4,482 matches
-
a trecut prin vreo transformare geologică... ― Lasă că a trecut fața ta, bubosule! ― E la fel de plat ca Întotdeauna. Perfect pentru o pistă de ciclism. Dar apoi Milton strigă: ― Fir-ar să fie! amuțindu-ne pe amândoi. Am crezut că se săturase de ciorovăiala noastră. ― Să-l ia dracu’ de judecător! Nu se uita la noi. Se holba la prima pagină a ziarului The Detroit News. Se făcuse roșu la față și apoi - din cauza tensiunii mari de care nu pomenisem - aproape vânăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sursă de anxietate și de panică. Așa că l-am schimbat pe niște pereți de marmură, care aveau ecou numai de la sunetul de apă picurând, de la apa trasă la toaletă sau de la vocea mea citind melodios Iliada. Și când m-am săturat de Homer, am Început să citesc pereții. Ăsta era Încă un punct de atracție al toaletei de la subsol. Era acoperită cu graffiti. Deasupra, fotografiile din clasă Înfățișau șiruri-șiruri de chipuri de eleve. Aici jos erau mai ales corpuri. Schițați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fiecare seară Milton ne suna În cameră. Tessie Își lua un ton vesel când vorbea cu el. Milton Încerca să pară fericit când luam eu receptorul. Dar eu profitam de ocazie ca să mă vait și să mă plâng. ― M-am săturat de hotelul ăsta! Când mergem acasă? ― Când o să te faci bine, Îmi spunea Milton. Când venea vremea de culcare, trăgeam perdelele de la geam și stingeam luminile. ― Noapte bună, puiule. Ne vedem dimineață. ― Noapte bună. Dar nu puteam să dorm. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scurți - Îi atârnau deasupra pantofilor maronii, pătrățoși. Deși stătea la celălalt capăt al frizeriei, Ed tot detectă un miros stătut, de magazin de vechituri. Totuși geamantanul băiatului era mare și gri, de om de afaceri. ― Pur și simplu m-am săturat de stilul ăsta, răspunse băiatul. ― Mai știu pe cineva care s-a săturat, spuse Ed, frizerul. Mă conduse spre un scaun. Eu - cu ușurință rebotezatul Cal Stephanides, adolescentul fugar - mi-am lăsat jos geamantanul și mi-am agățat haina În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
frizeriei, Ed tot detectă un miros stătut, de magazin de vechituri. Totuși geamantanul băiatului era mare și gri, de om de afaceri. ― Pur și simplu m-am săturat de stilul ăsta, răspunse băiatul. ― Mai știu pe cineva care s-a săturat, spuse Ed, frizerul. Mă conduse spre un scaun. Eu - cu ușurință rebotezatul Cal Stephanides, adolescentul fugar - mi-am lăsat jos geamantanul și mi-am agățat haina În cuier. M-am Îndreptat spre scaun, concentrându-mă În tot acest timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să fiu atent la lucruri la care nu fusesem atent niciodată. La orarele autocarelor și la prețul biletelor, la gospodărirea banilor, la grijile despre bani, la parcurgerea unui meniu În căutarea celui mai ieftin fel de mâncare care m-ar sătura și care, În acea zi din Scranton, s-a dovedit a fi o mâncare mexicană picantă. Am mâncat un castron Întreg, amestecând Înăuntru nenumărate pachete de biscuiți, și m-am uitat la rutele autocarelor. Fiind toamnă, lucrul cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din lume. Amândoi am avut propriile momente de Întoarcere În natură: Capitolul Unsprezece În Peninsulă, iar eu În tufa mea din Parcul Golden Gate. Numai că În momentul În care tatăl meu i-a făcut propunerea, Capitolul Unsprezece se cam săturase de pădure. ― Haide, spuse Milton. Hai să mâncăm chiar acum un Hercules. ― Nu mănânc carne, spuse Capitolul Unsprezece. Cum pot să conduc afacerea dacă nu mănânc carne? ― M-am gândit să introduc și localuri cu salată, spuse Milton. O mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vestiar se auzeau sunete din bazin. Bob Presto ajunsese În punctul culminant al poveștii: ― Doamnelor și domnilor, sunteți gata pentru o experiență electrizantă? Zora și cu mine am Îngânat din buze următoarea replică: ― Sunteți gata pentru Înaltă tensiune? ― M-am săturat de locul ăsta, spuse Zora. M-am săturat de tot. ― Să plecăm? ― Ar trebui. ― Și ce să facem În schimb? ― Credit ipotecar. Se auzi un pleoscăit În bazin. ― Dar unde-i țiparul lui Ellie astăzi? Pare să se ascundă, doamnelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ajunsese În punctul culminant al poveștii: ― Doamnelor și domnilor, sunteți gata pentru o experiență electrizantă? Zora și cu mine am Îngânat din buze următoarea replică: ― Sunteți gata pentru Înaltă tensiune? ― M-am săturat de locul ăsta, spuse Zora. M-am săturat de tot. ― Să plecăm? ― Ar trebui. ― Și ce să facem În schimb? ― Credit ipotecar. Se auzi un pleoscăit În bazin. ― Dar unde-i țiparul lui Ellie astăzi? Pare să se ascundă, doamnelor și domnilor! Credeți că a dispărut? Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai multe motive. Mai Întâi, se temea că l-ar fi oprit. I-ar fi spus să anunțe poliția, iar el nu voia să anunțe poliția. Răpitorul Îi spusese să nu-i implice pe oamenii legii. Pe lângă asta, Milton se săturase de polițiști și de atitudinea lor blazată. Dacă voiai să rezolvi ceva, trebuia s-o faci singur. Și, la urma urmei, se putea foarte bine să umble după potcoave de cai morți. Dacă i-ar fi spus lui Tessie, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu făcea parte din lumea mea suburbană, prin urmare mi se păruse exotic. Și totuși Îmi era familiar, reprezentativ pentru energiile creatoare deosebite ale orașului meu de baștină. În orice caz, m-am bucurat să-l văd. Nu mă mai săturam să-l privesc. În copilărie, indivizii ăștia care stăteau la colț de stradă Își coborau uneori ochelarii de soare ca să-mi facă cu ochiul, dornici s-o scoată din pepeni pe fetița albă care trecea cu mașina pe acolo, așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nici atunci, precum nici acum, nu înțelesei mare lucru. Cine anume? Allston, zise cu venin. Nu pricep. Ministrul? Nu. Nu el... Nu-i nimic. Vei pricepe până poimâine dimineață. Peste tot numai ghicitori și îndemnări la răbdare! Începeam să mă satur de atâtea îndrumări înspre atenție și precauție. Cum ai reușit trucul cu ușa? întrebai curios. Râse puțin, umplându-și un alt pahar, după care zise: Hologramă solidă. Una din invențiile împăratului. Se manipulează spațiul. Apropo de manipulare... să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Se auzeau chiote și amenințări! Erau de-ai noștri! Au intrat în școală și au urcat până la primul etaj. Nu avea cum să nu fie așa. Aceste sunete ce ne asigurau de izbânda noastră ne mângâiau orgoliul propriu și ne săturau de plăcere și de bărbăție, de curaj și extaz. Era un sentiment dumnezeiesc. Era minunat... A fost minunat... Pe măsură ce ne apropiam de cancelarie, holurile deveneau din ce în ce mai pline cu colegi. Unii erau bucuroși, alții mâhniți, preocupați de probleme și griji. Câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mine. Lecoeur continuă, netulburat: — Unde ați dus copilul? — La Saint-André. Saint-André-du-Lavion, În Vosgi. — Cu mașina? Încă n-aveam mașină. — Nici sora dumneavoastră? — N-a condus niciodată mașina. — V-a Însoțit? Da! Da! Da!... Și acum, credeți ce vreți. M-am săturat! Înțelegeți? M-am săturat! M-am săturat! M-am săturat! Și Închise. 6 — La ce te gândești? Întrebarea tuturor cuplurilor, tuturor celor care trăiesc Împreună de ani de zile, se privesc unul pe altul trăind alături și, poticnindu-se În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Unde ați dus copilul? — La Saint-André. Saint-André-du-Lavion, În Vosgi. — Cu mașina? Încă n-aveam mașină. — Nici sora dumneavoastră? — N-a condus niciodată mașina. — V-a Însoțit? Da! Da! Da!... Și acum, credeți ce vreți. M-am săturat! Înțelegeți? M-am săturat! M-am săturat! M-am săturat! Și Închise. 6 — La ce te gândești? Întrebarea tuturor cuplurilor, tuturor celor care trăiesc Împreună de ani de zile, se privesc unul pe altul trăind alături și, poticnindu-se În fața zidului numit față, privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
copilul? — La Saint-André. Saint-André-du-Lavion, În Vosgi. — Cu mașina? Încă n-aveam mașină. — Nici sora dumneavoastră? — N-a condus niciodată mașina. — V-a Însoțit? Da! Da! Da!... Și acum, credeți ce vreți. M-am săturat! Înțelegeți? M-am săturat! M-am săturat! M-am săturat! Și Închise. 6 — La ce te gândești? Întrebarea tuturor cuplurilor, tuturor celor care trăiesc Împreună de ani de zile, se privesc unul pe altul trăind alături și, poticnindu-se În fața zidului numit față, privire, nu se pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Saint-André-du-Lavion, În Vosgi. — Cu mașina? Încă n-aveam mașină. — Nici sora dumneavoastră? — N-a condus niciodată mașina. — V-a Însoțit? Da! Da! Da!... Și acum, credeți ce vreți. M-am săturat! Înțelegeți? M-am săturat! M-am săturat! M-am săturat! Și Închise. 6 — La ce te gândești? Întrebarea tuturor cuplurilor, tuturor celor care trăiesc Împreună de ani de zile, se privesc unul pe altul trăind alături și, poticnindu-se În fața zidului numit față, privire, nu se pot abține să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
luminează preț de o clipă fața obosită. S-a pârlit când și-a întins mâinile deasupra focului. Îl aude într-adevăr scuturându-și nervos brațele. Așa-i trebuie! Să mai aibă și el parte de probleme, că ea s-a săturat până peste cap. Suspină nefericită. Trebuie să o scoată pe fată cât mai repede de aici. Sunt femeie acum, bolborosește Asinia. Ca mama. Limbuția asta nesfârșită! clatină Occia dezaprobator din cap. Încearcă să se controleze. Mai bine mulțumește zeilor că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în jurul său. Renunță. Nemișcat, fixează un punct din tavan, și totul începe să se potolească. Găsește puterea să surâdă. E un truc vechi învățat demult, pe vremea tinereții, de la colegii de băutură. Zâmbetul i se șterge de pe chip. S-a săturat până peste cap de problemele pe care i le creează Drusus. Căsătoria cu Iulia Livilla, sora lui Germanicus, n-a îmbunătățit lucrurile, din contră, le-a agravat. Zvonuri urâte i-au ajuns la urechi. Îi e și frică să pună
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zece minute, pot fi la fel de excitante ca și cele lungi, savuroase, languroase. ― Mmm, spune Brad, care mă înfășoară într-un prosop. Poate c-ar trebui să renunțăm la seara asta și să ne petrecem seara în pat. ― Nu te-ai săturat? Omul ăsta chiar nu se poate opri? ― De tine nu mă satur niciodată, spune el, uitându-se adânc în ochii mei până ce scap cu un sărut și mă duc să mă schimb. Mergem la Le Petit Bistro, un restaurant aglomerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Mmm, spune Brad, care mă înfășoară într-un prosop. Poate c-ar trebui să renunțăm la seara asta și să ne petrecem seara în pat. ― Nu te-ai săturat? Omul ăsta chiar nu se poate opri? ― De tine nu mă satur niciodată, spune el, uitându-se adânc în ochii mei până ce scap cu un sărut și mă duc să mă schimb. Mergem la Le Petit Bistro, un restaurant aglomerat și zgomotos, iar eu îmi petrec toată seara uimită de amestecul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Visurile tale toate, ochiul tău atât de tristu-i, Cu-a lui umed-adîncime toată mintea mea o mistui... Dă-mi-i mie ochii negri... nu privi cu ei în laturi, Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi, Aș orbi privind într-înșii... O, ascultă numa-ncoace, Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre Și luceferii ce tremur-așa reci
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
S-a întors și Nishi? Samuraiul se ridică și își încrucișă picioarele. Deși aveau același rang, se arăta respectuos față de Tanaka, fiindcă acesta era mai în vârstă. — Pe ploaia asta Nishi, încă se mai plimbă prin oraș. Eu m-am săturat să se tot zgâiască lumea la noi și m-am întors, zise Tanaka dezgustat. În tot acest timp își trăsese sabia de la șold, iar acum îi ștergea teaca umedă de piele cu o cârpă. Li se întâmplase și în Nueva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să facă o femeie care descoperă că bărbatul ei e un laș nenorocit? E a dracu’ de crudă, dar toate-s așa. Ele conduc, asta-i clar, și ca să poți conduce trebuie să fii crud uneori. Da’ parcă m-am săturat să le tot văd terorizându-i. — Mai ia puțină antilopă, Îi spuse politicos. Mai târziu În după-amiaza aia Wilson și Macomber au plecat cu mașina condusă de șoferul băștinaș și Însoțiți de băieții care purtau armele. Doamna Macomber a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
punea să bată din nou toată pagina. Ea plângea mult și mai Încercară de câteva ori să facă un copil Înainte să plece din Dijon. Apoi se-ntoarseră la Paris, la fel ca cu mulți dintre prietenii de pe vas. Se săturaseră de Dijon, și oricum, puteau menționa deja că după ce terminaseră la Harvard, Columbia sau Wabash, studiaseră și la Universitatea din Dijon, pe Cote d’Or. Mulți ar fi preferat să meargă-n Languedoc, Montpellier sau Perpignan, dacă ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]