4,646 matches
-
stă mai ales în faptul că „sub balastul diform al lexicului și sub pletora de imagini siluite, parcă s’ar întrezări ici-colo un simț de observație al naturii și un început de plasticizare. Fără amețeala doctrinei, d. Voronca ar putea schița unele mozaicuri descriptive, enervante prin conciziunea eliptică a sintaxei, dar captivante prin scînteierile multicolore ale figurației”. Emoțiile organice, simțul naturii și al peisajului sînt deziderate curente ale criticii conservatoare a lui Const. I. Emilian. Nesocotirea „tendențioasă” a logicii, a gramaticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
factice a păpușilor rămîn zadarnice”: „Marionete încovoiate sub greutatea unor destine peste puterile lor, Ismail, Turnavitu, Grummer, Algazy, Gayk și Cotadi, protagoniștii micului teatru de păpuși al lui Urmuz amuză și întristează în același timp: sub travestiul lor amuzant se schițează o existență înrudită cu a noastră. Era în Urmuz o mare vervă creatoare și o fantezie neostoită, capabilă nu numai să implice datele realității curente, să le amestece și să dea, ca jocul norilor, forme noui, îndrăznețe și uimitoare, proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și mai bine, de Nicolae Manolescu în Arca lui Noe. Matei Călinescu este, probabil, primul critic care face o apropiere între scrierile urmuziene și flaubertianul Bouvard et Pécuchet (alături de Cervantes, Swift și Caragiale), după cum e, probabil, primul critic român care schițează o analiză a receptării lui Urmuz. Toți monografii celui din urmă o vor face mai tîrziu, într-un fel sau altul... În consonanță cu marxismul epocii, autorul vorbește despre obiectualizarea omului în cadrul orînduirii burgheze și de „alienarea prin limbaj”, văzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
polemică. Volumul Lupta cu absurdul, care include și o parte a monografiei despre Urmuz, sugerează — prin titlu și prefață — o replică autohtonă „umanistă” și „optimistă” la absurdul produs de „alienarea capitalistă” occidentală. Monografia sintetizează datele biografice disponibile în acel moment, schițează o analiză a receptării și propune un set de interpretări din perspectivă tematică, filozofică, mitocritică, psihanalitică, estetică ș.a.m.d. Ele au introdus în folclorul critic o serie de formule memorabile — „omul mecanomorf”, „portrete-destin” etc. Meritul lor e de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
umărul meu și vei vedea că am dreptate." Am ascultat-o și m-am uitat în jur. Dar n-am văzut nimic. În noaptea neagră și umedă, plină de urmele ploii care căzuse seara, nu ardea nici un foc. Fără să schițeze un gest, ca o fantomă a ierburilor, Ana aștepta. Nu există nici un rug în pădure" am zis. "Dar nu în pădure, Galilei, mi-a replicat ea. Privește în tine. De fapt, asta e ce te chinuie. Duci cu tine, în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Dumnezeul creator și în puterea lui Iisus de la care ni se trage mântuirea. Recunosc că m-am rătăcit, poate chiar din pricina avalanșei de cuvinte citite și auzite, precum și din pricina despicării firului în patru. Faroald a dat din cap și a schițat unul din rarele lui zâmbete. - Oi fi tu confuz, dar măcar nu ești mincinos. Acum putem merge la culcare și fiecare dintre noi să se roage zeului care știe să-i vorbească pe înțelesul lui, căci un zeu care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fost de acord, mi-a strâns afectuos brațul și a dat să plece. A fost rândul meu să-l opresc. - Ești sigur că în spatele acestei afaceri nu se-ascunde vreo primejdie? A căzut pe gânduri o clipă, după care a schițat o stranie strâmbătură, mi-a strâns din nou brațul și a plecat. După câțiva pași, s-a întors și, țintindu-mă cu arătătorul, mi-a spus: - Era să uit. Fii gata de drum, Rotari vrea să îi fii alături. II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
datorezi și vă duc eu pe un drum secret. Am avut un schimb de priviri cu Gundo. Șovăiam, apoi m-am hotărât, bizuindu-mă tot pe instinct. - Bine. Oricum, dacă vrei banii, ți-i dau acum. Pentru prima oară a schițat un surâs, întrebându-mă: - Ai încredere-n mine? I-am pus o mână pe mâinile lui, pe care și le ținea la piept. - Da, am încredere-n tine. - Atunci o să-mi dai banii când ni se va arăta în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
A surâs, dând afirmativ din cap. Garibaldo a intrat singur și a ieșit însoțit de împărat și de tânăra lui soție, amândoi palizi și cu ochii umflați de nesomn. Am făcut o plecăciune. Nimeni n-a zis nimic. Garibaldo a schițat doar un mic gest de salut și încă o dată m-a prins de braț. Heraclion a spus: - Medic arogant, călugăr încăpățânat, de ce refuzi lectica? De ce nu rămâi aici? Garibaldo a făcu din nou un gest mut de salut cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de mânie. - Ei hai, prietene, te stimez prea mult ca să iau în serios ceea ce spui. Nu sunt Diavolul, sunt un om care caută să-și facă treaba cât se poate de bine. L-am privit drept în ochi, și a schițat un surâs care, nu pot să neg, avea oarecare blândețe și suferință, umanizându-i trăsăturile. O clipă chiar m-am gândit că nu-i plăcea ceea ce făcea, dar am alungat pe loc acea ideea absurdă, punând-o pe seama puterii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-l evite cu orice preț. Chiar dacă Între ei nu avea să se Întâmple nimic, niciodată, chiar dacă totul ar fi rămas așa, suspendat, ca Înghețat În timp pentru totdeauna, iar ea știa și nu putea să facă nimic. De aceea schiță un zâmbet politicos și spuse că trebuia Într-adevăr să ajungă acasă. Dar, În mod irezistibil, cu o mișcare felină, se Întoarse, privi mulțimea care cobora pe Corso, examinând parcă fața fiecărui trecător și umbra fiecărui colț de stradă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ochelari de soare la oculistul ei de Încredere Bernabei. Schimba ochelarii de soare În fiecare anotimp. Cum, de altfel, Își schimba gențile, pantofii, coafura și toate celelalte. Acum avea părul tuns scurt, cu breton, și părea mai tânără. Antonio nu schiță nici măcar un surâs, nici nu reuși să zdrobească impenetrabila răceală a Majei, care o asculta distrată pe mama Carlottei, În timp ce un surâs gol Îi plutea pe buze. Din bâțâiala ritmică a degetelor ei pe farfurioara din poală, Antonio deduse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trec, în drumul meu spre Kristine - o prietenă bună - pe la doamna Gilbert, o bătrânică enervantă ce vinde morcovi și mereu îmi povestește despre „marea ei idilă cu un filosof”. Urăsc casa ei! E plină de pisici! A aprobat din cap, schițând un zâmbet fals, după care mama sa a plecat la muncă, iar eu mi-am mâncat în silă cerealele și pâinea cu unt. Dimineața aceasta nu putea fi mai proastă! Am ieșit în grabă pe ușa din spate a casei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe care o purta avea în centru în dreptul inimii o pată uriașă de sânge. Deasupra femeii, deasupra cadavrului mai bine-zis stătea, cu capul în jos, o fetiță de vreo 5-6 ani. Părul îi era prins în două codițe împletite. Am schițat un mic zâmbet. Așa mă aranja mama când eram mică, cântândumi un cântec de leagăn, de care niciodată nu mă săturam. M-am apropiat timid de fetiță. Pe chipul ei se citea teama și îngrijorarea față de mama ei. Poți să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
al cărții. Privea dus pe gânduri în depărtare, apoi nota ceva. Unele fraze erau mai scurte, altele mai lungi, după cum ceea ce vedea chema amintirile tinereții sale. Uneori, închidea ochii și fredona un cântec. Cine știe ce-și amintea? O pictoriță schița un desen, acesteia nu-i mai trebuia aparatul foto. Chiar m-a impresionat sârguința ei, deși nu am văzut lucrarea. Oameni diferiți, feluri diverse de a se bucura de libertate și de mare... Din vreme în vreme, se auzea sirena
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de neprevăzut pentru mine, așa că am tras din nou adânc aer în piept. M-am uitat în jos și, pentru o clipă, simțeam cum am nevoie de aer, mult aer, de inspirație. În fața mea, foaia pe care mai devreme era schițat trunchiul unui copac, în loc să fie îmbrăcată în cele mai frumoase, mai interesante și realiste culori, era pictată doar cu litere. Litere mici, de mână. Nu-mi venea să cred. Eram un pictor al imaginației. În mintea mea am pictat cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Copilăria este sursa vieții. Cât e de frumos să fii copil! Unc Lorena, clasa a VI-a Școala Gimnazială Secusigiu - Arad profesor coordonator Nadina-Maria Szakacs Iubirea văzută cu ochi de copil O cunosc de mică, încă de pe vremea când nu schițam o vorbă, încă de pe vremea când am luat prima gură de aer. A fost prima ființă care și-a deschis brațele către mine, prima ființă care făcea cunoștință cu mine, prima ființă din viața mea, a fost, este și va
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
muncitorul pe nume Feri a strâns gura pungii, e-n regulă, a zis, o să mai capeți și pe urmă, acum ajută la împărțit sapele, până atunci Traian va măsura cu pasul pe unde o să treacă șanțul, dar Prodan n-a schițat nici un gest, s-a uitat la excavatoare, apoi din nou la muncitorul pe nume Feri, am voie și sus, pe excavator, a întrebat. Muncitorul pe nume Feri a ridicat din umeri, bine, dacă treaba merge cum trebuie, din partea mea poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în stare, crezi că ai putea să înveți, a clătinat din cap din nou, ia să vedem, a zis, făcându-i semn lui Prodan să se apropie, ia să vedem, o să iasă muzicant din tine? Pe moment, Prodan n-a schițat nici o mișcare, și atunci nea Miki l-a repezit, ce, ți-a pierit tupeul, și atunci Prodan s-a ridicat și s-a apropiat de bătrân, care între timp își dăduse acordeonul jos, iar când Prodan a ajuns lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci am ieșit din cabinet, și am străbătut coridorul, și am coborât scările, ieșind pe la poarta profesorilor, elevul de serviciu, care ne-a deschis poarta, ne-a salutat militărește, dar Vasököl nu i-a răspuns la salut, abia de-am schițat gestul de-a duce mâna la tâmplă a salut. Tovarășul director i-a împrumutat lui Vasököl mașina lui personală, iar Vasököl mi-a dat voie să stau în față, niciodată până atunci nu mai stătusem în față, iar acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
femeie făcu cîțiva pași pe terasă, Încercînd să urmărească cu privirea silueta care se apropia de clădire, strecurîndu-se pe lîngă ziduri. Abia cînd ajunse În preajma unuia din lampadarele grădinii Îl recunoscu pe nepotul ei, ciufulit și cu cămașa Încheiată strîmb. Schiță un zîmbet. Jeanne avea dreptate, genul ei de activitate i se urcase la cap, dacă ajunsese să vadă marea roșie de sînge și să-l ia pe Nico drept un vulgar spărgător. Cele douăsprezece luni departe de violența inerentă meseriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fracțiune de secundă, Ryan se crezu pradă unei iluzii, dar se scutură ca să alunge fragila fantezie și Își Încheie fraza : „Îmi pare rău“. Rostită de el, expresia Își pierdea banalitatea, desigur pentru că pusese În cuvinte o reală sinceritate. ZÎmbetul palid schițat de Marie Îi merse drept la inimă. Se Înclină scurt și se duse să dea o mînă de ajutor pompierilor care, după ce legaseră strîns trupul lui Gildas culcat pe o targă, Îl trăgeau În sus prin forța mîinilor, În timp ce jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-și atrage protecția polițistului; revolta; descurajarea. Și, În sfîrșit, mărturisirea. Chantal Își folosise primele două cartușe, În mod logic trebuia acum să facă apel la bunele sentimente ale tinerei polițiste. Ca Într-un balet bine pus la punct, soția doctorului schiță un zîmbet de părere de rău. O perfecțiune. La fel ca blîndețea cu care i se adresă. - Scuză-mă, Marie, ești Într-adevăr ultima persoană de care ar trebui să mă leg. Acum ar fi trebuit să te căsătorești... Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mîna pe mica ta jigodie de Nicolas, Îl omor! - Nu vă agravați situația, domnule Pérec, Îl sfătui Lucas. - Oriunde s-ar găsi, am să-l fac să plătească... Iar pe tine n-am să te iert niciodată! - Gata, ajunge! Polițistul schiță o mișcare spre Marie. - Nu te Îngrijora pentru nepotul dumitale, el... Dar Marie nu mai era acolo. Mergea spre castelul familiei Kersaint. Ca să poată păstra un anume avans asupra lui Fersen, voia să știe dacă mărturisirea lui Pérec avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
numele mic Îi displăcu din cale-afară lui Christian, a cărui privire cătă involuntar spre sertarul În care Închisese cu cheia arma și insigna tinerei femei. - Voia să te duc departe de aici, cît mai repede cu putință. Se strădui să schițeze un zîmbet care nu ajunse Însă și la ochi. - Hai, pregătește-ți geanta de voiaj. - Ți-a spus de ce? - Pentru siguranța ta. - Dar tu ce voiai să-i spui? - Ai terminat cu Întrebările? Degeaba se strădui Christian, se simțea agasarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]