2,533 matches
-
excentrice îi corespunde un stil romantic țipător pe o judecată umflată, prăpăstioasă. Fraza are un puls simetric trinitar artificios și vibrează de înfocare lirică, din care, nu-i vorbă, ies câteodată imagini uimitoare. Moscova e "o imensă pădure, prin care sălta o fiară sălbatecă, numită Ivan cel Groaznic"; patria noastră ar trebui să devină un rai "păzit la hotarele sale de mii de îngeri cu săbii înflăcărate". Fragmentul de roman Copilăriile lui Iancu Moțoc, retipărit sub titlul Ursita, localiza în epoca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Empereur!" Madam Bloun, proprietara unui cabinet de lectură, în serviciul căreia intrase, caută să-l rețină cu sentințe: "Pierre qui roule n'amasse pas mousse". Parisul e definit prin cancan: "La muzica asurzitoare, să fi văzut trei mii de desmetici săltând în fuga mare, în jurul orchestrei, ca niște demoni bătuți cu biciul și fripți cu smoală fiartă..." Napoli, prin macaroane: În jurul unui blid se așează jos, în mijlocul pieții, tata, mama și copiii, unul în poala altuia". Drăgușanu are esențial o facondă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a fondului etnic real. Imaginea lui Nastratin Hogea văzut ca un argonaut slinos pe un caic putred în mijlocul unui Orient mirific și duhnitor e de o originalitate perfectă de tonuri și cuvinte: La dunga unde cerul cu apele îngînă, Aci săltat din cornuri, aci lăsând pe-o rână, Se războia cu valul un prea ciudat caic: Nici vâsle și nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele Uscau la vânt și soare tot felul de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și cămașa de pe tine. Se așteaptă o cădere a prețului la argint. LYNN: Se prea poate ca valoarea argintului să fie în declin, dar folosirea lui la scară industrială e atât de răspândită, încât pe termen lung prețul lui va sălta mult. (Acceptă dreptul celui ce critică la opinie și își dezvăluie propriile păreri. ) JANE: Poate ar trebui să renunți la nuntă. Cu rata de azi a divorțurilor, aproape sigur că și căsnicia ta este sortită eșecului. MERLE: îți respect părerea
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
la celula de unde am plecat... Vă mai amintiți cine era comandant la Aiud? Când am ajuns acolo era căpitan Dorobanțu. O secătură, parcă din Târgoviște, care se afirmase atacând sediul Partidului Țărănist sau Liberal În timpul campaniei electorale, și l-a săltat... De altfel, toți ăștia erau recrutați dintre derbedeii orașului... Și după Dorobanțu a fost Koller, și după aia a fost Crăciun. Crăciun a fost cel mai dur. De la Aiud v-ați și eliberat? Nu... Am stat la Aiud pe celular
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
întâi Wiest, o figură foarte expresivă și foarte populară a epocii. Fără să fi fost un artist mare, era însă un muzicant care cânta cu tot sufletul. Wiest cânta cu mâinile, cu picioarele, cu ochii, cu toată ființa lui, arcușul sălta pe coarde în voltigiuri fantastice, era un pasionat și un fantasc care entuziasma și ridica sala în aclamațiuni furtunoase. A fost cel mai popular viorist pe care l-a avut Bucureștii 272. Mai târziu au venit frații Schipek, doi vioriști
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu uniforma pe care o are și să vie la paradă, la nesupunere - arestul timp de o lună. Rosetti se execută. Însă în ziua paradei, își rupse turii pantalonilor. Fiindcă era din escortă, călărea întotdeauna lângă portiera trăsurii domnitorului și sălta pe șea astfel încât să i se vadă pantalonii găuriți la partea cea mai intimă. De la paradă C.A. Rosetti trecu în arest. Dar păcăleala fusese făcută. Când am venit în București, C.A. Rosetti era fruntaș politic, iar cu păcăliturile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fanatic, muncit de aspră ură, Nu știe să-ngrădească sălbateca lui gură Și zice în trufie: „Carpatule, vecine, De nu vei pleca fruntea, amar va fi de tine, Căci repezi-voi grabnic din plaiurile-mi -nalte, Torente necătoare deprinse ca să salte Din maluri peste maluri, din munte peste munte Să bată a tale coaste, s-acopere-a ta frunte. Să facă într-o clipă ca să dispari din lume. Cu-a tale stânci și codri, cu ai tăi copii și nume!“ Carpatul scoate-un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la horă - a scris în Trompeta Carpaților: „Am văzut pe buzele unora dintre diplomații străini fluturând zâmbete ironice când se învârtea hora în Târgul Moșilor, însă acei diplomați trebuie să știe că ceea ce au văzut ieri nu era poporul român săltând addenda 401 în danțurile lui. Ieri au văzut numai pleava târgoveților și țigănimea de la margine; să vie la țară și acolo vor vedea cum știe juca flăcăii noștri cu pletele fluturând în vânt“5 etc. etc. Dar în București se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
i se vede fața îmbătrînită nemilos, grotescă. Are un ochi cuprins de albeață, iar celălalt îl ține pe jumătate închis. Galbenă spre negru, pielea feței îi este invadată ici-colo de peri lungi, țepoși. Din partea dreaptă a bărbiei, peste pliul broboadei saltă un neg cît o măslină. Lena a întîmpinat-o cu o bunăvoință exagerată, cerîndu-i, chiar înainte ca baba să apuce a mînca, să-i ghicească în palmă. „Madam Zodieru” nu numai că arată ca o vrăjitoare, dar și are reputația de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Să mai adaug că a fost îndelung aplaudat? A fost!... *Agitîndu-se prin fața mea cu basca pe cap și cu brațele încordate ca două gheare de ridicat bușteni (în timp ce eu stăteam liniștit la birou), trîntindu-se în fotoliu de cîteva ori și săltînd brusc din el ca înțepat de ace, Nancu mi-a perorat despre „meseria (sa) abjectă”, de ziarist la o „fițuică - megafon al celor de la partid, al unor inși ca Ion-Bogdan Băluță și al altora”. Noua sa zvîrcolire de revoltă e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Deși l-am rugat de trei ori, Sporici mi-a lăsat rîndul care trebuia scos la corectură, astfel că finalul cronicii pare scris de un bîlbîit. Sună ca un pick-up la care acul s-a împotmolit și nu mai poate sălta la șanțul următor. *Crăciunul e aproape așa cum îl prezintă popii: zi de armonie între cer și pămînt, de pace între oameni. Așezat lîngă radio, ascult colinde românești și mă uimesc de varietatea lor și de frumusețea unor versuri. Crăciunul e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
De ce nu protestează, de ce nu se revoltă oamenii aceștia?” Nu se poate să nu Te uimești, Doamne, de ceea ce ai făcut Tu însuți, de unduirea ierbii, de foșnetul copacilor, de clipocitul apelor, de mișcarea a tot ceea ce este viu, aleargă, saltă, zboară! *„Greșeala arată - a formulat aforistic profesorul Solomon Marcus - că numărul nostru de încercări e mai mare decît numărul de găsiri” („Despre cele 20 de tipuri de gîndire”, Bacău, 17 mai 1987). Îndoiala mi se pare a fi cea mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în casă. Vrei să mor de rușine!”, îmi spune nevastă-mea; din disperare, nu din comoditate! Recitesc Psalmul 103 și constat cît de greu îi este autorului să și l imagineze pe Dumnezeu. Pentru el, Creatorul e un supraom care saltă pe treptele norilor, umblă „peste aripile vînturilor”, tună, adapă, hrănește, are grija a toate cîte există. Unul după altul, versetele sugerează o ambianță cosmică. Credința începe de la a-ți da seama că aceasta există și că te integrezi în ea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
deloc. Ceaușescu tăcea, iar la unele întrebări mișca din buze, fără însă să se audă ceva. Cei prezenți la masă își puseseră câte o palmă cornet la ureche, doar-doar vor prinde vreun sunet. Angelo Miculescu, deși mai aproape de președinte, se săltase de pe scaun și își întindea gâtul lung cât putea pentru a scurta distanța dintre el și gura președintelui. Dar, în afara întrebărilor, nu se mai auzea nimica. Ceaușescu continua să tacă sau își mișca buzele fără a scoate vreun sunet. încă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Banca pentru Comerțul Exterior, de la Banca de Investiții sau chiar de la Banca Națională, în cursul cărora experții și tehnicienii, specializați în curs de decenii în a manipula sculele subtile, rafinate, ale comerțului modern, aplaudau cu entuziasm inițiativa tovarășului de a sălta comerțul exterior al României Socialiste multilateral dezvoltate la nivelul superior al trocului. Căci dorința bruscă și univocă a firmelor de stat bucureștene de a recurge la compensații și, pe cât se înghite de partea cealaltă, numai la compensații, dovedea că este
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vetrei cel humuit, de care mă țineam când Începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie! Și, Doamne, frumos era pe-atunci.” G. Călinescu vorbește, În cazul Creangă, de o experiență de viață „condensată În forme nemișcătoare, tuturor cunoscute” (s.n.), Încât opera literară n-ar mai fi decât „o reaprindere a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Bine, am zis resemnat. Am luat-o la goană, ca nebunii, de-a lungul șanțului. Eram legați unul de altul cu funia. Fata agita ritmic lanterna în sus și-n jos, trasând pe zid un model seismografic dințat. Rucsacul îmi sălta în spate și auzeam lucrurile dinăuntru zdrăngănind: conservele, termosul, sticla de whisky. Aș fi vrut să mă opresc și să arunc tot ce nu-mi trebuia, dar n-aveam răgaz nici măcar să mă gândesc la rană. Pe deasupra, mai eram și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
abis. M-am prins cu și mai multă disperare de funia de nailon. Am deschis ochii din pricina luminii. Fata cea grăsuță îmi lumina fața cu lanterna. M-am apucat cu forță de funie și am încercat din răsputeri să-mi salt partea de jos a corpului pe lespede. — Mișcă repede! Dacă nu, murim amândoi aici, zise ea. Încercam să-mi urc picioarele pe lespede, dar era mult mai greu decât îmi imaginasem. Nu aveam de ce să mi le sprijin sau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că trupurile Întunegrilor au devenit funcționale doar în bezna cea mai adâncă. După ce-am urcat vreo șaizeci sau șaptezeci de noduri, am ajuns în vârf. M-am apucat cu ambele mâini de marginea stâncii și am încercat să mă salt asemenea unui înotător care se ridică pe marginea bazinului după competiție. Nu mi-a fost chiar ușor pentru că mă dureau mâinile și eram cumplit de obosit. Parcă aș fi înotat craul vreo doi kilometri. M-a apucat și fata de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și am urcat pentru a face investigații. M-am prins cu toată forța de o adâncitură în stâncă și am pus piciorul deasupra sculpturii în relief. Am întins mâna dreaptă și am pipăit toate părțile colțuroase ale stâncii. M-am săltat și am privit deasupra. Am văzut deschizătura mult căutată. N-am distins-o clar din pricina întunericului, dar am simțit o briză ușoară pătrunzând pe acolo. Mirosul nu era tocmai plăcut, dar cu siguranță exista un tunel. Mi-am sprijinit coatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
înainte. Trei bătrâni cu cazmale în mâini. Dar acum erau patru. Nu m-am înșelat. Mai venise unul. Zona era plină de bătrâni. Fiecare stătea la locul lui și săpa tăcut. Mai bătea vântul din când în când și le sălta canadienele, dar n-am avut nici o clipă senzația că-i deranja frigul. Își vedeau mai departe de treabă. Erau roșii în obraji, dar nu slăbeau nici o clipă cazmalele. Unul dintre ei își scosese canadiana pentru că se încălzise. Așa cum stătea, atârnată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
LEGITIMAT, AM PLECAT LA RÂNDUL MEU - povestește Casiasn Maria Spiridon. Dacă persoanele oficiale, recte securitatea, în freamăt violent ar fi așteptat o explozie, o revoltă nervoasă, ar fi căutat mai întâi agitatorii. Pe cale de consecință, domnule Spiridon ați fi fost săltat urgent, fără nici o discuție. Agitatorii, elemente ostile regimului, intrau sub observația organelor de securitate, li se deschideau dosare de urmărire informativă, celebrele DUI. Aveți așa ceva? Dacă nu, sunteți un impostor, sau omul altcuiva ... Să revenim . Pag. 290 - Ștefan Prutianu a
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Petrei e Lazărul bibliei românești a amintirilor din copilărie. (În Amintiri... până și pietrele „învie”. Întâmplarea catastrofică din Broșteni, cu stânca, are loc tocmai în „sâmbăta lui Lazăr”. Poate pentru că ștrengarii „învie” stânca „numai înținată”, o însuflețesc, o fac să salte, parcă de bucurie, „tot mai sus de un stat de om”.) Și la maturitate, în anii ’80 mai ales, C. moare și învie. „Lumea în Iași zicea că Creangă a murit de două ori. O dată, când l-a apucat un
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
asigurând regenerarea continuă a structurilor imagistice mai ales în jurul unor sintagme preluate din clasici: „Când peste codri-apare blânda lună, / Din ce în ce mai rar, în depărtare, / Un vuiet care încă mai răsună, / Furiș ascult în noaptea sunătoare. // Izvoare vii din vase stau să salte / Împotrivite, aspre, solitare, / Prin rumeni aburi, luna se arată / În peșteri și firizi, nerăbdătoare. Furiș ascult în noaptea sunătoare / O noapte care întârzie, / Când liniștea mă împresoară / Ca luna, ca o stea, ca o pustie.” O altă ipostază a lui
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]