4,770 matches
-
o dată grăbiți, se repeziseră cu toții să se urce din piatră în piatră pe dig și alergau de-a lungul lui, privind cum apa care se strecura printre pietrele mari, făcea mici golfulețe în care, printre razele de soare ce se scăldau în undele ei, se strecurau iuți și umbrele negricioase ale guvizilor. Cu chiote tot mai ascuțite, copiii săreau printre pietrele digului, aplecându-se, iscodind tot mai febril, însoțiți în joaca lor de șuieratul subțirel al vântului și plescăitul molcom al
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
naiade nude dizolvate-n seară, infante silfice, regine caste, plutesc sfios în aerul de vară în vicii dulci și în miresme faste. ca umbrele alunecă, se clatină, cu ochii lor nimic nu se măsoară, au părul un fuior de platină, scăldate în lumina cea de vară. m-a mângâiat o mână de femeie și-a dispărut pe înstelatul cer, și umbra ei n-a vrut ca să mai steie, ca toate umbrele se duc și pier. ne calcă-n seară aripa de
VISĂRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375890_a_377219]
-
gara deschisă pentru tine Mai știu că-n mine curge o apă-n neodihnă În ea înmoi penelul și Domnul mi-l înalță Prin limbi de orologiu care-n tunel mă-nhață În lumea mea cu tine un vis se scaldă-n tihnă Ce mare-i provocarea prin care fuge timpul Ce-n urmă-i pasul nostru și el se uită-n clipă Trăind printre iluzii făcând în dor risipă Ca valurile mării izbind la țărm Olimpul Hai vin' de te
ÎN CURTEA FĂRĂ GARDURI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375942_a_377271]
-
de vânt și dor de soare Și de muguri dând în floare! Aș vrea Intr-a valurilor spumă, Răcorit de briză mării, Să mă las purtat de vise, Lângă mal în pragul serii ! Și înconjurat de ape Să mă las scăldat de soare, Si topit apoi de raze, Să mă tot scufund în mare! Să mă plimb printre catarge, Să visez în multe chipuri Si-nverzit apoi de alge, Să ma-ntorc printre nisipuri! Ploaia vine, ploaia pleacă Ploaia vine, ploaia
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
grăbit să vă destăinuiesc și vouă ce am văzut și simțit în acea lume fascinantă, atemporală. Vă scriu cu o pană de lebădă, înmuiată în cerneala cerului senin din basme. Gleznele îmi sunt încă înviorate de roua florilor din poienile scăldate de lumină. În urma mea, poarta s-a închis și am rămas doar cu nostalgia frumoaselor amintiri. Înzestrată de Dumnezeu cu darul oratoriei și al scrisului, Marioara Ardelean reușește, prin tot ce transmite, să se ridice, insist, „să se ridice”, la
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
grăbit să vă destăinuiesc și vouă ce am văzut și simțit în acea lume fascinantă, atemporală.Vă scriu cu o pană de lebădă, înmuiată în cerneala cerului senin din basme. Gleznele îmi sunt încă înviorate de roua florilor din poienile scăldate de lumină. În urma mea, poarta s-a închis și am rămas doar cu nostalgia frumoaselor amintiri.Înzestrată de Dumnezeu cu darul oratoriei și al scrisului, Marioara Ardelean reușește, prin tot ce transmite, să se ridice, insist, „să se ridice”, la
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1500 din 08 februarie 2015 Toate Articolele Autorului În urna viselor! Verdele vremurilor crude Se pierde-n clipe de eter, În urna viselor, prin unde, Primește votul de mister. Trecutul, de iubire plin, Se scaldă-n ceața înserării, Ecoul glasului divin Pătrunde-n liniștea uitării. Scântei sărite dintr-o clipă Aprind luminile din pom, Visarea-ntinde o aripă Peste trăirile din om! Referință Bibliografică: În urna viselor! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎN URNA VISELOR! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376041_a_377370]
-
gara deschisă pentru tine Mai știu că-n mine curge o apă-n neodihnă În ea înmoi penelul și Domnul mi-l înalță Prin limbi de orologiu care-n tunel mă-nhață În lumea mea cu tine un vis se scaldă-n tihnă Ce mare-i provocarea prin care fuge timpul Ce-n urmă-i pasul nostru și el se uită-n clipă Trăind printre iluzii făcând în dor risipă Ca valurile mării izbind la țărm Olimpul Hai vin' de te
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
și inima curtatăCu murmurul din gara deschisă pentru tineMai știu că-n mine curge o apă-n neodihnăîn ea înmoi penelul și Domnul mi-l înalțăPrin limbi de orologiu care-n tunel mă-nhațăîn lumea mea cu tine un vis se scaldă-n tihnăCe mare-i provocarea prin care fuge timpulCe-n urmă-i pasul nostru și el se uită-n clipăTrăind printre iluzii făcând în dor risipăCa valurile mării izbind la țărm OlimpulHai vin' de te așează în curtea fără garduriE
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
deși de-abia se ține ca țâncu-n libertate când mama nu-l susține. Ar vrea să se descurce cu propria putere dar în picior se-ncurcă răpus de nevedere și cade se încruntă aruncă două lacrimi tu îți înfrângi tristețea scăldându-te în patimi. Greu te urnești din ele. Ești slab. Nimicnicia cu forța-i te orbește și îți dezvolți mânia. Trec zile însorite tu n-ai timp să le vezi ești prins în roata vieții și-n spițe vegetezi. Citește
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Te joci cu adevărul deși de-abia se țineca țâncu-n libertate când mama nu-l susține.Ar vrea să se descurce cu propria puteredar în picior se-ncurcă răpus de nevedereși cade se încruntă aruncă două lacrimitu îți înfrângi tristețea scăldându-te în patimi.Greu te urnești din ele. Ești slab. Nimicniciacu forța-i te orbește și îți dezvolți mânia.Trec zile însorite tu n-ai timp să le veziești prins în roata vieții și-n spițe vegetezi.... XXI. DU-MĂ
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
romantică incurabilă! Pentru fotografiat ați nimerit un timp superb, fără nori. Vedeți ce frumos se vede luna deasupra hotelului Mangalia? Când va trece de releul de la poștă, se va lumina de ziuă. Și luceafărul lui Eminescu astăzi este deosebit, se scaldă direct în mare. Păcat că sunt valuri, altfel l-ați fi observat mai bine cum apare în răcoroasa apă a mării. De altfel, puteți urmări Ursa Mare, Ursa Mică și celelalte constelații în liniște. Doar zgomotul valurilor sparte de dig
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376039_a_377368]
-
după care am pornit motorul și m-am întors acasă. Gândul mi-a rămas pe faleza din Saturn, la femeia necunoscută care dorea să mă însoțească la pescuit pe mare, adusă de lună în calea mea, în plimbarea sa matinală, scăldată de razele luceafărului, străjer al mării și al orașului, care începea deja să prindă viață, odată cu ivirea zorilor dimineții de mai. Referință Bibliografică: IUBIRILE UNUI PESCAR - POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1500
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376039_a_377368]
-
dă fiori, Doi copii ca două flori Întind mâna, cerșetori. Aveau haine ponosite Mâinile neîngrijite Ochi frumoși -nlăcrimați. De destin și alungați. Era vară, era cald Se-ncingea acel asflat, Nu se mai putea de cald De durere ochii-mi scald. Pasul tatălui mereu Ochii sufletului meu, Sufletu'-i atârnă greu Scoate-un leu din portmoneu. Ce faci, tată, eu întreb? Limba puțin să -i dezleg; M-a cuprins așa o milă De acești copii, copilă. Să -mi explic acest temei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
Printre gânduri trecătoriStrada vieții -mi dă fiori,Doi copii ca două floriîntind mâna, cerșetori.Aveau haine ponositeMâinile neîngrijiteOchi frumoși -nlăcrimați.De destin și alungați.Era vară, era caldSe-ncingea acel asflat, Nu se mai putea de caldDe durere ochii-mi scald.Pasul tatălui mereuOchii sufletului meu,Sufletu'-i atârnă greuScoate-un leu din portmoneu.Ce faci, tată, eu întreb?Limba puțin să -i dezleg;M-a cuprins așa o milăDe acești copii, copilă. Să -mi explic acest temei... XIV. ȘAMPANIE SPUMOASĂ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
spera să-și refacă viața, ea nu putea decât să ridice nepăsătoare din umeri și să aștepte să își dea acceptul de divorț, nu-i așa? Explicația apăru la nici o lună după vizita bătrânului. Se juca în curte cu Tea, scăldate de razele soarelui viguros, lângă piscina mică, umplută cu mingi colorate și animale gonflabile, în cadrul de lemn, înalt și umplut cu nisip fin, numai bun pentru castele, când sună gongul. Încă râzând, apucând copilul în brațe, Diana deschise poarta. Dacă
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
de la sine. Nu că ar fi îndrăgostită “lulea” cum se spune, de el. Sau, poate că era? Nici ea nu credea ce-și zicea în sinea sa, dar în fine, va vedea când îl va întâlni, în ce ape se scaldă toată această aiureală. În cele câteva minute cât l-a studiat în rezerva de spital, personalitatea lui mai mult o intriga decât o atrăgea. Totuși, acel bărbat era cel care i-a mai dat o șansă la viață. A făcut
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
lumea muritorilor se face în spații terestre, sacralizate, înalte, un fel de axis mundi, dealul și muntele, de unde legătura cu transcendentul este mai ușor de realizat: „Acolo sus pe-un deal frumos / Unde-i cerul luminos / Raza blând-a soarelui / Scaldă fața Domnului” (Leagănul lui Isus), „Sus în vârful muntelui, pe la crucea bradului, pe o scară de argint / Se coboară Domnul sfânt.” (Sus în vârful muntelui). Textul conține elemente religioase și profane cu valoare simbolică: crucea, simbolul creștinismului, al suferinței și
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376712_a_378041]
-
scutece s-a-nfășat/ Și în brațe s-a purtat.” (Domnul Isus Hristos) sau șade într-un leagăn verde de păltinel (Am plecat să colindăm). În colindul „Închinarea păstorilor” apare motivul popular, al comuniunii omului cu natura. Iisus este legănat de vânt și scăldat de ploaie. Sacrul se întrepătrunde însă cu profanul. În calitate de fiu al Domnului nu este atins de imtemperiile naturii „Neaua ninge, nu-l atinge” (Închinarea păstorilor), leagănul lui este sfânt și purtat de îngeri (Crăciunul). Locul nașterii lui Iisus este cel
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376712_a_378041]
-
de copacii care le-au părăsit înainte de a cunoaște că muntele Ararat e doar o imagine născută din iluzia despre noi Toamna asta are ceva din mirosul flăcărilor pe care Ilie le-a înalțat până la altarul dorințelor noastre. Privesc caldarâmul scăldat în lumină, întrebându-mă: dacă nazuințele nu ar cunoaște împlinirea, inimile - fum de tamâie - înaltate la cer, ar fi doar o imagine născută din iluzia despre noi? Toamna asta are ceva din mirosul spicelor culese de Ruth, găsite pe câmpul
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
frunze văduvite de copacii care le-au părăsitînainte de a cunoaște că muntele Ararate doar o imagine născută din iluzia despre noiToamna asta are ceva din mirosul flăcărilor pe care Ilie le-a înalțatpână la altarul dorințelor noastre.Privesc caldarâmul scăldat în lumină,întrebându-mă:dacă nazuințele nu ar cunoaște împlinirea,inimile - fum de tamâie - înaltate la cer,ar fi doar o imagine născută din iluzia despre noi?Toamna asta are ceva din mirosulspicelor culese de Ruth, găsite pe câmpul lui
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
nu se poate pune cu tinerii cu cercei în sprâncene. Și-ar fi schimbat locul, dar piața se umpluse deja de oameni și era prea târziu pentru a mai găsi un loc bun. Răsuflă resemnat și se concentră pe scena scăldată în luminile albastre, liniștitoare, ale reflectoarelor. În sfârșit, după ce ascultă binevoitor cele șapte coruri ale cultelor, care cântară în deschiderea concertului, nenea Duca se putu bucura de apariția idolului său. Cât îi era de drag flăcăul acesta, cu pletele lui
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
Sfântă. Cred, Doamne, sporește-mi credința, ajută necredinței mele! Așa zicea tatăl copilului îndrăcit, după ce Învățătorul i-a vindecat fiul. Îmi aștept moartea (soră bună cu singurătatea) din clipă în clipă. Je ne regrete rien... În apele tale curgătoare mă scald, niciodată aceleași, împletite în jurul grumazului meu precum funiile groase de cânepă. Uită-te la tine, îți zic, uită-te la tine și mă vei recunoaște. Uită-te la mine, îți zic uită-te la mine, și te vei recunoaște așa cum
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
meu precum funiile groase de cânepă. Uită-te la tine, îți zic, uită-te la tine și mă vei recunoaște. Uită-te la mine, îți zic uită-te la mine, și te vei recunoaște așa cum stai în lumina de sine scăldându-te într-o perfectă abluțiune. Pe fruntea mea s-a întunecat orizontul, aura-i neagră nici un sfârc de lumină nu se arată întuneric pe întuneric înghite. Drugi de fier și sârmă ghimpată împrejmuie gândurile prizoniere în spațiul târziu. Fluturi albi
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
viitorului, ale ființei și neființei.- ale bucuriilor și ale suferințelor; o, cerule senin și înalt , iată-mă, amețesc privindu-te până la lacrimi, amețesc de albastrul tău, de aurorele tale boreale dansând grațios cu fluturări de draperii policrome în care îmi scald spre purificare gândurile, limpezindu-mi fața de lacrimi și sufletul tot - o, cerule nesfârșit, cer nestatornic, cu încruntări cenușii uneori, alteori cu franjuri negre de doliu, vorbind în tunete și scuipând peste noi fulgere, certând mânios pământul cu bice de
POEME CELESTE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375185_a_376514]