2,799 matches
-
În cele din urmă la pierzanie. Ispitirea avea să fie mare, iar rătăcirea și mai mare. Cu ce avea să-i ispitească Necuratul coborât din ceruri? Cu ce altceva decât cu adevărul și cu dreptatea! Cu fericirea și dragostea de semeni? Oamenii priveau ciorchinele de cuiburi ce atârnau În ramurile copacilor și Își făceau cu teamă semnul crucii. - Întotdeauna, bolborosi prin somn Extraterestrul, răsucindu-se pe laviță, Necuratul Îl ispitește pe om cu adevărul, cu libertatea, cu dragostea supremă și Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Bastian în salvatorul țării de basm. Răpit de pirați este însuflețit de eleganța cavalerească a celui care devine ocrotitorul și ghidul tânărului David Balfour. Alan Breck, gentilom iacobit în Scoția veacului al XVIII-lea, slujitor al casei Stuart, spadasin fără seamăn și orator înzestrat cu geniul barzilor celți, merge alături de David la fel cum, în jungla africană a veacului XX, Tipperary O’Hara (prima întruchipare a lui Corto Maltese) îi conducea pe Ann și Daniel Doria către inima ținuturilor fermecate. Luptător
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în orice poveste, și cățeii au dreptul la partea lor de fericire, nu mai puțin zemoasă și rumenă decât a oamenilor pe care îi iubesc atât de mult), fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amieze calme și nesfârșite, bucuria fără seamăn de a goni, în libertate, după pisicile ce se aventurau pe domeniul lor. La capătul unei asemenea munci herculeene (despre existența lui Hercule, Milou aflase răsfoind, alături de Tintin, o enci clopedie cu ilustrații miraculoase), ceea ce se cuvenea era tihna burgheză
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în Manciuria războiului rusojaponez. Am citit despre moartea lui și i-am recitit câteva dintre texte. Ar fi trebuit să știu că va alege să se sinucidă. Prea multă voință de viață pentru ca un trup omenesc să o poată încăpea. Semeni cu el atât de bine. În noaptea din Spania, spiritul lui Corto mergea pe culoarele timpului, căci vraja Morganei și a lui Bouche Dorée îi acordase darul divin al călătoriilor pe care numai orisele le pot face, din colo de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
purtători de barbă!). Cred că occidentalii au o mai bună înțelegere a umanului sau, pentru a nu ne exila la capătul lumii, un alt sens al acestuia, centrat nu pe preocuparea exclusivă pentru binele individual, ci pe grija persoanei față de semeni (ca grijă față de sine); ceea ce duce, într-un mod aproape paradoxal pentru noi, la sporirea binelui individual. Au interiorizat ideea lui Heidegger că omul este fapt-de-a-fi-în-lume și s-au orientat către atenția față de lume în grija lor față de individ. În timp ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
accentului de pe forța brută pe cunoașterea ca stăpânire. Voința de putere s-a mutat în domeniul cunoașterii (sau, mai bine spus, și-a anexat cunoașterea dându-i orientarea). Raționalitatea practică a produs o mutație de la dorința de a stăpâni alți semeni la voința de a stăpâni totul. Trecerea de la Dumnezeu la Natură, întreprinsă de raționalitatea practică, s-a datorat și dorinței de a recunoaște ca suprem ceva ce nu putea fi stăpânit. Voința de putere a raționalității practice este întruchiparea dorinței
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
prezumția libertății absolute și a cunoașterii binelui și răului pentru a ajunge la ceea ce ne dorim: povara responsabilității absolute. Eul dezvoltat pe fondul moralei este unul al responsabilității, un eu pasibil de a fi continuu vinovat. De aici angoasa față de semeni; însă fără ei nu putem trăi. Știi că ai ajuns la înțelepciune atunci când începi să nu mai judeci. Abia renunțarea la postura de judecător te eliberează de povara căutării unei dreptăți imposibile și de captivitatea pe care o reprezintă cântărirea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
că n-a fost celălalt doctor, că poate m-ar fi certat dacă nu-l ascultam. Bine ți-ar fi făcut. Altădată când nu ții seama de ce-ți spun, am să te bat, că ești căpoasă, Natalițo, glumea Matei. Semeni cu vară-ta, că și ei când i se pune pata, n-o mai poți scoate la capăt. După toate acestea câte le-a îndurat, cu voia lui Dumnezeu și cu îngrijirea medicilor s-a văzut pe picioarele ei. Cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de fruntea penitentului. Ce fel de joc mai era și acesta, În care alături de cărți intrau În combinații Înseși zodiile? Era oare posibil ca un simplu om, călăuzindu-se după legile hazardului, să Învârtă Între degetele sale destinul unor alți semeni? Apariția inginerului Edward la o oră atât de matinală la Corso putea fi considerată drept un eveniment neobișnuit. Îmbrăcat Într-un costum alb, larg, impecabil, ce-i masca masa musculară, purtând pe cap o pălărie de fetru moale, cu boruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
iar înțeleptul se pronunță după o îndelungă chibzuință. Cititul Cititul din obligație nu oferă satisfacții sufletești și nici foloase spirituale prea mari. Lectura Dragostea pentru lectură, adică plăcerea de a citi, se dobândește în copilărie si adolescență. Încredere Încrederea în semeni în limite raționale nu trebuie calificată drept credulitate. Drum Drumul cărții spre sufletul cititorilor trece mai întâi prin inima autorului. Foame Se știe că foamea organică nesatisfăcută timp îndelungat duce la moartea prin inaniție. Dar există și o foame spirituală
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
momentul intrării ființei umane în viață, ea este și momentul logodnei cu veșnicia. Nerealiști Cei ce nu se integrează în realitățile prezente sunt ori nostalgici ori visători. Certitudine Orice certitudine trebuie pigmentată și cu un dram de îndoială. Instincte Mulți semeni de-ai noștri cu calitățile umane insuficient dezvoltate și consolidate nu își pot stăpâni instinctele și manifestările animalice. Timpul Timpul se scurge în aparență prea încet atunci când așteptăm un eveniment fericit. Egalitate Singura egalitate deplină dintre oameni este cea din
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
face cu-nfioraresă decodificăm anume apucături antropofage, de autodevorare la nivelul (a se citi: subnivelul) speciei. Subiectul devine sub-subiect, nu mai este cel pe care te poți baza. De câte ori poate omul cu arsenalul său clasic și nuclear, cu nesațul său față de semeni să distrugă planeta? Actuala criză ecologică a societății consumiste e doar agonia pretins fericită a unei specii de drogați ? Subiectul e cel ce se bazează (pe el însuși). Este cel cu temelie lăuntrică, cu cer lăuntric, altminteri nu ar avea
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Propoziții de felul „doi plus doi fac patru” sau „respectă-ți părinții” se transmit pe filieră epistemic-morală, naturală (precum bunul simț) omului. El este participant în această piesă de teatru, în acest joc; cunoștințele devin reguli de relaționare normal-competitivă între semeni, lucrând binele, cum fiecare s-ar întrece pe el, fără dihonia exacerbată a noului, zeu fără duhul unimii. Înțelepții antici susțineau că numai neștiința poate face răul. Și totuși, amenințarea cu savanta bombă atomică, cu civilizata poluare a tehnologizării, cu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
noului, nemăsurat, între semenii fără de discernământ spre a fi, aceștia, mereu fără de replicăadică „gură-cască”, victime consumiste, de manipulat. Edificarea umană are la bază realizarea unui transfer, altminteri este vorba despre o specie de mutanțianti-umani -, despre o generație spontanee fără de părinți, semeni, cultură, fără de sine chiar. Civilizatoarea ură a indiferenței noului (care paralizează pe moment replica) ne amintește de vorba de acasă: se pare că ni s-a cam urât cu binele-adevărul-frumosul. Desigur, pe ringul de box după un nou croșeu vine
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
reușite și dezechilibrul colosal care s-a creat între oameni. Oamenii au ajuns să nu mai aibă încredere nici în aproapele lor, uitând cea mai prețioasă deprindere, comunicarea sub imboldul iubirii necondiționate. După umila mea părere cred că, comunicarea între semeni are cel mai important impact pozitiv asupra soluționării problemelor. Succesul oricărei comunicări este determinat, în primul rând, de înțelegerea și acceptarea diferențelor de valori umane. Adevărata comunicare nu presupune numai schimburi de cuvinte, idei și informații, ci și sentimente, emoții
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
O FACĂ SĂ SE DEA DE GOL ÎN ÎMPREJURĂRILE CELE MAI AVANTAJOASE \ PENTRU EL." DREPT CARE SPUSE: \ INNELDA, MĂ GÎNDEAM LA STRĂ-STRĂ-STRĂBUNICA TA DE ACUM ȘAPTE GENERAȚII, SPLENDIDA GANELA, ÎMPĂRĂTEASA CU PĂRUL DE AUR. AFARĂ DOAR DE FAPTUL CĂ EȘTI BRUNETĂ, SEMENI GROZAV CU EA AȘA CUM ERA ÎN TINEREȚE. OCHII VERZI AI ÎMPĂRĂTESEI PĂRURĂ NEDUMERIȚI. BUZELE I SE STRÎNSERĂ DUPĂ CARE SE DESFĂCURĂ DE PARCĂ AR FI VRUT SĂ SPUNĂ CEVA. ÎNAINTE DE A APUCA EA SĂ VORBEASCĂ, HEDROCK CONTINUĂ: \ ARSENALELE AU UN ÎNTREG
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
rupse tăcerea, spunînd cu glas domol dar înțepător: ― Ce n-aș da să-ți cunosc ultimele gînduri, căpitane. O exprimare cum nu se poate mai izbutită. Hedrock își stăpîni un zîmbet răutăcios și răspunse: ― Declarația mea anterioară rămîne în vigoare. Semeni foarte bine cu frumoasa Ganela, cu temperamentul ei exploziv. Diferența principală este că ea n-a dormit niciodată cu un șarpe viu la vîrsta de șaisprezece ani. ― Ce mai e și asta? întrebă unul din curteni. Innelda să doarmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Cerna. Redevenirăm contemporanii lui Eminescu. Când într-un cerc de scriitori, în primăvara 1921, un adolescent comprimat și închis, ca un nor de energie (ca una din pietrele dense și fără vârstă ale domeniului novalisian), ne evoca, în spuneri fără seamăn, Pietrele privegheate de spini, Drumurile mediatoare între destine; Else-neur-ul adânc al Prințului în Amânare (unde "clipele te plouă ca o rouă de aramă") și Soarele mai ales: orb, hipogeic, aur sterp ori inimă a Erdei, către care Novalis comanda echipele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
e nevoie să ai deschiderea, panica și emoția Poetului în fața hârtiei goale. Acolo se află toate promisiunile în alb. Cucerirea lor echivalează cu crucificarea. Drumul în deșert, postul, revelația, bucuria luării în stăpânire a Corpului, scufundarea în Univers, revenirea între semeni, gelozia, ura, patimile, drumul Crucii, Golgota, Crucificarea. Acesta este prețul mântuirii, ea nu e dată oricui. Este a Celui care urmează Calea, Crucificarea, Moartea, Învierea... notează Aide în jurnalul ei, jurnal pe care îl ține de când nu mai poate face
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Cum să te dai bătut, conașule? Unde ai mai văzut un flăcău ca matale să se deie învins de te miri ce? Păi matale nu ești unul de ici de colea. Doar ai stat lângă marele Ștefan vodă cel fără de seamăn. Și cine a stat în fața lui nu are voie să se plângă...Întotdeauna va fi gata să meargă mai departe fără să se poticnească. Așa că nu poți să te faci de rușine în fața slăvitului voievod...Capul sus, conașule!” s-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Ame-chan de la hotel! Gaston clipi trist. Deși fusese dat afară din hotel, în toiul nopții, din cauza acestei femei, nu-i purta deloc pică. În inima pură a lui Gaton era imposibil să găsești vreo urmă de indignare sau ură față de semeni. Și copil fiind, indiferent de farsa care i se juca sau de brutalitatea camarazilor săi de joacă, prin firea pe care-o avea, era incapabil să-i urască. Ura era pentru el cel mai odios lucru din lume. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu nuci și scorțișoară. Îmi aranja cămașa și-mi netezea părul cu apă. - Ia spune, ce faci tu? - Bine, tanti Clara, înghițeam eu hulpav din bunătăți. - Al cui ești tu? - A lu’ Negru, de dincolo de pod... Mă cheamă Ștefan... - Ștefan... Semeni cu Roland al meu când era mic, ai și semnul din frunte, alunița aceea și sprâncenele unite și nasul... Tare mai semeni... Avea degetele reci și îmi plăcea să-mi ridice bărbia, să se uite la mine. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
eu hulpav din bunătăți. - Al cui ești tu? - A lu’ Negru, de dincolo de pod... Mă cheamă Ștefan... - Ștefan... Semeni cu Roland al meu când era mic, ai și semnul din frunte, alunița aceea și sprâncenele unite și nasul... Tare mai semeni... Avea degetele reci și îmi plăcea să-mi ridice bărbia, să se uite la mine. Într-o zi mi-a arătat fotografii cu Roland, serios, în costumaș cu pantaloni scurți și guler alb, sprijinit de-un scaun, dar nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Chicago. - Hă? Janasen se uită în jur, stupefiat. Nu erau decât pomi, tufișuri de umbre și clipocitul cascadei. Ici și colo. În umbră, luciri slabe aruncau lumini palide, dar nici urmă de oraș. - Cetățile astea venusiene, zise Discipolul, nu au seamăn în galaxie. Ele sunt dispuse altfel, organizate altfel. Totul este gratuit, hrană, transport, locuință, tot. - Asta simplifică lucrurile. - Nu chiar. Venusienii au luat cunoștință de existența altor oameni pe planetele altor stele. Fiind invadați o dată. Își vor lua fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tine: "Eu sunt un om serios! Eu mă ocup de treburi importante!" Și nu mai poate de trufie. Acela însă nu e om, e o ciupercă! OMUL: O ce? MICUL PRINȚ: O ciupercă, nimic altceva! Eu știu o floare fără seamăn pe lume și care nu trăiește în altă parte decât pe planeta mea, și dacă într-o dimineață o oaie mititică e în stare s-o nimicească, așa, dintr-odată, fără să-și dea seama ce face, ăsta nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]