decît să mă supere. — În primul rînd, știi și tu că e ridicol. Mereu te plîngi că mama vrea să-ți fie cea mai bună prietenă. Nu și-ar dori În ruptul capului să te rănească. Iar În al doilea rînd, nu Încerca să te supere. Probabil că se simte amenințată de Lisa și și-a descărcat nervii pe tine. — Fantastic. Și de ce și-a descărcat oful pe mine? — N-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
explodează Într-un urlet animalic, reverberînd printre șoaptele Îngrijorate care răsună În spațiul acesta complet alb: — Lăsați-mă să-mi văd copilul! Unde e fiul meu? Lăsați-mă să-mi văd copilul. Acum! Doctorul vorbește englezește. Slavă Cerului. — Are piciorul rupt și o Încheietură fracturată, dar mă preocupă mai degrabă să nu fi suferit vreo leziune la cap. După o pauză, reia. E sugar, iar oasele Îi sînt Încă moi. Chirurgul ortoped e În drum spre... — Cum adică leziuni de la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
unul din următoarele evenimente: mă mut și descopăr un munte de facturi neplătite, descoperire ce lămurește prezența portăreilor la ușă; găsesc o secretară extraordinar de organizată, care se va ocupa de toate chestiile pe care eu nu le pricep În ruptul capului; Dan se Întoarce acasă. Nici una din variantele de mai sus nu se profilează prea curînd la orizont, iar grămezile mele cresc Încontinuu, așa că procedez la cea mai logică soluție posibilă, În afară de rezolvarea lor efectivă: o sun pe Lisa. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mult decît necesar cappuccino și un croasant cu migdale, cînd sună telefonul. E Lisa. — Ne vedem lîngă leagăne Într-o oră, Îmi zice, iar eu protestez, căci Într-o zi În care copilul nu e acasă, nu vreau nici În ruptul capului să mă apropii de terenul de joacă. — Bine, rîde ea. Atunci, ne vedem la Polish Într-un sfert de oră, zice și Închide telefonul Înainte să apuc să o contrazic. Știu că vrea să facă „autopsia“ și, o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe sus acoperișul. A durat mai puțin de o jumătate de oră și a încetat brusc, așa cum începuse. Am ieșit afară ca să vedem stricăciunile provocate și am rămas uimiți: peste tot, printre băltoacele în care deja strălucea soarele, erau crengi rupte și frunze smulse, dar nici curtea și nici casele familiei nu păreau să fi suferit pagube însemnate. Și nici măcar plantele, cu excepția stejarului sacru. Un fulger rupsese una dintre crengile cele mai groase. Ne-am apropiat și l-am întâlnit acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
duhnesc, miros în felul ăsta fiindcă nu s-au spălat de câteva zile. Este vorba de umorile pe care trupul longobardelor le secretă. Nouă ne plac. Leupichi m-a informat că haganul le-a spus alor săi că nici în ruptul capului nu și-ar fi băgat în casă o longobardă, chiar dacă ar fi fost cea mai frumoasă femeie din lume. S-a hotărât să nu se mai atingă de ele și să le vândă ca sclave bulgarilor de îndată ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]