2,523 matches
-
dau înapoi. Bătrânul bea numai limonadă, o limonadă gălbuie și sălcie pe care o ținea la îndemână într-o căldare cu gheață. Am băut cu noduri o jumătate de pahar. — Într-o zi, spuse el, te voi ruga să-mi sculptezi și mie un bust. Deși un vrăjitor african mi-a prezis că în ziua când voi avea un chip de piatră voi muri. Îl priveam cu un sentiment de teamă amestecată cu compasiune. Stătea în sala cu oglinzi ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am dus la stânci, să aleg locul pentru mormântul Tuberculosului, m-am ciocnit de Aristide. Mă căuta. M-a întrebat, mai întâi pe ocolite, apoi, luându-și inima în dinți, de-a dreptul, dacă nu eram de acord să-i sculptez un bust. „Fără să afle alții deocamdată, ca să nu fie invidii”, în mod discret, ar fi venit în fiecare zi la stânci să-mi pozeze. Dinu îmi spusese că Aristide suferea de ciroză și n-am vrut să repet întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înțelegeam că n-ar fi fost de mirare ca în mintea Arhivarului, îmbâcsită de praful înghițit între hârțoage, să se fi cuibărit o asemenea idee. Poate chiar își închipuia, viezurele, că într-o zi îmi va porunci disprețuitor să-i sculptez mutra în marmură. M-am crispat și am regretat că nu lăsasem fantoma Bătrânului să putrezească în sala cu oglinzi, să se acopere acolo de mucegai, să se adune peste ea praful ca peste o coroniță de premiant... Apoi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
descheiați. „Domnule Daniel, bâigui el, ca o scuză, să știi că eu...” Se temea că-l împușc? Idiotul. Doar nu era să-mi sporesc păcatele cu el. Marta era mai liniștită. Își aranja întruna părul. „Doctore, când vrei să-ți sculptez bustul?”, l-am întrebat rânjind pe Aristide. „Sau nu mai dorești?” Simțeam nevoia să-l umilesc în fața Martei. Asta mă răzbuna. „Încheie-te, vezi să nu răcești”, și cu țeava puștii i-am arătat nasturii de la pantaloni, după care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ar fi fost de atente pregătirile, nu puteai fi niciodată sigur că o piesă „merge“ până nu o scoteai În fața publicului. Se Întoarse pe spate și Își Împreună mâinile pe burtă, În poziția pe care o văzuse la o figurină sculptată de pe un mormânt dintr-o catedrală veche. Pe mormântul lui Fenimore nu erau statui, doar o cruce simplă. Îl vizitase, În fine, În mai, alungat din Veneția când mulțimile de turiști deveniseră insuportabile. Până la urmă fusese o experiență cu efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
stă Întins În sicriu, acoperit cu un giulgiu ngru; pe față are o bucată de pânză albă, pe care Minnie o trage la o parte, lăsând să se vadă chipul imaculat bărbierit. Arată foarte bine, ca o operă de artă sculptată În ceară de culoarea fildeșului, cu desăvârșire liniștit, dar desprins de tot ceea ce a Însemnat personalitatea lui. Theodora Înțelege ce a vrut să spună dna James când a vorbit de tandrețea față de trup, pentru că spiritul care l-a locuit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
amintire cu mama mea, însă Angi mă consultase, așa micuță cum eram, cu privire la cumpărarea unei locuințe. Singurul lucru pe care îl aveam de la mama mea era un tablou din ziua nunții cu Angi. Un tablou înrămat într-un lemn închis sculptat cu grijă și păstrat impecabil prin sticlă. Mă purtam cu mănuși cu acel tablou unde Irène era mireasă, iar Angi mire. Îl țineam la mine în cameră și nu l-am arătat nimănui, niciodată. Ei erau părinții mei. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fierbinți picăturile-i mici și finuțe, ca să ne încălzească, să ne imortalizeze. Peste tot fie ceară, fierbinți picături de ceară, să fie peste tot, ca o pătură ce să oprească timpul în loc. Și înghețate, imobilizate sub ceară să stea figurinele sculptate în cele mai mici detalii. · Fie soarele ale cărui raze să coboare pe pământ, să se strecoare. Să se strecoare razele soarelui printre noi. Ca niște săgeți ascuțite să ne străpungă razele soarelui. Să fie o claie de artificii! · Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vascularizate.) - Ai auzit, măi piticanie? - ... - Și de asta ce mai zici de toate astea, popîndăule? - Nu zice nimic. Tace ca apa. - Cu ce neobrăzare o să le povestești tu, tovarășilor din Conducerea de Partid, că nu te mai poți opri din sculptat buciume, porți, jgheaburi, donițe sau draci să te pieptene?! - Nu pare un obstacol destul de însemnat, de care să se împiedice distinsul nostru elev. - ...Așadar, operațiunea cu detergentul picase... Nu puteai fi înlocuit nici cu un rapsod de Partid. Tovarășului X
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar fi cântat mai departe, până când cântecele i-ar fi stors o lacrimă, și apoi ar fi plecat acasă. Dar în acel moment trupul lui Vultur-în-Zbor se opri lângă picioarele perfect șlefuite ale balansoarului perfect șlefuit, cu perfect șlefuiții dansatori sculptați în spirală de-a lungul lor. Balansoarul, agresat astfel, se opri din legănat. — Moarte, exclamă cu groază Dolores. Moarte dinspre mare... Virgil Jones nu răspunse, căci avea gura plină de apa mării care umpluse plămânii lui Vultur-în-Zbor. Dar și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Elena Marin Alexe pe căi neștiute mergând pe câmpii, dealuri și adâncuri de văi, Și mă regăsesc în marea-Ți iubire, nemărginită milă din ochii Tăi. Te caut pe aripi de vânt, printre nori, pe abruptele stânci sculptate-n granit Și mă regăsesc alinată de dor, de palmele Tale, căci mult m-ai iubit. Te caut în susurul apei din zori, în valul ce-ngână și curge ușor Și mă regăsesc setoasă-n pustie, călăuzită doar de foc
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
unei clădiri cu vedere spre Royal Exchange, restaurantul oferă un anumit tip de liniște pe care, În afara unei mănăstiri, nu o poți decât cumpăra cu bani. Asta trebuie să fie liniștea care se numește de aur. Scaunele joase sunt parcă sculptate În piele de culoarea caramelei, iar chelnerii vin să te servească pe rotițe. Meniul e cât se poate de puțin pe placul meu: cotlete pentru băieți fără concesii pentru papilele feminine. Când Îl Întreb pe chelner dacă au salate, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
gândiri și de sentințe, Încurcatele sofisme nu explic-a ta ființă Și asupra cugetări-ți pe mulți moartea i-a surprins. Oamenii au făcut chipuri ce ziceau că-ți seamăn ție, Te-au săpat în munți de piatră, te-au sculptat într-o cutie, Ici erai zidit din stînce, colo-n așchii de lemn sfânt; Ș-apoi vrură ca din chipu-ți să explice toate. Mută La rugare și la hulă idola de ei făcută Rămînea!... Un gând puternic, dar nimic
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
doar ce-ți amintești. Vrei?" I-am spus că n-aș vrea să rămân fără regrete, fiindcă n-aș mai ști ce e cu mine. Ea s-a supărat și mi-a întors spatele. Rămas singur, m-am apucat să sculptez un bloc de marmură. La început, am crezut că mă voi găsi pe mine adormit în piatră, căci începuseră să apară picioarele unui bărbat. Apoi au apărut mâinile, trupul, umerii. Numai fața nu reușeam deloc s-o deslușesc Au căpătat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pricep la calcule atunci când e vorba de reușita sexului lor! Ele au geniul matematicilor, ca și bărbații, cum, de altfel, au toate Înzestrările acestora, drept pentru care nu-i iartă lui Sheridan impertinența de a fi pus să i se sculpteze mâna, ca fiind cea mai frumoasă din Anglia. X Deși Alcibiade fusese cel mai frumos dintre generali, George Bryan Brummell nu avea spirit militar. Nu a rămas prea mult În Regimentul al X-lea de husari. Poate că se Înrolase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cincizeci de ani și al cărui regat era amenințat. S-a dedat astfel plăcerilor, în pofida frecventelor avertismente ale medicului său Ișak Hamon. Cu sumedenie de roabe frumoase roind în jurul său, s-a înconjurat de poeți cu moravuri îndoielnice, barzi care sculptau, vers după vers, formele dansatoarelor goale și ale efebilor zvelți, care comparau hașișul cu smaraldele și mirosul lui cu tămâia, care, noapte de noapte, înălțau cântări vinului, roșu sau galben, vechi și totuși veșnic nou. O imensă cupă de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca atâția alții, să prezinte felicitările sale papei, care-l așezase alături de mine. O întrebare nu-i da pace: Este adevărat că în țara ta nu există nici pictori, nici sculptori? — Se întâmplă ca unii oameni să picteze sau să sculpteze, dar orice înfățișare a chipului este condamnată. E considerată o sfidare la adresa Creatorului. — I se aduce o prea mare cinstire artei noastre dacă se crede că ea poate rivaliza cu Creația. Făcuse o strâmbătură de uimire și întrucâtva binevoitoare. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
I se aduce o prea mare cinstire artei noastre dacă se crede că ea poate rivaliza cu Creația. Făcuse o strâmbătură de uimire și întrucâtva binevoitoare. Mă văzusem silit să replic: — Nu este oare adevărat că Michelangelo, după ce l-a sculptat pe Moise, i-a poruncit să meargă sau să vorbească? Raffael zâmbise, șiret. — Așa se povestește. Asta încearcă să evite oamenii din țara mea. Ca cineva să aibă ambiția de a se substitui Creatorului. — Dar principele care are drept de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i așa? Luând tăcerea lui drept o confirmare, continuă. —Dar, de ce? Fiindcă îi critica? —Vă amintiți ce au făcut talibanii în Afganistan chiar înainte de 11 Septembrie? Ceva care a captat atenția lumii întregi. —Au aruncat în aer acei Buddha giganți, sculptați în munte. —Corect. Și de ce au făcut asta? Pentru că statuile dovedeau că a existat ceva înaintea Islamului, o civilizație mai veche decât Profetul însuși. Fanaticii nu suportă așa ceva. Credeți că Hamasul a fost în stare să-l omoare pe Nour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
putut fugi la ele. Dar ce-ar fi urmat atunci? Acum Nabil o conducea pe niște alei care șerpuiau și se întortocheau, trecând pe lângă tarabe înțesate de tobe bongo acoperite cu piele, covoare groase, țesute, și suvenire de prost gust sculptate în lemn. Peste tot se perindau cupluri cu părul argintiu, zări chiar și o petrecere ambulantă de japonezi. Se pare că materialul informativ pe care l-a citit Maggie în avion era corect: comerțul în această piață, care stagnase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Mike, spuse el, auzind la rândul lui zgomotul. A fost bombardat, dar turiștilor le place și așa. Continuau să șerpuiască pe străduțe înguste, sinistre, unde fiecare intrare boltită sau arcuită ducea la un magazin sau la un birou; viață modernă, sculptată în piatră antică. — Am ajuns. Cineva cu care să alergi. —Ăsta e numele? — Da. A devenit o instituție a Ierusalimului. Toți renegații și fugarii vin aici. I-a pus numele după un roman. Cineva cu care să alergi, nu? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele. Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță, încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise. Ochii... algele unui pericol mental patinând, alunecă pe serpentine filiforme tăceri în oceanul de păcură. Nu mai rabzi, mânios te desprinzi din acea zbatere anacronică iar tu nu mă suferi!
Cople?it by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83723_a_85048]
-
fel de buturugi dintr-un material cenușiu, spălate de ploi, tocite de timp și uscate de soare, acoperite cu sedimente reflectorizante ce împrăștiau razele de lumină descompunându-le în mii de nuanțe, cu contururi nedefinite și cu forme bizare, caraghios sculptate de cei mai minunați și mai iscusiți sculptori din Univers însă, din păcate, necunoscuți. Pe o întinsă și minunată plajă, buturugile, una din multele curiozități ale acestor locuri, unicate ca formă și dimensiune, țâșnesc dintr-o întindere de pietriș de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lumina ce se revărsa acum peste făptura întreagă a femeii, un trup înalt și suplu se ivi dinaintea ochilor lui Victor, cu un cap proporțional cu trupul, din care ieșea un chip încântător și perfect conturat, ce părea a fi sculptat de mâna ușoară a unui înger, și din care se revărsau cu grație în valuri pletele-i desfăcute peste umerii fermecători, de dimensiuni egale. Iar, în centrul acestor forme de zeiță, stăteau doi ochi albaștri... Ce-i drept, întâlnim uneori
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cel tocmai descris mai sus, însă, după cum s-a văzut, de data aceasta lucrurile merseseră mult prea departe, iar femeia se găsea acum într-un mare pericol. „Cred c-am lovit prea brutal cu ciocanul în locul în care trebuia să sculptez delicat c-o daltă fină...”, își zise băiatul în sinea lui și imediat se repezi la femeie, acum aproape muribundă. Primul și cel mai important lucru, pe care îl constată el, fu acela că femeia nu-și pierduse cunoștința, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]