22,145 matches
-
de care ne bucurăm și astăzi. N-am fi fost mai aproape de adevăr dacă l-am fi răstignit pe Napoleon? * Iată produsul ultimilor două sute de ani de cultură scrisă: intelectualul. Prin el totul poate căpăta o justificare, toate ororile sunt salvate de „argumente“, vinovați și nevinovați sunt cu toții judecați după criteriile intelectualului. Și când te gândești că, în mod inevitabil, va veni o vreme în care toți vor fi intelectuali... * Efortul filozofării, oriunde această obsesie și-ar manifesta subtilitatea și maniile
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pentru o situație materială într-un cotidian care îi oprimă, îi îmbolnăvește, se roagă pentru ca starea aceasta de lucruri să dureze la nesfârșit și să nu li se întâmple cumva să pățească nonșalanța divină, care ne-ar idiotiza pe toți, salvându-ne. Uităm că modelul de om a fost chiar idiotul divin. * Aberant de multe cărți uitate, ignorate, alcătuind o bibliotecă a nedreptății. * Destinele lipsite de miraj comportă arta devastatoarei conștiințe a corectitudinii. Acestor destine ambiguitatea le provoacă spaime care degenerează
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
totul e bine în viață“, creștinismul nu ar fi devenit o teologie. Suspectând însă totul, l-a amestecat într-atât pe Hristos în toată această afacere, încât l-a potcovit cu o poziție oficială, de care însuși Dumnezeu Tatăl fuge. „Salvați-l pe Hristos din mâinile preoților“ ar fi o lozincă prea dură, așa că nu ne mai rămâne să zicem decât: „Dacă reușesc să ni-l ia pe Hristos, atunci creștinismul va triumfa.“ * Domină convingerea că prin efort spiritual ajungem „undeva
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Dacă le opui arsenalul jalnic al prejudecăților (logice sau morale) vei sfârși prin a sucomba, resemnarea falsă va crește în tine exponențial. * „Sfântul Duh nu îi inspiră pe intelectuali“, citim undeva în Anatole France. * Indivizii care cred că morala va salva societatea de la marasm și delir sunt cei care se vor ucide unii pe alții pentru a-și impune rețetele mântuirii. Dacă avem vreun viitor pe pământ, acesta aparține moraliștilor torționari. Se conturează astfel o selecție a celor care merită să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
slugarnici în fața altora și am reuși să convertim psihologia toxică în care ne zvârcolim la ceva mai mult orgoliu și chiar la aroganță. Suntem, în fond, un unicat în Europa și numai orgoliul de a fi cum suntem ne poate salva. În loc să facem asta, ne comportăm ca un „rahat într-un ciorap de mătase“, cum îl considera Napoleon pe Talleyrand. * Senzația că divinitatea ne invocă până la rugămintea melodramatică a bețivului care se cere iertat îmi dă fiorul singurătății ignorate. * În 1709
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
-te să arăți cât ești de neputincios și cât de etică este pentru tine această neputință lucidă, aspră. Așteaptă - vei aștepta până la înviere. Plânge-te până la scârbă de tine însuți, gândul genial pe care nu îl vei scrie te va salva, fiindcă ți-ai imaginat că ai deja ceea ce alții se chinuie din răsputeri să obțină în viață - și obțin. Stai și suferă și din când în când spune-ți că ești om, fiindcă nimeni nu este mai om decât atunci când
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fi, de data aceasta, favoritul lui Iliescu: Sorin Oprescu. Retras strategic departe de războaiele de hărțuială purtate în interiorul partidului (ca să nu spun că e și mult mai simpatic în plan uman!), el poate fi oricând invocat drept politicianul capabil să salveze partidul. Or, în viziunea lui Iliescu, salvarea partidului înseamnă și propria salvare. Și pentru că veni vorba de problemele lui Iliescu: oare câți dintre jurnaliștii români și-au pus problema realului profesionism al lui Dan Voinea? M-am întrebat, în ultimii
Iliescu, mereu printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9417_a_10742]
-
rînd, concurenții dispar din scenă cu un glonte în cap. Posesor al unei sume frumoase, Sebastian dispare inopinat, depune banii la o bancă și, la apariția poliției care supraveghea și casa fostului său angajator, înghite biletul de bancă. Chiar dacă-l salvează de o posibilă arestare, gestul nu reușește să-l salveze de lăcomia unuia dintre cei care au pierdut din cauza lui și banii, și fratele, jucător la rîndul său și care-l lichidează simplu și inutil într-un tren, fugind cu
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
Posesor al unei sume frumoase, Sebastian dispare inopinat, depune banii la o bancă și, la apariția poliției care supraveghea și casa fostului său angajator, înghite biletul de bancă. Chiar dacă-l salvează de o posibilă arestare, gestul nu reușește să-l salveze de lăcomia unuia dintre cei care au pierdut din cauza lui și banii, și fratele, jucător la rîndul său și care-l lichidează simplu și inutil într-un tren, fugind cu ceea ce el crede că erau banii norocos-ghinionistului tîmplar. Pentru efect
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
să zîmbesc, vreau să fiu" e despărțirea violentă, expresionistă, de convenție. De manierele care ne fac viața suportabilă și falsă. Și care ne trișează literatura. Care ne învață, atît de flexibil și de salvator, să ne eschivăm: "un dans/ ne salvează mereu, un dans mlădios,/ o eschivă de membre, o eschivă de inimi,/ o eschivă de capete, o eschivă de umbre de capete - o,/ capetele tăiate, cele ce nu s-au plecat,/ cele ce n-au purtat niciodată o mască,/ încet
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
lor, gustă din plin bucuriile și chinurile negre ale orgoliului. A disprețui adânc și definitiv pe odioșii lui concetățeni și a se ține moralmente cât mai departe de ei, aceasta fu rațiunea existenței lui". Jurnalul și iubirea pentru Dora îl salvează pe Matei Iliescu din capcana mediocrizării provinciale, proiectându-l într-un joc de forme și transparențe, evanescențe și eternități inventate. Combinație subtilă de Flaubert și Proust, analiza pasiunii realizată de Radu Petrescu în romanul Matei Iliescu este uluitoare într-o
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
arestarea și întemnițarea scriitorului în lagărul de la Miercurea Ciuc. Cu un an înainte își pierduse postul de la Universitate. Din Sanatoriul de la Moroieni - fără putința de a-și plăti impozitele - se adresa disperat lui Mircea Vulcănescu. Făcând traduceri (semnate de alții) este "salvat" în aprilie 1940, când, cu ajutorul lui Al. Rosetti și C. C. Giurescu a fost trimis ca atașat cultural pe lângă Legația Română din Londra. Peste mai bine de trei decenii, istoricul Giurescu își amintea: "A doua zi după ce venise la minister, mi-
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
serie de despărțiri. Fuge din Basarabia, împreună cu familia, de frica rușilor care aduc comunismul și persecuția. Ajunge în Ardeal, unde refugiații basarabeni nu sunt deloc iubiți și înțeleși, cum se așteptau. Dimpotrivă, sunt persecutați, chiar repudiați, suspectați. Crezând că se salvează la români, basarabenii refugiați urmează o altă serie de umilințe și de suferințe. Despărțindu-se de rușii sovietizanți, de basarabenii resemnați cu ocupația rusească, refugiații descoperă că, în 1949, românii (la început, numai ardelenii) sunt la fel de detestabili, de răuvoitori: "Autoritățile
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
interioare somptuare, cum am văzut la Sankt Petersburg, apartamente cu ceva de corabie înecată, în care lumina pătrunde filtrată pîslos prin pînze dense. În final, Deckard pierde în fața unui adversar net superior, însă Batty nu-și ridică trofeul, ci îl salvează la limită pe polițistul extenuat. Poate că viața reprezintă acea valoare unică, de nesuplinit, după care tînjesc aceste ființe incomplete, gestul final nu reflectă decît această imensă dragoste de viață. "Moartea transformă viața în destin", ce semnificație poți da apoftegmei
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
afective și orgoliul, formă a concentrării, a configurării individualității. Prin moarte, androidul recuperează umanitatea în cel mai fidel sens cu putință, cel al pierderii irepetabilului, concentrat într-o fărîmă de frumusețe intangibilă, culeasă în memoria și sensibilitatea unei ființe, și salvate într-un mic poem final. Am văzut lucruri pe care voi oamenii nu le-ați crede. Nave de atac în flăcări lîngă umărul lui Orion. Am privit raze T strălucind în întuneric lîngă poarta Tannhäuser. Toate aceste momente vor fi
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
de execuție, romancierul își tăvălește conștiincios în ridicol convingerile de stînga pentru care era să fie împușcat. Totuși viitorul jucător vicios la ruletă nu se astîmpără în întregime. Face din fata bețivului Marmeladov o sfîntă care se prostituează pentru a-și salva familia. Așa că, în aparență, sărăcia, dacă nu e un viciu, duce cu certitudine la vicii. Pensionarii noștri săraci sînt, cel mai adesea, considerați niște neisprăviți care n-au fost în stare să se chivernisească la timpul potrivit și care acum
Eliberarea pensionarilor din lagărele de concentrare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9509_a_10834]
-
să ne întrebe, cînd ies exasperați în stradă, de vrem să-i ucidem lent, cu pensii din care n-ar fi supraviețuit, dacă ar fi fost supuși unei asemenea pedepse în libertate nici pensionarii lagărelor de concentrare. Pentru a-i salva, merită să sfidăm FMI-ul, chiar dacă pentru asta ar trebui să plătim un impozit suplimentar, cel de solidaritate cu pensionarii.
Eliberarea pensionarilor din lagărele de concentrare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9509_a_10834]
-
care-i apare întîi într-un vis nebulos pentru a deveni ulterior realitate. În visul-coșmar, transpus într-un fantast scenariu eroic, purtînd aripi, asemeni unui nou Icar, cu o platoșă metalică și înarmat cu o sabie, Lowry căută să-și salveze iubita, la princesse lontaine, captivă într-o cușcă metalică. Orașul-Leviathan care o ține prizonieră, încearcă să-l împiedice, în ipostaza halucinantă a unui samurai gigantic. Forțele chtoniene, forțele întunericului, hidoase făpturi cu figuri de avortoni, asemeni biomecanoizilor din acrilicele lui
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
Luis Borges, Tlön, Uqbar, Orbis Tertius, obiectele altei lumi. Funcționarul va transforma relația privilegiată cu sistemul, - mama sa are o influență deosebită în cercurile înalte, unde-și dispută reușita operațiilor estetice cu prietenele ei -, într-un mijloc de a o salva pe Jill (Kim Greist), căreia i se atribuie un rol subversiv, de subminare a puterii de stat. Cea mai mică abatere, printre care și neachitarea unei datorii către stat, este interpretată ca un semn de ostilitate și conduce la intervenția
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
coșmar în care alternează într-un carusel amețitor momentele de suspans, de pildă dispariția lui Tuttle împachetat pînă la sufocare într-un morman de hîrtii, cu cele beatifice, precum cel al aruncării în aer al întregului Moloh al Ministerului Informațiilor. Salvat din scaunul de tortură, printr-o intervenție providențială a lui Harry Tuttle, Lowry se întoarce acolo la capătul visului cu un zîmbet fericit pe buze, ultima imagine înfățișîndu-i cîmpuri înverzite, survolate din mașina pe care o conduce iubita lui. Decorurile
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
cita un pasaj al lui Dan C. Mihăilescu referitor la îndelung comentatul triptic al lui Nicolae Manolescu (Literatura română postbelică): "și dacă tot ne-am oprit la absențe (marea pricină de scandal a cărții), să ne întrebăm de ce a fost salvat în noua arcă manolesciană Dumitru Popescu (Muzeul de ceară), în absența unor nume precum Petru Popescu, B. Nedelcovici, Mihai Sin, Al. Papilian, Dana Dumitriu, Maria Luiza Cristescu, E. Uricaru, Radu Mareș, inclusiv (dacă tot vorbim de Dumitru Popescu) Titus Popovici
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
calitatea dramatică a gesturilor sale. Forța interioară a mișcării și puterea ei de expresie este mai bine pusă în valoare de multe ori, în acest moment, de către o serie de actori, decât de mulți dintre dansatori. Actori ca Marian Râlea salvează dansul, în sensul lui cel mai cuprinzător, acela de mișcare învestită cu capacitate de expresie artistică, de uscăciunea sufletească și de goliciunea ideatică. Care îl amenință. Dar și atitudinea și gestica celorlalte personaje, unele care rosteau text, altele care erau
Cale coregrafică inedită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9527_a_10852]
-
capcana acestui bar în derivă, împovărat de confidențele unui întreg oraș, de datorii, de vechile discuri cu Mozart, Terence călătorea mai departe și mai liber decât noi. Când Asia iubește un om, îl face să-și sacrifice cariera ca să-și salveze destinul. Astfel, inima bate mai slobod și multe lucruri se limpezesc. În timp ce vinul se încălzea în paharele noastre și Terence privea mișcarea stelelor pe cer, neclintit și atent ca o pasăre de noapte, un vers de Hafiz îmi revenea în
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
în societatea literară a vizuinii, cu concursuri de rime? Comme il faut. Pe măsură ce povestea se ramifică, înghițind personaje, ca la un banchet cu inițiați și nepoftiți, geometria devine mai complicată. Vizuina, afumată de oameni care vor să scoată vulpea, e salvată prin deschiderea ei în Peștera Gîndirii Abstracte care, la rîndu-i, răzbate în alte sisteme de grote. Cît pe ce să-ți lași autonomia esteticului la intrare și să cauți, în subterane, cîrlige literare. De pildă, e marți, se-ntorc în
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
care introduce normalitatea în spațiul absurdului. Saigo îi scrie scrisori "defetiste" soției sale care urmează să-i nască un copil, Kuribayashi scrie scrisori familiei, soldatul american moare cu scrisoarea mamei pe piept etc. Scrisorile și fotografiile lui Kuribayashi vor fi salvate de acest soldat imprundent, scrisori care aduc în memorie momente privilegiate și pe care soldatul le îngroapă pentru a fi dezgropate odată cu istoria bătăliei de la Iwo Jima. Aceste momente dobîndesc o semnificație profundă abia acum, cînd ele sunt contemplate din
Visând la eroi - Scrisori din Iwo Jima by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9569_a_10894]