9,763 matches
-
nu arătam că mi-e rușine pentru bătrânețea ei hidoasă. Pentru că știa toate acestea, când se întâmpla să ne întâlnim pe stradă, avea un zâmbet bun și iertător și privea în altă parte, scutindu-mă de obligația de a o saluta sau de a mă apropia de ea. În zilele când aveam bani, ieșeam totdeauna seara, atunci când se aprindeau felinarele, când se închideau magazinele și când tramvaiele erau mai puțin aglomerate. Îmbrăcat în pantalonii mei demodați, dar la care nu renunțam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încurajator de parcă ar fi spus: „ei, hai, continuă“. — În seara aceea, Sofia Petrovna, continuă Iag, privindu-i zâmbetul, ca să mă exprim delicat, ne-ați scos de guler afară, și pe bună dreptate. Dară nici n-aș fi îndrăznit să vă salut după scena aceea. Și acum, ia te uită. — Ce ia te uită? îl întrebă Sonia, zâmbind cu nasul în păhărel. — Ei, așa, făcu Iag cu mâna o mișcare de parcă ar fi aruncat în palmă un obiect și acuma îl cântărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai așteptam ceva. Dar ieri am înțeles că nici dorință nu mai ai, că ești sătul, că sunt de prisos, că nu mai putem continua așa. Îți amintești: nici măcar nu m-ai sărutat, nu m-ai îmbrățișat, nu m-ai salutat. În tăcere, cu calmul unui funcționar care a venit la slujbă, ai început să te dezbraci. Mă uitam la ține, la felul cum, stând în fața mea în lenjerie intimă, iartă-mă, nu prea curată, îți împătureai metodic pantalonii. Te priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
iar nu în scrumieră) și când, cu buzele lăsate a dispreț, își clătină capul de parcă ar fi spus că nu se aștepta de la noi decât la o porcărie, o recunoscui în ea pe Nelly. Fără să mă privească, deși o salutasem și o întrebasem ce mai face, în timp ce ștergea grăbită sticla de pe masă cu o cârpă, chelnerița îmi răspunse încet „bine mersi“. Avea fața plină de pete cărămizii, bolnăvicioase; după ce termină de strâns masa, privi speriată spre bufet, după care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
trei polițiști în uniformă. Se opriră brusc când dădură cu ochii de comandant și se lipiră de perete, încercând să-i facă loc. Să trăiți! Ce-i cu voi? întrebă Pop luat prin surprindere. Unde vă grăbiți așa? Cel care salutase, un bărbat tânăr cu fața oacheșă și un părul tuns scurt se grăbi să raporteze: Tocmai primirăm un telefon de la Pinforest. Iarăși găsiră un camion fără șofer în pădure... Mai încet, măi ficior! se auzi din spatele său vocea gravă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în jurul său. Roțile mașinii de poliție scrâșniră pe drumul de munte când Pohoață opri la câțiva metri în fața camionului. Cei patru coborâră și se apropiară de bărbații care se aflau acolo. Pop dădu mâna cu unul dintre ei și îi salută scurt pe ceilalți. Iar s-a întâmplat! spuse îngrijorat cel mai în vârstă dintre ei. V-am chemat imediat ce am aflat. Ia spuneți-mi, domnule Drăgan, ce avem aici? întrebă Simion Pop clătinând din cap și apropiindu-se de mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lista ta de ipoteze. Ai grijă cum o întocmești pentru că mâine o verific. Dacă ceea ce ai scris acolo este în regulă, ne ocupăm împre ună de anchetă. De acord? Să trăiți! Am înțeles domnule! se ridică și Vasilică în picioare salutând în poziție de drepți. Acum, ce facem? Continuăm cercetarea. Doar n-am venit degeaba aici, îl lămuri Cristi arătând spre pădurea ce se întindea de jur împrejurul lor. Odată trecuți de marginea copacilor, Toma simți că îl ia cu frig. Era îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în gânduri, să înțeleagă ce se întâmplase cu el acolo sus. Probabil că Ileana îi văzuse mașina pentru că venise și ea. Se așezase în celălalt fotoliu și rămăsese tăcută, așteptând. Toma o privi și ea dădu din cap spre el, salutându-l. Te rog să mă ierți! spuse Cristi într-un târziu. Am fost nepoliticos. Nu-i nimic, îl liniști ea. Văd că ești supărat. Nu sunt supărat. Se vede pe fața ta că ai ceva. Am spus că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gând să te întorci acolo? Fără doar și poate. Trebuie să-mi duc cercetarea până la capăt. Măcar, nu te du singur! Ia-mă și pe mine cu tine! E prea periculos. Nu uita că ai promis! 13 Bună dimineața, domnule! salută politicos Toma deschi zând ușa biroului lui Pop. Pot să intru? Bineînțeles că poți, doar eu te-am chemat. Cristi intră și se apropie de biroul impozant la care coman dantul era așezat. Așteptă în picioare ca acesta să termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
capacul deasupra și o puse deoparte. Se întoarse spre cei doi și inspiră adânc: No, bine ați veni! spuse el dintr-o dată. Oarecum luat prin surprindere, Cristian o privi stingherit pe Ileana. Într-adevăr, intraseră în casă fără să-l salute pe proprietar. Lasă politețurile, Moș Calistrat, spuse ea, făcându-i inspectorului semn să stea liniștit, am venit așa cum am hotărât ieri. După cum vezi, e întreg, întreguț. Acum ești mulțumit? Mai ai ceva de zis? Iarăși conversația dintre cei doi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe nesimțite, ațipind fără să vrea. Se trezise speriat, sărind imediat în picioare. Se repezise la fereastră, privind cu teamă afară. Nu întâr ziase, încă era lumină, seara nu începuse să coboare peste munți. Ieșise în mare viteză din casă, salutând-o printre uși pe doamna Maria. Se făcuse că nu o aude pe femeia care striga după el. Se aruncase în mașină și pornise în trombă spre locul în care trebuia să se întâlnească cu Moș Calistrat. Își șterse fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
semn scurt din cap și unul dintre băieții lui ieși tăcut din încăpere. Omul de ordine fusese întâmpinat cu aplauze în momentul în care apăruse la masa de joc. Fiecare fișic de jetoane pe care îl așeza în cutie era salutat cu urale, iar picolițele se grăbiră să umple cu șampanie cupele jucătorilor ca să acopere perioada cât jocul era întrerupt. Faites vos jeux! rosti într-un târziu crupierul punând în mișcare roata ruletei. În afară de norocosul jucător, nimeni nu schița nici un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu era deloc ceva obișnuit, pentru că Cerkatov era ofițerul însărcinat cu contrainformațiile din regimentul unde își satisfăcea stagiul militar. Intrase în biroul său speriat și cu inima cât un purice. Căpitanul stătea în picioare, cu spatele la el, privind pe fereastră. Godunov salutase și rămăsese încremenit în poziție de drepți, strângându-și în mâini boneta. După câteva momente de tăcere, care lui Boris i se păruseră lungi cât o veșnicie, Cerkatov se întorsese către tânărul soldat. Era un tip mic de statură, blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urlase el scurt, după ce își pocnise călcâiele, încremenind în poziție de drepți. Pe fața ofițerului nu se putea citi nimic. Dăduse numai ușor din cap și îi făcuse semn să părăsească încăperea. Nedumerit și chiar ușor speriat, soldatul Boris Godunov salutase și se răsucise pe călcâie, după care ieși din birou. Nu înțelesese nimic din cele întâmplate, ba mai mult, teama lui se întețise, câteva zile mai târziu, când primise un telefon de acasă. Nu-l cunoscuse pe taică-su. Murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la tata, cu gura căscată. El mi-a zîmbit, făcîndu-mi cu ochiul. — Daniel, bine ai venit În Cimitirul Cărților Uitate. Presărate pe culoare și pe platformele bibliotecii se profilau o duzină de figuri. Unele dintre ele s-au Întors să salute de la distanță, și am recunoscut chipurile mai multor colegi de-ai tatei din tagma librarilor de modă veche. În ochii mei de copil de zece ani, acei indivizi apăreau ca o confrerie secretă de alchimiști conspirînd fără știrea lumii. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și reflexe din bazinul portului. Mi-am adus aminte de zilele cînd tata și cu mine făceam traversada În șalupe pînă la capătul digului. De acolo se puteau zări coasta cimitirului de pe muntele Montjuïc și orașul morților, infinit. Uneori eu salutam cu mîna, crezînd că mama era tot acolo și ne vedea trecînd. Tata repeta salutul. Nu ne mai Îmbarcasem de cîțiva ani buni pe o șalupă, deși știam că, uneori, el se ducea singur. — O noapte numai bună pentru remușcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vîrful picioarelor și rînduia ultimul raft de cărți, aflat la numai o palmă de tavan. Cu puțin Înainte de ora Închiderii, cînd soarele apusese deja, silueta Bernardei se contură Înapoia vitrinei. Era Îmbrăcată ca pentru joi, ziua ei liberă, și mă salută cu mîna. Sufletul mi se umplu de bucurie numai cînd am văzut-o și i-am făcut semn să intre. — Vai, cum ați crescut! zise ea din prag. Mai să nu vă recunosc... Acuma sînteți un bărbat! Mă Îmbrățișă, storcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
scuză rezonabilă pentru a-l disculpa pe Fermín, cînd studenta care stătuse de vorbă cu profesorul Velázquez se Întoarse, iar mie Îmi căzu fața brusc. Am văzut-o zîmbindu-mi, iar urechile mi se aprinseră. — Bună, Daniel, spuse Beatriz Aguilar. Am salutat-o din cap, căci am rămas fără glas cînd m-am descoperit salivînd, pe neștiute, după sora celui mai bun prieten al meu, Bea temerilor mele. Ah, dar voi vă cunoașteți deja? Întrebă Velázquez intrigat. — Daniel e un vechi prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
amici ca lumea, la un local de poveste pe care-l știu pe-aici, pe lîngă La Paloma. Ca să prindă curaj, deh, atîta tot. Și să știți că nu mi-a mai adresat o vorbă și nu m-a mai salutat pe stradă, de parcă eram nevăzut. Ce părere aveți? — SÎnt Înmărmurit. Ce-mi mai puteți spune despre familia Fortuny? Vă amintiți bine de ei? — Erau alte vremuri, Îngăimă el nostalgic. Adevărul e că eu Îl cunoșteam chiar pe Fortuny bunicul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o informare completă. Ne-am Înțeles să nu-i spui tatei nici o vorbă, nu-i așa? — Fii fără grijă. Pleacă de la ideea că sînt sfinxul lui Keops. — Mulțumesc. Și-acum, haide, du-te și te distrează cum trebuie. L-am salutat militărește la despărțire și l-am văzut plecînd țanțoș ca un cocoș pe drumul spre cotețul cu găini. Nu trecuseră nici cinci minute de cînd Fermín plecase, cînd a auzit clopoțelul de la intrare și mi-am ridicat privirea de pe coloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
clipă, am dat crezare spuselor polițaiului. După ce m-am gîndit mai bine, am hotărît să Închid episodul Într-un ungher al memoriei și să-i ignor implicațiile. La Întoarcerea spre casă, am trecut pe dinaintea ceasornicăriei din cartier. Don Federico mă salută de la tejghea, făcîndu-mi semne să intru În prăvălie. Ceasornicarul era un personaj afabil și zîmbitor, care nu uita niciodată să te felicite cu ocazia unei sărbători și la care puteai apela oricînd ca să rezolvi o dandana, cu Încredințarea că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
apără-mă și păzește-mă. Numai maimuțe ajung În aulă. Darwin era un visător, vă asigur. Nici o evoluție, nici pe naiba. Pentru fiecare ființă care raționează, am de luptat cu nouă orangutani. Ne-am mărginit să Încuviințăm docil. Profesorul ne salută și se duse, cu capul plecat și cu cinci ani mai vîrstnic decît În clipa cînd intrase. Tata oftă. Ne-am privit scurt, neștiind ce să spunem. M-am Întrebat dacă ar fi trebuit să-i povestesc despre vizita inspectorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
A Încuviințat fără să spună nimic și m-a Însoțit pînă la ușă. Holul mi se păru nesfîrșit. Îmi deschise ușa și ieși pe palier. Dacă Îl vezi pe tata, să-i spui că sînt bine. Să-l minți. Am salutat-o cu jumătate de glas, mulțumindu-i pentru timpul acordat și Întinzîndu-i mîna cordial. Nuria Monfort a ignorat gestul meu formal. Mi-a puse mîinile pe brațe, s-a aplecat și m-a sărutat pe obraz. Ne-am privit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cum ar fi Al-Qaida, creată în 1996, vor cere mai întâi plecarea trupelor creștine din vecinătatea Meccăi, unde staționează încă din 1991, chiar dacă, pentru aceasta, vor trebui să lupte împotriva unor regimuri arabe. Așadar discordia îfitna) dintre musulmani va fi salutară pentru ele. După aceea, își vor propune să-i elimine pe creștinii și pe evreii din locurile sfinte din Irak și din Ierusalim, pentru ca apoi să preia puterea în Liban, Egipt, Africa de Nord, Asia Centrală, Indonezia și Pakistan. Vor reclama apoi expulzarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
lac. Mai lipsește locțiitorul dumneavoastră, dar ne încadrăm în orar, îl liniști secretarul, Pe ploaia asta va fi o autentică performanță dacă vom ajunge cu toții aici, spuse președintele în timp ce treceau în sala în care avea să se desfășoare votarea. Îi salută mai întâi pe colegii din prezidiu, cei care urmau să numere voturile, apoi pe delegații partidelor și pe respectivii lor locțiitori. Avu grijă să folosească față de toți aceleași cuvinte, nelăsând să-i transpară pe chip, nici în tonul vocii, vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]