3,007 matches
-
standard și a reformat scrierea și ortografia acesteia. (1787-1864) s-a născut în satul Tršić din Serbia de vest, într-o familie ai cărei copii muriseră, de aceea, după un obicei din popor, a primit numele de Vuk (în limba sârbă „lup”), ca să nu-i facă rău vrăjitoarele. A învățat să citească și să scrie de la o rudă a lui, Jevta Savić, care era singurul om cu carte din partea locului. Și-a continuat studiile în orașul din apropiere, Loznica, apoi la
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
Я я (iа), Ю ю (iu), Ѿ ѿ (оt), Ѭ ѭ (ius), Ѳ ѳ (t), Ѕ ѕ (dz), Щ щ (șci), Ѯ ѯ (cs), Ѱ ѱ (ps), Ъ ъ (semnul tare), Ь ь (semnul moale). Folosind alfabetul reformat (vezi Limba sârbă. Corespondența scriere-pronunțare), Vuk Karadžić a creat o ortografie fonemică pentru limba sârbă. Astfel, scrierea acestei limbi redă exact, cu unele mici excepții, vorbirea, inclusiv schimbările fonetice în cursul flexiunii. Vuk Karadžić este numit reformatorul limbii sârbe, pentru că de la el a
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
Ѳ ѳ (t), Ѕ ѕ (dz), Щ щ (șci), Ѯ ѯ (cs), Ѱ ѱ (ps), Ъ ъ (semnul tare), Ь ь (semnul moale). Folosind alfabetul reformat (vezi Limba sârbă. Corespondența scriere-pronunțare), Vuk Karadžić a creat o ortografie fonemică pentru limba sârbă. Astfel, scrierea acestei limbi redă exact, cu unele mici excepții, vorbirea, inclusiv schimbările fonetice în cursul flexiunii. Vuk Karadžić este numit reformatorul limbii sârbe, pentru că de la el a pornit standardizarea acesteia, nu numai prin ortografia propusă în dicționarul din 1818
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
reformatorul limbii sârbe, pentru că de la el a pornit standardizarea acesteia, nu numai prin ortografia propusă în dicționarul din 1818 împreună cu alfabetul reformat, ci și cu însuși acest dicționar și cu gramatica din prima parte a sa. Până la Vuk Karadžić limba sârbă literară a fost foarte deosebită de limba vorbită, fiind puternic influențată de limba rusă. Karadžić a impus ideea că limba literară trebuie să fie apropiată de limba vorbită, să fie înțeleasă de toți vorbitorii. Cu scopul de a pune în fața
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
parte din Croația, pentru Muntenegru și Bosnia și Herțegovina. Ulterior în standardul limbii sârbe a ajuns dominantă pronunțarea ekaviană, dar s-a acceptat în continuare și cea (i)jekaviană. Fiind convins că limba tuturor acestor regiuni este de fapt limba sârbă, a căutat să colaboreze cu cărturari croați cu scopul de a armoniza normele limbilor sârbă și croată, semnând în acest sens un acord cu sârbii și croații Ivan Kukuljević, Dimitrije Demeter, Ivan Mažuranić, Vinko Pacel, Stefan Pejaković și Đura Daničić
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
caracterizată exclusiv ca ocupație străină, nicidecum ca parte din rădăcinile istorice ale acestor regiuni. În Iugoslavia (din 2006 Serbia), Românii din Voivodina (Banatul apusean) în număr de 34.175, erau recunoscuți ca atare în cadrul acordurilor bilaterale care recunosc simultan minoritatea sârbă din Banatul românesc. Românii Timoceni, în schimb, în număr de 712.050, nu erau recunoscuți, fiind socotiți ba „Sârbi de limbă romanică”, ba „Vlahi”, și prin urmare nu beneficiau de niciun drept cultural sau școlar. Orice revendicare pentru recunoaștere era
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
2 iulie 1807), Dimitrie este rănit. Cei doi frați Macedonski ajunseseră la gradul de locotenent/porucic, fiind sloboziți de generalul Bagration din serviciu (23 martie 1809), „spre a-și căuta slujbă ostășească sau politicească“. Cunoșteau, deopotrivă, limbile rusă, română, greacă, sârbă și turcă, devenind translatori pe lângă Divanul Principatului Valahiei, dar și în alte funcțiuni administrative — furnizori militari, control economic, strângerea/înrolarea de ostași/panduri/merceliari în armata rusă, iar la retragerea armatei ruse din țările române (1806—1812) rămân pe loc
Dimitrie Macedonski () [Corola-website/Science/306145_a_307474]
-
este Sărcia nouă. Sărcia (Sutjeska) a fost și este o localitate mixtă, situată în zona centrală a Banatului sârbesc, pe șoseaua asfaltată Zrenjanin-Vârșeț la 25 de km. de Zrenjanin. Cândva aici au trăit români și germani iar acum români și sârbi. După Feliks Milleker, în anul 1333 este amintită localitatea Sărcia (Zaruca), care aparținea comitatului (denumire maghiară a timpului acela) sau districtului Timiș. Prin anul 1760 s-a aflat la partea de sudest a localității Šurjan pe un dâmb sau o
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Dânșii au lăsat urme adânci în viața culturală a satului. Următorul dascăl a fost, fiul satului, Iosif Lăpădat-Bagea. dar care, datorită sistemului nou instalat, de șeful Securității (UDBA) a fost transferat într-un sat izolat din Bačka să învețe copii sârbi, rromi și români limba română. În locul lui a venit Ilie Jurjovan din Deliblata apoi, tot din Deliblata, Mărioara Rusovan căsătorită Miloș și Silvia Roșu din Uzdin. A mai fost aci angajat și un alt fiu al satului, Ion-Ioniță Rotariu apoi
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Sărcia. Astăzi cursurile se desfășoară în cadrul unui singur despărțământ învățător fiind Daniel Ursulescu din Ecica. Trebue să amintim că la Sărcia a funcționat și o grădiniță de copii. Educatoare a fost Emilia Rotariu iar cursurile s-au desfășutat în limba sârbă. Dacă în acest text am vorbit despre școală și cadrele didactice, atunci putem spune că din această școală au ieșit mulți elevi, viitori intelectuali, și nu numai, care au reprezentat și încă mai reprezintă cu cinste și fală satul din
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Gabriel Bandu din Ecica. Dar, să nu ne lăsăm copleșiți de nostalgie și să adăugăm că în sat își desfășoară cu succes activitatea S.C. „Frăție și unitate”, la școală deasemenea, cu succes, activează Secția de recitatori în limba română și sârbă, există și viață sportivă bogată. Întâlnirea scriitorilor la frontieră, își desfășoară activitatea și la Sărcia. Ani de zile a activat și Secția de teatru de amatori iar sărcienii, cu succes, au organizat două ediții ale Festivalului de Folclor și Muzică
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
succes micul bacalaureat sau Matura mică cum s-a spus pe atunci. Până în anul școlar 1941/42 la Liceu au funcționat numai patru clase de curs inferior în limba română, elevul Iosif Pancaricean înscrie cursul superior al Liceului în limba sârbă. Când, în anul școlar 1941/42, se deschide cursul superior cu limba de predare română, alături de încă 13 colegi înscrie clasa a VIII-a și promovează cu succes bacalaureatul sau Matura mare. Odată cu absolvirea Liceului, continuă studiile în România pregătindu
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
după un articol apărut în cotidianul „Politica” din Belgrad, a ajutat consătenii și familia cu sfatul și scrierea cererilor pentru restituirea pământului confiscat, șeful Securității (UDBA) drept pedeapsă l-a transferat la Bački Monoštur (în nordul Bačkăi) ca să învețe copii sârbi, rromi și români limba română. După patru ani a fost reabilitat și trimis la Iankov Most (Iancaid). După ce a fost reabilitat complet, s-a stabilit la Uzdin, satul de naștere al soției Florica unde a rămas până la deces, în anul
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
50.000 oameni. În acest timp, apărătorii Belgradului s-au bazat în principal pe formidabilele ziduri ale cetății, care la acea vreme se număra printre cele mai fortificate și bine construite din Balcani. După ce Belgradul a fost ales capitala Principatului sârb de către despotul Stefan Lazarevič în 1404, urmând bătăliei de la Angora, s-au depus eforturi majore pentru a transforma vechiul castel bizantin într-o capitală puternic fortificată. Anticipând raiduri otomane după refacerea acestora în urma înfrângerii suferite din partea mongolilor, au fost studiate
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
19 (Cernavodă), contraamiral Nicolae Negrescu - Flotila de Dunăre. Totodată, trupele române din Dobrogea urmau să fie sprijinite de Corpul 47 Armată rus (comandant - generalul A.M. Zaloncicovski), format din o divizie de infanterie și o divizie de cavalerie rusești și Divizia sârbă, cu un efectiv total de circa 30.000 de oameni. Concentrarea trupelor rusești s-a realizat în raionul Medgidia-Peștera, însă cu întârziere, abia la 1 septembrie 1916. Raportul general de forțe era unul foarte bun pentru o operație defensivă, de
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Dar cu denumirea de Briceni prima dată apare într-un uric semnat de Gașpar Voievod în 1616. Dar încă nu se statornicește acestă denumire ci variază între Adicăuți, Adiecăuți, Diacăuți, Diacouți, Ditcăuți, Pritceni, Britceani, Briceni. Într-un uric în limba sârbă se menționează că în 1619 intră în posesia lui Simion Pilipovschi. În 1774 administrația militară rusă găsește aici 26 de gospodării țărănești, care au fost supuse birului în folosul armatei. În lista birnicilor nu figurează nume de evrei, ruși sau
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]
-
documentele turcești din arhivele de la Topkapî Sarai, studiate de istoricul Constantin C. Giurescu, susțin localizărea bătăliei de la Rovine pe raza Craiovei. Baiazid a pătruns în Țara Românească prin vest, venind din Banat prin valea Cernei însoțit și de mulți principi sârbi în frunte cu Marko Kraljevic, eroul legendar al sîrbilor, care, potrivit cronicarilor sârbi, era pe jumătate român, după mamă și văr bun cu Mircea cel Bătrân. Unele legende sîrbești ar duce chiar la concluzia că mama sa avea moșie la
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
susțin localizărea bătăliei de la Rovine pe raza Craiovei. Baiazid a pătruns în Țara Românească prin vest, venind din Banat prin valea Cernei însoțit și de mulți principi sârbi în frunte cu Marko Kraljevic, eroul legendar al sîrbilor, care, potrivit cronicarilor sârbi, era pe jumătate român, după mamă și văr bun cu Mircea cel Bătrân. Unele legende sîrbești ar duce chiar la concluzia că mama sa avea moșie la Craiova unde stătea în fiecare vară iar crăișorul sârbilor și-ar fi luat
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
și văr bun cu Mircea cel Bătrân. Unele legende sîrbești ar duce chiar la concluzia că mama sa avea moșie la Craiova unde stătea în fiecare vară iar crăișorul sârbilor și-ar fi luat numele de la denumirea Craiovei. Tot cronicarii sârbi pomenesc de remușcările și lacrimile vărsate de prinț în drum spre Rovine. Tradiția populară susține că ar fi fost ucis chiar de către Mircea deoarece își încălcase jurămîntul prin care cei doi se legaseră să nu lupte unul împotriva celuilalt. Mircea
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
lor: Printre gramaticile limbilor standard din diasistemul slav de centru-sud sunt unele care iau în seamă numai aspecte și subcategorii ale acestora, pe care altele le consideră moduri de acțiune, acestea din urmă distingând aspectele de modurile de acțiune. Lingvistul sârb Ivan Klajn (Klajn 2005) și "Gramatika crnogorskoga jezika" „Gramatica limbii muntenegrene” (Čirgić 2010) consideră că există două aspecte: Klajn 2005 include în noțiunea de imperfectiv și pe cea de durativ, menționând că mai toate verbele imperfective pot fi și iterative
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin termenul „limba sârbocroată”, și o limbă "ausbau" cu propriul său standard. Este limbă oficială în Bosnia și Herțegovina și de folosință oficială în Muntenegru și în unele localități din Serbia. Sunt lingviști, mai ales sârbi, dar și croați, care nu iau în seamă o limbă care s-ar putea numi "bosanski jezik". Lingvistul sârb Pavle Ivić, de exemplu, afirmă că „limba vorbită de sârbi este cel mai adesea numită sârbocroată în știință. Este folosită, în afară de
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
oficială în Bosnia și Herțegovina și de folosință oficială în Muntenegru și în unele localități din Serbia. Sunt lingviști, mai ales sârbi, dar și croați, care nu iau în seamă o limbă care s-ar putea numi "bosanski jezik". Lingvistul sârb Pavle Ivić, de exemplu, afirmă că „limba vorbită de sârbi este cel mai adesea numită sârbocroată în știință. Este folosită, în afară de sârbi, de către croați și de către musulmanii din Bosnia și Herțegovina [...] Această limbă este numită croată de către croați și sârbă
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
și Herțegovina, ceea ce se reflectă de exemplu în documentele sistemului de învățământ, în care apare uneori ca nume de disciplină termenul "bosanski jezik", alteori termenul "bosanski, hrvatski, srpski jezik" (prescurtat "BHS jezik" sau "B/H/S jezik") „limba bosniacă, croată, sârbă”. Printre lingviștii care au acceptat existența a patru standarde diferite există unii care contestă numele dat limbii lor de către lingviștii bosniaci (musulmani sau fără religie, dar cu ascendență musulmană), anume "bosanski" (în traducere literală „bosniană”), termen legat de substantivul "Bosanac
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
ales decât în croată. Astfel de cuvinte sunt: "zar" „văl” (purtat de femeile musulmane), "avlija" „curte”, "ćilim" „covor”. Bosniacii păstrează și unele cuvinte slave devenite arhaice în sârbă și croată: Potrivit lingvistului Ibrahim Čedić, bosniacii folosesc cuvinte și în varianta sârbă, și în cea croată, iar standardul bosniac ar trebui să le rețină pe ambele: "takođe" - "također" „de asemenea”, "intervenisati" - "intervenirati" „a interveni”, "porodica" - "obitelj" „familie”.
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
Banatului era un "banat", și nu un simplu comitat, dovedește că beneficiase inițial de o autonomie locală, ca și celelalte banate ale regatului Ungar, ce se înșirau de-a lungul hotarelor sudice ale acestuia. Pentru a converti bănățenii, români și sârbi, la catolicism, regii maghiari favorizează la Cenad (pe atunci "Morisena", poate „Mureșana”) ridicarea unei mânăstiri benedictine. În regiunea Dunării de Jos, unde condițiile de locuire erau prielnice, populația era numeroasă și comerțul înfloritor. Conform cronicii lui Nestor, cronicar rus din
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]