3,889 matches
-
din groapă. "Dumnezeu să vă ierte!". Un soldat se oprește gâfâind în fața lui. Ce s-a întâmplat? Trăiți dom' locotinent. Băieții au găsit o tanchetă! Poate o folosim pentru noi. Abil ascunsă sub un uriaș morman de zăpadă, crengi și scânduri, șenileta pare întreagă. Ați controlat să nu aibă "surprize"? Da, nici urmă de ele. Nu pricep de ce au abandonat-o, pare în perfectă stare. Dă ordin lui Bocioagă, transmisionistul, să cheme pe cei de la întreținere să vadă ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arunce explozibilul prin ambrazură. Se trântește imediat la pământ, rostogolindu-se către o zonă mai sigură. Cenușiul înserării se umple brusc cu o lumină portocalie, către cer se ridică o uriașă ciupercă de fum și flăcări. Frânturi de grinzi și scânduri carbonizate se împrăștie peste tot. Asta e! strigă Schultz, izbind mulțumit cu pumnul înmănușat în zăpadă. Soldatul german își arată din nou măiestria! Fără să își părăsească locul sigur, strigă către soldații din apropiere: Vorwarts! Vorwarts!150 Valul atacatorilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius, trec prin sânge în inimă și iar, înapoi, fără ca el să înțeleagă ce se întâmplă. Deschide ușa. Cu spatele la el, o femeie îmbrăcată în uniformă de infirmieră germană, trebăluiește ceva deasupra unei chiuvete. În stânga ei, fereastra camerei este obturată cu scânduri bătute în cuie. Printre spațiile înguste dintre ele se vede geamul spart și imaginea trunchiată a curții din spate. Sanitara se întoarce și la vederea lui buzele lipsite brusc de sânge sub imperiul unor emoții puternice încep să tremure, chinuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Daniel Plainview (Daniel Day-Lewis), extracția țițeiului este o afacere de familie, familie compusă în cazul lui din tată și fiu, H.W. Plainview (Dillon Frasier), un copil care crește la umbra sondelor în adăposturi înjghebate unde bărbații dorm adesea pe scîndura goală. Metodele primitive de extracție ale pionierilor provoacă numeroase accidente, este un fel de a trăi periculos, palpitant și itinerant în căutarea zăcămintelor. Daniel se prezintă comunităților al căror teren și muncă o cumpără pe nimic ca un erou civilizator
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
într-un bar din localitatea timișeană Visag. La o masă alăturată, se afla inculpatul. La un moment dat, Simion a început să facă scandal, astfel că patroana, ajutată și de Viorel, l-a scos afară. Aici tânărul a rupt o scândură dintr-un gard, cu care l-a lovit în cap pe inculpat. Acesta nu a dat importanță incidentului, nu a ripostat, ci s-a întors în local. După un timp, s-a ridicat de la masă, a ieșit afară și, cu
Agenda2005-49-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/284459_a_285788]
-
a ripostat, ci s-a întors în local. După un timp, s-a ridicat de la masă, a ieșit afară și, cu un cuțit de vânătoare l-a înjunghiat pe Simion. Acesta, la rândul lui, l-a mai lovit cu o scândură peste brațe, după care s-a prăbușit la pământ, plin de sânge. Victima a necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale, iar viața i-a fost pusă în primejdie. l Gheorghe V. , de 35 de ani, din comuna
Agenda2005-49-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/284459_a_285788]
-
Vând acordeon Hohner, 60 bași și drujbă stil. Telefoane 394657, 0724140885. Vând mobilă dormitor completă în stare foarte bună, preț negociabil. Telefon 0256/455733 sau 0721288664. Vând birou nou, culoare închisă, lucios. Informații la telefon 213294. Cumpăr mobilier uzat, ieftin, scândură, antichități, taloane Publitim. Tel. 488364, 0744693131. Cumpăr Dacia după 1987, indiferent starea, ofer 300 euro. Tel. 0724949798. Vindem colțare din pluș, imitație piele, orice dimensiune, canapele, fotolii. Telefoane 446421, 0723339658. Vând cuptor emailat șamotat pe lemne și cărbuni, preț 2
Agenda2005-49-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284460_a_285789]
-
morală a partidului guvernului din Senat. Există un biet om nenorocit aici în București pe care o soartă nemiloasă, hărăzindu-i un cap de mărimea unei măciulii de mac și un trup închircit și ridicol, l-au zvârlit totuși pe scândurile scenei, ba încă i-au mai inspirat și nenorocita predilecție nu pentru farse de genul paiațelor, ci pentru tragedie înaltă, încît vizitarea teatrului e totdauna primejduită de cătră acest creștin. Numele proverbial a acestui geniu ciudat în felul său e
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
energie și că după un anumit timp obosești tot mișcîndu-te și abia după aceea organismul nu se mai poate apăra împotriva frigului. Mă făcui deci covrig, îmi strânsei brațele la piept, îmi pusei capul pe genunchi și adormii lipit de scândura, care mi se păru caldă, a acestei invenții menite să elimine pe cei care odată închiși mai vroiau să rămână oameni și să reacționeze ca ființe umane. Instinctiv îmi lipeam pe rând de scândura carcerei acea parte a corpului care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe genunchi și adormii lipit de scândura, care mi se păru caldă, a acestei invenții menite să elimine pe cei care odată închiși mai vroiau să rămână oameni și să reacționeze ca ființe umane. Instinctiv îmi lipeam pe rând de scândura carcerei acea parte a corpului care simțea mai tare frigul, când umerii, când coastele, când șalele, dar mai mult spinarea, unde știam că sânt plămânii... restul putea să mai înghețe... picioarele, de pildă, tălpile goale, simțeam că ard după ce mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ei, înțelegi? continuă el vîrîndu-mi de astă dată vătraiul sub nas, pe care mi-l puse apoi pe gură. Cu partea lui îndoită, cu ciocul cu care răscolea jarul în sobă și îmi împinse capul tot ușurel, dar ferm, de scândura carcerei. "Aici, uite aici, ar trebui să te lovesc", repetă el, și repetă și figura, ciocănindu-mi iarăși tâmpla. După care închise ușa, trase zăvorul și îi auzii pașii îndepărtîndu-se. Nu mai putui dormi. Mă copleși întîi o mare mâhnire
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
suferința atingea creasta înaltă a eliberării, eliminând, ca pe-un microb periculos, duioșia abjectă a stârpiturii umane, gardianul care crezusem o clipă că venise să-mi dea drumul să mă duc în dormitor și să dorm cu ceilalți. Printre crăpăturile scândurii zării lumina răsăritului și curând auzii goarna care suna deșteptarea. Un gardian veni și îmi dădu drumul, alergai să mă îmbrac și să mănânc, apoi coborârăm în întunericul minei. Seara, mă desbrăcai și căzui într-un somn asemănător plumbului pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cămașă și desculț. În carceră simții primejdia: ăsta spusese ieri, ciocănindu-mi tâmpla cu vătraiul, că acolo ar trebui să mă lovească. Ar trebui, asta însemna că nu putea, dar mă putea lichida vîrîndu-mă seară de seară între cele patru scânduri ale carcerii, obținând același rezultat. "Ei bine, îmi spusei, cu o hotărâre mai rece decât frigul care mă învălui, n-o să mor, dar în schimb o să te omor eu pe tine. Dacă nu cumva mi-e scris să mor totuși
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
picior ridicat pe un bolovan de minereu și mâna cu lampa în sus, să vadă ce se întîmpla de survenise această pauză, această tăcere de adâncuri în care el nu mai era nimic. Trecui pe lângă această umbră și trebăluii dând scândurile la o parte; se puneau totdeauna deasupra peste gaură după o rostogolire de minereu, să nu nimerească vreunul din noi în ea, cum nimerise unul și se făcuse jos zob. Mă retrăsei prin spatele lui și deodată, cu o lovitură
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nici măcar nu mă grăbii să-mi caut felinarul uitat într-un colț: știam că o să-l găsesc și îl și găsii după bâjbâieli care nu mirară pe nimeni. Doar întru târziu cineva drăcui că nu s-au pus la loc scândurile după ultima rostogolire de minereu, un maistru civil, ai cărui ochi se holbară de câteva ori spre noi auzind jos răcnete... Dar aceste jumătăți de priviri, prinse în fulgerări scurte de propria-i lampă, erau dinainte resemnate: Te pomenești că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și am venit să beau un pahar cu apă, a zis mă-sa. Du-te la bucătărie, zice. Se duce la bucătărie, că ea acolo își petrecea viața. Își amenajase ea, așa, două scaune fără spetează, două taburete, punea două scânduri peste ele și își întindea oasele, se simțea ea acolo bine, fiindcă își crescuse copiii în două camere, patru copii, și acum cu o singură fată nu-și mai găsea loc în casă... nu vrea să deranjeze pe nimeni... Și-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Singură și-a aruncat pantofii din picioare și rochia de pe ea. Aaaau! Pe unde n-am fugărit-o și n-am prins-o! Unde nu și-a pus fundul! Pe capota mașinii, în spate pe portbagaj, înăuntru pe banchetă, pe scândura unde își schimba mereu picioarele și eu simțeam că îmi cade motorul pe mine. Ne-am hârjonit noi așa până spre seară și odată o aud că îmi spune! Mi-e frică! să nu dea cineva peste noi. Gata! Eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă îndrept spre comutator să sting lumina și să ieșim. Ia stai așa, o aud că zice. Ce e chestia-aia acolo pe perete? Ce chestie? Vino încoace și te uită. Mă apropii eu, mă uit, și ce văd? În dreptul scândurii, pe perete, două urme foarte bine imprimate de tălpi de picioare de femeie, așa, cam îndepărtate una de alta, și îngheț... Am înțeles imediat. Când o pusesem pe scândura aia, fata se proptise cu picioarele în perete și cum alergase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te uită. Mă apropii eu, mă uit, și ce văd? În dreptul scândurii, pe perete, două urme foarte bine imprimate de tălpi de picioare de femeie, așa, cam îndepărtate una de alta, și îngheț... Am înțeles imediat. Când o pusesem pe scândura aia, fata se proptise cu picioarele în perete și cum alergase de colo până colo prin garaj, luase ulei pe tălpi și tălpile ei se desenaseră perfect pe zidul: cu călcâie, secul piciorului, degetele, ce mai, dom' profesor, se vedea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care mă apărase: călăii își merită pedeapsa; cât despre o așa-zisă dorință a mea obscură de a ucide, trebuie să spun că în fiecare seară trăiam clipe de groază când eram smuls din așternut și trimis între cele patru scânduri, în acel sicriu în picioare printre crăpăturile căruia șuiera adesea vîntul: dacă mă prinde că am un pulover pe dedesubt și mi-l ia? dacă cineva m-a turnat? s-a zis cu mine! Cât despre ultimele lui cuvinte, atât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și tu?" De astă dată tăcui eu. Dacă nu-mi organizează ea ceva definitiv aici, gândii, ași veni, de ce nu? Altfel îmi va fi imposibil, fiindcă aranjamentele ei îți restrâng foarte tare sfera de activitate, între cei patru pereți de scândură în care te pune. Da, desigur, îi spusei, să mă fac sănătos și.." Dar cu toate că în timpul povestirii avusesem de câteva ori clipe grele simțind că între mine și această lume, pe care el mi-o desvăluia, se așeza foarte des
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atunci individul s-a întors brusc!... s-a apropiat și l-a luat în mină. De sub el țâșni un șoricel... Omul reveni să-și vadă de ras, dar se întrebă: pe unde a intrat șoricelul? Se întoarce să vadă dacă scândura n-avea vreun nod scos. Nu, n-avea. Atunci craniul avea vreo găurică? da, o găsi, era chiar în moalele a ceea ce fusese odată un cap, dar nu mare, însă se știe că șoriceii au trupul moale și pătrund cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de perete. Putea fi orice, sufragerie, dormitor, depozit. Becul oricum lumina chior, atârna de-un fir din tavan, ca la țară. Pe jos, un parchet de lemn decolorat. Parchet era mult spus, lemnul nu fusese prelucrat, se strângeau nodurile din scânduri, nimeni nu le rașchetase. În mijloc, un cufăr. Genul de chestie adâncă și borcănată, cu mânere, tip ladă de zestre. Pe laterale, două paturi sau canapele (Dumnezeu știe), acoperite de covoare țărănești și perne cu ciucuri. În spatele lor, prinse-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scenă, să fie mai aproape de actori. Înnebuneam. Nu puteai să miști în front, era prăpăd dacă te simțeau figuranții. După trei sferturi de oră, îți lua foc fundul. Mă foiam discret, invizibil. Actorii tropoteau într-o veselie, ridicând praful de pe scânduri; balerinilor li se murdăreau ciorapii. Lumea privea respectuos, cu ochii cât cepele; unul nu mișca un deget. Mie îmi venea să întind mâna și să-l trag pe erou de cămașă, chiar când trecea pe lângă noi. Sau să-i pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-ți trebuia lumină, te duceau planșeul și balustradele lungi, învelite în snopi de catifea înădită, spre Secolul 19 și Marii Clasici. Dacă am fi avut un scaun cu rotile, ne-am fi dat ca-n liceu, de-a dura pe scândurile lustruite cu ceară și petrosin. În „Zoia“, înnebuneai diminețile dacă nu-ți găseai ceva de făcut; controalele, purcoiul de tocilare și-arhitectura florală a lui Mincu te scoteau din minți. Când toate fetele plecau la sport, pentru săritura la groapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]