3,304 matches
-
în anul 1349,prin care se amintește reprezentantul localități Marpod,vilicus Nicolaus (administratorul comunități)că jurat în cadrul administrației scaunului Nocrich.<Vasile Rusu> Nementionarea în actele oficiale a populației valahe pe aceste teritorii,nu înseamnă că aceasta lipsea în perioada așezării sașilor în sud estul Transilvaniei.Cetaea de la Breaza,pe versantul nordic al Carpaților,datata din secolele IX-X,ne permite să spunem că în aceste locuri începuse procesul de constituire a unui voevodat Țară Făgărașului,menționată în secolele XIII-XIV în depresiunea Fagarasului
Marpod, Sibiu () [Corola-website/Science/301716_a_303045]
-
permite să spunem că în aceste locuri începuse procesul de constituire a unui voevodat Țară Făgărașului,menționată în secolele XIII-XIV în depresiunea Fagarasului. <Thomas Nagler>Putem afirmă că la nordul liniei Oltului,trăiau în mod sigur ,în timpul colonizării secuilor și sașilor o populatie românească,chiar dacă destul de rară.<Thomas Nagler> În această localitate s-a impus tipul gospodăriei țărănești din Germania de sud-vest ,unde fiecare construcție se află separat de celelalte,de fiecare parte a curții.Marpodul,ca și alte sate săsești
Marpod, Sibiu () [Corola-website/Science/301716_a_303045]
-
de Șeica Mare, în direcția Agnita, într-o zonă împădurită. Până la Agnita și până la Mediaș sunt circa 30 km, iar până la Sibiu, 50 km. Se pare că denumirea localității are origini cumane, care a fost preluată de maghiari și transmisă sașilor ca "Ardesch", devenită ulterior "Mardisch". Prima mențiune este din 1373, prvind numirea unui preot, Michael de Ardesch. În 1516, cu ocazia primului recensământ, localitatea este menționată ca o comună liberă aparținând de Scaunul Șeica, având 40 de capi de familie
Moardăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301720_a_303049]
-
săsească din Moardăș, a fost înmatriculat în 1434 la Universitatea din Viena, la facultatea de drept. În 1848 s-a construit o școală nouă, renovată în 1911. La mijlocul secolulul al IX-lea, în Moardăș au fost recenzați 545 de locuitori, sași, români, unguri și țigani. În 1930, au fost recenzați 628 de locuitori, din care 328 sași și 239 români. La sfârșitul lunii ianuarie 1945, mulți locuitori sași au fost deportați în Uniunea Sovietică la muncă forțată Într-o notă întocmită
Moardăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301720_a_303049]
-
În 1848 s-a construit o școală nouă, renovată în 1911. La mijlocul secolulul al IX-lea, în Moardăș au fost recenzați 545 de locuitori, sași, români, unguri și țigani. În 1930, au fost recenzați 628 de locuitori, din care 328 sași și 239 români. La sfârșitul lunii ianuarie 1945, mulți locuitori sași au fost deportați în Uniunea Sovietică la muncă forțată Într-o notă întocmită de primărie în 9 noiembrie 1946, situația sașilor din Moardăș era următoarea: 262 la casele lor
Moardăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301720_a_303049]
-
La mijlocul secolulul al IX-lea, în Moardăș au fost recenzați 545 de locuitori, sași, români, unguri și țigani. În 1930, au fost recenzați 628 de locuitori, din care 328 sași și 239 români. La sfârșitul lunii ianuarie 1945, mulți locuitori sași au fost deportați în Uniunea Sovietică la muncă forțată Într-o notă întocmită de primărie în 9 noiembrie 1946, situația sașilor din Moardăș era următoarea: 262 la casele lor, 44 la muncă forțată în URSS, 45 plecați în Germania. După
Moardăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301720_a_303049]
-
fost recenzați 628 de locuitori, din care 328 sași și 239 români. La sfârșitul lunii ianuarie 1945, mulți locuitori sași au fost deportați în Uniunea Sovietică la muncă forțată Într-o notă întocmită de primărie în 9 noiembrie 1946, situația sașilor din Moardăș era următoarea: 262 la casele lor, 44 la muncă forțată în URSS, 45 plecați în Germania. După Revoluția din 1989, aproape toți sașii rămași în Moardăș au emigrat în Germania. Biserica fortificată din Moardăș a fost construită în
Moardăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301720_a_303049]
-
Sovietică la muncă forțată Într-o notă întocmită de primărie în 9 noiembrie 1946, situația sașilor din Moardăș era următoarea: 262 la casele lor, 44 la muncă forțată în URSS, 45 plecați în Germania. După Revoluția din 1989, aproape toți sașii rămași în Moardăș au emigrat în Germania. Biserica fortificată din Moardăș a fost construită în secolul al XIV-lea, cu hramul "Sfântul Nicolae". Este o biserică gotică, cu o singură navă. Clopotnița s-a prăbușit în 1880. Altarul a fost
Moardăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301720_a_303049]
-
între orașele Mediaș, Sighișoara și Agnita la egală distanță, la o altitudine medie de 400 metri, fiind inconjurat de dealuri abrupte cu altitdinea de 600-650 metri. Istoria satului datează din secolul al XIII-lea cînd în zonă au apărut primii sași. După surse orale primele așezări au fost undeva mai în amonte de cât așezarea actuală, loc numit Fântâna din piatră. Acolo au fost primii crescători de animale din sat. După surse scrise și construcții vechi, pământurile și pădurile au aparținut
Nou Săsesc, Sibiu () [Corola-website/Science/301723_a_303052]
-
alte trei clopote, care sunt și astăzi în biserica evanghelică. Astfel după surse săsești biserica a fost reconstruită pe actualul amplasament (sus pe un deal la cca.100 metri deasupra satului) tocmai pentru a putea rezista mai mult împotriva cotropitorilor. Sașii au numit satul Neudorf (dupa unii ei nu au făcut altceva decât au tradus în germană denumirea latină a satului care era NOUA VILLA). În afară de biserica evanghelică în sat mai sunt două biserici: una catolică (aflată în paragină în ultimii
Nou Săsesc, Sibiu () [Corola-website/Science/301723_a_303052]
-
au fost și sunt stabiliți în partea de sud a satului, parte unde trăiesc și câteva familii de țigani. Populația actuală a satului nu depășește 300 de persoane (proporția s-a schimbat la 2/3 români după migrarea masivă a sașilor în ultimii ani). Totuși satul nu s-a distrus datorită faptului că sașii nu au vândut locuințele ci le-au transformat în case de vacanță și chiar mai mult, majoritatea au fost renovate. Ocupația de bază a locuitorilor a fost
Nou Săsesc, Sibiu () [Corola-website/Science/301723_a_303052]
-
trăiesc și câteva familii de țigani. Populația actuală a satului nu depășește 300 de persoane (proporția s-a schimbat la 2/3 români după migrarea masivă a sașilor în ultimii ani). Totuși satul nu s-a distrus datorită faptului că sașii nu au vândut locuințele ci le-au transformat în case de vacanță și chiar mai mult, majoritatea au fost renovate. Ocupația de bază a locuitorilor a fost de-a lungul timpului creșterea animalelor și cultivarea pământului, activități din care nu
Nou Săsesc, Sibiu () [Corola-website/Science/301723_a_303052]
-
În câteva documente emise la mijlocul secolului al XV-lea sunt menționați nobili cu proprietăți în Alma și Șmig, implicați în reglementarea unor litigii. Mihail de Alma (Michael de Almas) este martor, alături de Georg Thobiassy (Georgius Thabiasy) la punerea în posesia sașilor din Cele șapte scaune a domeniului Tălmaciu . Documentul este emis la 2 martie 1453, la Viena, de regele Ungariei, Ladislau al V-lea de Habsburg. Ioan, fiul lui Petru de Șmig (Johane filio Petri de Somogyon) este amintit într-un
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
Jos. Actul reglementează înțelegerea dintre Ecaterina, văduva lui Ioan Doren din Mediaș și văduva lui Toma Balad din Chendu privind stăpânirea unor moșii. Printre nobilii care sunt martorii înțelegerii este menționat, pe lângă Petru din Șmig, Georg Thobiassy din Ațel , fiul sasului Valentin de Alma. Sașii care su întemeiat comunitatea din Jacobsdorf erau, la venire, catolici. Ulterior, sub influența Reformei religioase, au trecut la luteranism. Parohia luterană din Giacăș își are începutul în jurul anului 1638, când este atestat pastorul Kusch Johann. Până în
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
dintre Ecaterina, văduva lui Ioan Doren din Mediaș și văduva lui Toma Balad din Chendu privind stăpânirea unor moșii. Printre nobilii care sunt martorii înțelegerii este menționat, pe lângă Petru din Șmig, Georg Thobiassy din Ațel , fiul sasului Valentin de Alma. Sașii care su întemeiat comunitatea din Jacobsdorf erau, la venire, catolici. Ulterior, sub influența Reformei religioase, au trecut la luteranism. Parohia luterană din Giacăș își are începutul în jurul anului 1638, când este atestat pastorul Kusch Johann. Până în 1672, pastorii care s-
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
1891 . Biserica greco-catolică actuală, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, a fost zidită în 1908, în timpul păstoririi preotului George Vamoș, din fonduri provenite de la credincioși. Statul austro-ungar a contribuit cu 200 de coroane. Lucrările au fost executate de antreprenorul sas Adolf Schesch din Dumbrăveni, pentru suma de 6800 de coroane. Biserica are fundația din piatră și elevația din cărămidă și a fost acoperită cu țiglă, înlocuită recent cu tablă care imită țigla. Lăcașul de cult are formă de navă, divizată
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
sat în comuna Tilișca din județul Sibiu, Transilvania, România. A fost înființată în secolul XV de către oamenii ce locuiau în satele ce la ora actuală poartă denumirile de Apoldul de Jos și Apoldul de Sus. In urma expansiunii colonialiste a sașilor în Transilvania localnicii români au fost izgoniți spre zonele muntoase și așa s-a format zona de sate și comune care astăzi se numește Mărginimea Sibiului. Satul Rod face parte din zona respectivă. Localitate atestată documentar în 1488, dar cu
Rod, Sibiu () [Corola-website/Science/301731_a_303060]
-
din jurul comunei, săpând pentru extragerea pietrei de văr, localnicii din vechime au descoperit pietrificate viețuitoare marine. Locul,denumit de localnici „Lunca lui Cercel”, este rezervație geologică de calcare eocene. "Turnu Roșu" este, la origine, o construcție militară defensivă, ridicată de sași în 1360, lîngă Boita, județul Sibiu. A fost terminată în 1370 sub regele Ludovic I al Ungariei, în scopul supravegherii defileului râului Olt, fiind situată în apropierea vechii frontiere cu Țara Românească. Prima atestare documentara apare în diplomă latină a
Turnu Roșu, Sibiu () [Corola-website/Science/301749_a_303078]
-
Cetatea Veche", la "Schelzental") fiind datate în epoca fierului (cultura geto-dacică respectiv cultura dacică). Așezarea romană, de localnici mumită "Șarba-Stempen", este datată la secolul I î.e.n.; "Șarba - La Saivane" fiind datată la sfîrșitul secolului al II-lea. Prin stabilirea coloniștilor sași pe teritoriul Slimnicului în a două jumătate a secolului al XII-lea, atestată pentru prima dată în anul 1282, localitatea Slimnic devine una dintre cele mai importante componente al scaunului Sibiu, menită să apere drumul între Mediaș ("Mediasch") și Sibiu
Slimnic, Sibiu () [Corola-website/Science/301739_a_303068]
-
localitatea Slimnic, populația a crescut din anul 1850 (părți egale, germani și români, fiecare de aproximativ 1.000 de persoane) în mod constant până în anul 1941 (germani 1.806, români 1.938). Din anul 1989 - anul de emigrare masivă a sașilor în Germania - locuiesc în Slimnic aproape numai români, cîțiva germani, maghiari și romi, din fiecare aproximativ 1%.
Slimnic, Sibiu () [Corola-website/Science/301739_a_303068]
-
la o distanță de 48 km nord de Sibiu și 23 km vest de Mediaș, are o istorie bogat documentată și destul de lungă. Prima așezare datează din epoca bronzului, dar ea nu are nici o legătură cu așezarea din 1280 a sașilor. Numele pare a fi de origine slavă, de la "sol" (cuvântul slav pentru "sare"), și a fost atestat în 1311 drept "Salchelk". Biserica, construită în secolul al XIV-lea și modificată în jurul anului 1500, poartă hramul "Sf. Ecaterina". Este o clădire
Șeica Mică, Sibiu () [Corola-website/Science/301741_a_303070]
-
cu perioada aparițiilor primelor incursiuni turcești în Transilvania, cu urmări din cele mai grele pentru locuitorii așezărilor din apropierea pasului Turnu Roșu. Pentru a putea face față noii situații, regele Ladislau al V-lea la data de 3 februarie 1453, dăruiește sașilor din cele „Șapte scaune” - uniune teritorial administrativă săsească cu sediul în Sibiu - domeniul feudal al Tălmaciului, de acum încolo racovicenii fiind obligați să presteze diferite sarcini cu caracter feudal. Din acest moment, Racovița va apărea în perioada 1453 - 1700, din ce în ce mai
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
întindea între actualul [[drum]] județean [[Tălmaciu]]-Racovița-[[Avrig]] și [[râul Olt]], iar „hotarul de sus” între drumul amintit și până la poalele [[pădure|pădurilor]]. Spre sfârșitul secolului al XVIII, s-a trecut la practicarea unei [[agricultură|agriculturi]] sedentare trienale, după modelul [[sași|săsesc]], numit „Dreifelderwirtschaft” . Potrivit acestuia suprafața arabilă a satului era împărțită în trei „trupuri” (părți), pe fiecare dintre ele semănându-se prin rotație [[toamnă|toamna]], [[grâu]] sau [[secară]] și [[primăvară|primăvara]] - [[ovăz]], [[porumb]] sau [[cartof]]i, în al treilea an
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
bogăție cromatică a modelelor florale prezente pe obiectele de podoabă reprezentative cum ar fi „chindeauă” (chindeie), căpătâie, ștergare, merindare și covoare. Meșteșugurile identificate în sat ca fiind elementele definitorii ale vieții localnicilor au fost printre altele fierăritul, zidăritul învățat de la [[sași]], tâmplăritul sau „măsăritul” care o data cu înființarea [[Școala comunei Racovița#Școala inferioară de arte și meserii (1923-1939)|Școlii inferioare de arte și meserii]] din sat a dat adevărați meșteri populari în domeniu cum au fost Iosif Ignat și Ioan Udrescu, autorii
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
din Gheorgheni, de unde se obișnuiește să se pornească în țară, este Remetea.” Toamna, după terminarea lucrărilor agricole, începea exploatarea pădurilor. Iarna, lemnele tăiate erau transportate cu săniile pe malul Mureșului, unde se legau în plute. Aici se întâlneau negustorii armeni, sași și secui, angajau argații și pregăteau grupurile de plutași. Între aprilie și iunie, când apele Mureșul creșteau datorită ploilor de primăvară și topirii zăpezii, zilnic porneau câte 150-200 de plute spre Reghin, Târgu Mureș, Alba Iulia, sau chiar la Arad
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]