12,589 matches
-
nu au ce mânca duminecile și în hramurile turmelor de Sfinți, Sfinte și Mucenici. La urma urmelor de ce să nu aibă și ele zile de post? Cei care muncesc simt Mâna Domnului asupra capului lor. Munca nu este numai căratul sacilor sau prășitul porumbului. Muncă este și mâncatul deoarece dusul bucatelor la gură este urmat de o întreagă procedură orchestrată direct de Dumnezeu. Fără ea nu putem trăi. Pe de altă parte Dumnezeu ne asigură și păpica. Evreii scăpați din robia
IUBESC, DAR CUM? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347055_a_348384]
-
acum. Ești deja bulversată și obosită. Ești foarte tulburată, Adi. Hai să dansăm, să ne distrăm puțin și, când te vei simți mai bine, voi fi alături de tine. - Ufff! Cred că ai dreptate, Cristian. Doar nu au intrat zilele-n sac..., a șoptit Adriana abia auzit, lăsându-se convinsă de argumentele lui. Nu s-a înveselit până la plecare, așa cum fusese la început, dar depășise acel moment penibil, trecuse dureros de tulburată peste el. Îl strângea cu putere de mână pe Cristian
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
Întâmplarea i-a scos în cale jurnalistului Octavian Curpaș un om ieșit din tiparele obișnuite, un gânditor cu o mare experiență de viață, pe nea Mitică, pe numele său întreg Dumitru Sinu, care a lăsat să se reverse înaintea lui sacul doldora de amintiri orale, însemnări scrise, scrisori și documente despre lumea fascinantă prin care a trecut, toate orânduite cu scopul de a fi mărturie a vremurilor prin care a trecut. Cartea este, de fapt, firul vieții lui nea Mitică așa cum
ODISEEA EXILULUI ROMÂNESC ŞI ARGONAUŢII EI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357003_a_358332]
-
ca să depozitez pistoale și armament, până ce, într-o zi, mama mea a observat maturând, ceva suspect. Mare i-a fost mirarea când a găsit arsenalul: am fost trimis pentru câteva zile la prieteni, tatăl meu trebuind să care conținutul cu sacul, noaptea, pentru a-l aruncă în Mureș. Dacă ar fi fost interceptat de vre-o patrulă sovietică, ar fi fost împușcat pe loc, procuror general sau nu... Retrocedându-se Ardealul, tatăl meu și-a reluat poziția la Oradea, iar eu
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
căci vorbea și singur prin curte, pe atât era mamaie de tăcută. Pe unde trecea tataie, auzeai în urma lui: „măicuța ta, măicuța mea” și alte înjurături nevinovate...Între calmul ei și gălăgia comică a lui, tataie ne-a atras precum „sacul cu povești”. La șase ani mă plictiseam și mă uitam după mamaie cu răutate; nu avea timp să stea lângă mine și să-mi povestească unul dintre basmele ei așa de frumoase, pe care în mod sigur și le amintea
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
AMINTIRE DUREROASĂ În fiecare iarnă așteptam Crăciunul cu sufletul la gură: în primul rând era vacanța mult visată după trei luni de școală și pe urmă, era pomul de iarnă. Până la opt ani am crezut în povestea lui mami cu sacul plin de jucării și cadourile pe care le purta Moș Crăciun, prin nămeți, de la o casă la alta. Niciodată până atunci nu bănuisem că ar putea să fie altfel decât îmi povestea ea și dacă o mai supărăm din când
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
l-am întrebat mirată. -Păi, nu ar fi căzut, așa era de deasă gloata. Am suspinat, iar vorbisem fără să gândesc. -În curte, oamenii de la palat mestecau de zor în cazane, tăiaseră două vaci și unii ziceau că aduseseră doi saci cu orez. Eu îmi trăgeam nasul într-una și tot nu mă mai săturam de miros. Nu mai auzeam nici “Aleluia”. Mă rugam să termine popa mai repede, căci mă aciuisem lângă cazanul cu orez. Deodată am auzit țipete și
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
ziuă alerga prin pod. Își își punea o blană veche, cu niște coarne, și se arăta și la ferestre, de îi speria și pe argați. Când a făcut popa slujba, logofătul l-a urcat pe mut pe acoperiș cu un sac de pietre și atâta a sărit, că a căzut în cazanul cu ciorbă și a murit. -Tataie, ai râs de mine! am țipat nervoasă și m-am ridicat în picioare așa de repede că, dacă nu m-ar fi prins
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
AMINTIRE DUREROASĂ În fiecare iarnă așteptăm Crăciunul cu sufletul la gură: în primul rând era vacanță mult visata după trei luni de școală și pe urmă, era pomul de iarnă. Până la opt ani am crezut în povestea lui mami cu sacul plin de jucării și cadourile pe care le purta Moș Crăciun, prin nămeți, de la o casă la alta. Niciodată până atunci nu bănuisem că ar putea să fie altfel decât îmi povestea ea și dacă o mai suparăm din când
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
O AMINTIRE DUREROASĂÎn fiecare iarnă așteptăm Crăciunul cu sufletul la gură: în primul rând era vacanță mult visata după trei luni de școală și pe urmă, era pomul de iarnă. Până la opt ani am crezut în povestea lui mami cu sacul plin de jucării și cadourile pe care le purta Moș Crăciun, prin nămeți, de la o casă la alta. Niciodată până atunci nu bănuisem că ar putea să fie altfel decât îmi povestea ea și dacă o mai suparăm din când
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
mare din lemn! mi-a spus, tot uitându-se unde să-l pună. Pivnița era mare. Înainte aici își ținea butoaiele cu vin pentru restaurant, dar acum nu erau decât murăturile noastre și ale lor. Într-un colț era un sac de nisip întins pe jos cu morcovii puși la păstrat pentru iarnă. Grămada era împărțită în două, partea de lângă perete era a lor, cea de la margine era pentru noi. Ne-am uitat amândoi la nisip și am găsit că era
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
ucaz. Maiakovschi striga fumând în piață -Cine nu e cu noi, e împotriva tuturor, Iar viața atârna de-un fir de ață Și gropile comune se umpleau cu spor. Mă uit după veac de-acum un veac, A plecat cu sacii încărcați de morți, Prea mult sânge și brazdele tac. Deja se-adună uitarea pe la porți. Morții nu se revoltă și tac sub cruci, Stau ascunși după florile uitării, În toamnă mai cad frunzele de nuci Amintindu-ne că ei ne-așteaptă-n
ÎN MIEZ DE DRUM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357283_a_358612]
-
brânză de capră pe care o însoțea cu o șampanie desert. Din vestitele podgorii ale regiunii Campagnes. După fiecare cupă de șampanie dădea și o râgâială sonoră, semn că era peste măsură de fericit. Fericit era și grădinarul care împrăștia sacul de îngrășăminte primit și din care jumătate îl furase pentru un alt grădinar din zonă de la care primea un but afumat de mistreț, furat la rândul său de la stăpân. Nu știm dacă Urlică era fericit, deși ar fi trebuit să
PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357331_a_358660]
-
și-mbrăcat cu haină groasă” sub crengile căruia se vor lasă daruri pentru copiii cuminți și pentru cei ai casei. Încă din Ajun de Crăciun, copiii cu obrajii roșii, așteptă la ferestre să-l vadă pe Moșul cel Bun, venind cu sacul plin de jucării și de dulciuri. Pe aripile iernii, un înger de lumină desenează „Alb pastel de borangic”. Poeziile dăruite de distinsa profesoară aduc zâmbetul și bucuria copiilor și tuturor cititorilor.” Ionel MARIN, poet, Focșani „Zborul înaripat al imaginației copilăriei
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
alungă imediat, conștientă fiind de faptul ca orice implicare emoțională cu generalul ar genera o serie de probleme și ar putea chiar periclita obiectivul pe care îl avea de atins. Corabia începu să se clatine și, după ce se lovi cu sacii de nisip de marginile pietruite din port, se îndreptă legănat spre ieșirea din micul golf. Vocile vâslașilor se auzeau puternic și ritmat, de parcă asta și-ar fi dorit să facă toată viața, să fie picioarele frumoasei Cartine în apele mărilor
CARTINA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357484_a_358813]
-
bunișoare. Nu totdeauna cumperi ce ai nevoie, iei și ce nu-ți face trebuință și când o fi să le întrebuințezi aproape că-s degradate dar așa se face la un târg ca ăsta. Pe tarabe ori pe jos vezi saci plini, cutii de diferite forme și culori, unele produse stau direct pe capota mașinii sau în mijlocul de transport cu care a venit vânzătorul. Este gălăgie, forfotă, amestecate toate cu poliția, primarul, popa parohiei care vrea să vândă niște prosoape adunate
TÂRGOVEŢII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357786_a_359115]
-
simțea în voce. - Da, da... Au fost ploile alea, apă multă, căldură... Crește și ea, că trebuie. În loc să rupi turtele de floarea soarelui, mai bine scoteai iarba mai mare, din aia prășită, maică. Aduceai acasă cât puteai să pui în sac. E bună la păsări, că ai văzut și tu ce repede se termină boabele... - Da, ce? Tot eu să fac și asta? a întrerupt-o Gavrilă supărat ca din senin. În vacanță băieții se joacă și merg cu... - Toți băieții
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
peste sat,/ Rumegă boii luceferi,/ Doru-i pe uliți plecat,/ Somnu-i de miere-n cei teferi// Trece prin somnu-mi un car,/ Boii au ciucuri în coarne,/ Scârțâie drumul amar/ Vrând înapoi să-l întoarne.// Grele poveri de iubiri/ Puse-s în saci de uitare,/ Macină nori amintiri,/ Vraja îmi umple pahare.// Osia carului greu/ Ține pe ea veșnicia,/ Colo de-a pururi mi-s eu/ Noaptea visându-mi pruncia.” „Melancolie” se numește această poezie a lui Mircea Dorin Istrate, dezvăluindu-i altă
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
Pe atunci nu bea peste măsură, regulat de fapt se îmbată foarte rar, avea o rezistență fenomenala la băutură, numai cel auzeai: - Gică da rănită jos din spate, ha, ha, ha, (se referea la un biet om cocoșat) de ce porți sacul ăla în spate. Și începea să râdă cu voce tare iar cei de la masa îl acompaniau. Apoi deodată zgomotos salută pe cineva de la distanță: -Cumetre, cumetre să trăiești, ce faci vino aici cu noi. Impresiona sociabilitatea lui, optimismul lui, bucuria
POVESTEA UNEI VIETI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357922_a_359251]
-
lumea de apoi. Însă prea multe stele cad, în noaptea-n care ne-am ascuns, Iar slobodele noastre trupuri, cu făclia lor s-au uns. E-atâta liniște că sfârâie tristețea lumii-n cer Și-adun planete stinse, mici, în sacul meu de gunoier. Sărmanele iluzii ce-au hrănit trecutul anodin, Sub scutul unei vieți febrile, strigă cu un glas străin. Te uită nebunia e ascunsă-n locul cel mai sfânt, Doar eu iubito acoperit cu același trist veștmânt De visu-n
AŞA CUM N-AM ŞTIUT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358321_a_359650]
-
lumea de apoi. Însă prea multe stele cad, în noaptea-n care ne-am ascuns, Iar slobodele noastre trupuri, cu făclia lor s-au uns. E-atâta liniște că sfârâie tristețea lumii-n cer Și-adun planete stinse, mici, în sacul meu de gunoier. Sărmanele iluzii ce-au hrănit trecutul anodin, Sub scutul unei vieți febrile, strigă cu un glas străin. Te uită nebunia e ascunsă-n locul cel mai sfânt, Doar eu iubito acoperit cu același trist veștmânt De visu-n
AŞA CUM N-AM ŞTIUT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358323_a_359652]
-
lumea de apoi. Însă prea multe stele cad, în noaptea-n care ne-am ascuns, Iar slobodele noastre trupuri, cu făclia lor s-au uns. E-atâta liniște că sfârâie tristețea lumii-n cer Și-adun planete stinse, mici, în sacul meu de gunoier. Sărmanele iluzii ce-au hrănit trecutul anodin, Sub scutul unei vieți febrile, strigă cu un glas străin. Te uită nebunia e ascunsă-n locul cel mai sfânt, Doar eu iubito acoperit cu același trist veștmânt De visu-n
AŞA CUM N-AM ŞTIUT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358322_a_359651]
-
întrebări firești asupra locului și rolului omului pe firmamentul vieții, formulează - cu destulă înțelepciune - povețe către cei mai tineri, povețe în care se regăsește cu puterea unei primăveri reînviate: „Iar sufletul ce-l porți nu-i de vânzare/ Pe-un sac de vorbe dulci, e-nșelător/ Cel ce mimeaz-a vieții disperare,/ Prin lan de amăgiri e călător ... ” (Povața). Și, desi viața i-a oferit prea puține motive de bucurie, cu înțelepciune, fără abandon, dar cu tacită resemnare, poeta privește întotdeauna partea
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
tatălui său, dar însoțit de sentimente de amărăciune ale lui Constantin, care le-a spus fraților lui: -”Am umblat în toată lumea și țara mai frumoasă și mai bogată că a noastră nu există!. Sunt locuri unde oamenii căra pământul cu sacul să-și pună ceapă iar aici arunci o sămânță și crește un pom.” Ei ascultau în tăcere, nu scoteau o vorbă. Din când în când se auzea câte un oftat. -”V-am lăsat săraci și va găsesc și mai săraci
BLESTEMUL TRACILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358355_a_359684]
-
stăteau zăvorîte în adîncul sufletelor lor de femei tinere, ca greierii în iarbă. 38 DESPRE FERICIRE De cînd rămăsese fără prietenii lui, Mancuse se retrăsese discret din aventura continuă a vieții, care semăna cu o tocmeală pe ruptelea pentru un sac cu porumb la piață sau pentru cumpărarea unei vaci, evenimente majore în viața fiecărui văgăunean, pentru că altfel ce să mai povestești cînd te întîlnești cu vreun prieten, de-ale vieții sînt mai puține, tocmeala își are savoarea ei și, mai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]