3,068 matches
-
care se interesa dacă șeful misiunii române era în Lima și dacă poate participa la recepție. Am confirmat și am fost întrebat ce calitate am. Când i-am spus că sunt noul prim colaborator, notificat cu câteva zile în urmă, secretara ambasadorului iugoslav a cerut scuze că nu văzuse nota și mă asigură că imediat va trimite șoferul cu o invitație pentru mine. Marți seara, ambasadorul, fără soție, își făcu apariția și am plecat cu mașina oficială la recepție. Părea indispus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Aveam impresia că mă aflam în altă ambasadă, în altă țară, în alt oraș. Mi-am luat teancul de lucrări și m-am așezat la lucru. După mai bine de o oră, nu schimbasem nici măcar o virgulă, cum nu aveam secretară, lucrările ni le dactilografiam singuri, sau cu sprijinul cifrorului. Mă întrebam cu malițiozitate dacă șeful misiunii citise lucrările, întrucât nu întâlnisem nici o observație sau urmă de răsfoire a paginilor parcurse. Deschiderea corespondenței era așteptată de toată suflarea, fiecare aștepta scrisori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cârma medicinii veterinare ieșene Preluând funcția de decan al Facultății de Medicină Veterinară din Iași, timp de o lună am studiat toată legislația din domeniu, căutând ca lucrările decanatului să nu se abată cu nimic de la litera legii. Aveam ca secretară pe doamna Agrigoroaie Aurelia, o funcționară veche, foarte organizată, În preajma pensionării (1974) și ca dactilografă, pe doamna Silitra Maria, pensionabilă În 1978, care nu scăpa niciodată ocazia să strecoare câte un regionalism moldav prin textele pe care i le dădeam
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Ioan. Noua echipă și-a prelungit activitatea până În 1984, cu toată opoziția unor colegi zootehniști. Prin unificarea facultății și pensionarea doamnei Agrigoroaia, În 1974 s-a făcut și unificarea secretariatelor, secretară șefă devenind doamna Drobotă Sandina, ajutată de Georgescu Emilia, secretară și Silitra Maria, dactilografă. După pensionarea ultimei (1978) am angajat-o prin concurs pe doamna Elena Andriescu (1978-1989) și apoi pe doamna Gilda Drăgănescu (1979-1988) și temporar pe doamna Cazacu Viorica (19771978) și Cumpăratu Mihai (1978). Tot colectivul a contribuit
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de omul acela, în cu totul altă lume, îl priveam în ochi și îl ascultam minute în șir, minunându-mă că nu-și dă seama că trișez și cât de timorat mă simt de autoritatea lui, de biroul impunător, de secretarele lui, de acea scenografie ostentativă a puterii, toată viața am rămas cu această spaimă de autoritate, până la o vârstă matură, când vedeam un milițian sau polițist pe stradă, orice uniformă, militară, de pompieri, inclusiv CFR, roșeam tot la față și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
declanșării grevelor. Rolul le-a fost bine stabilit: trebuiau să asigure aprovizionarea cu alimente a lucrătorilor blocați în fabrică și să zădărnicească, înarmate cu sare, piper și bastoane, - pe cât posibil - încercărilor armatei de a pătrunde în incinta Atelierelor. Maria Rusu, secretara Organizației de Femei, după ierarhia și structura de organizare a tovarășelor de viață ale lucrătorilor ceferiști, își amintea de numeroasele măsuri de precauție luate pentru a nu fi descoperită, în intervalul în care îndeplinise această funcție. Arestată, ea a recurs
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
gură-cască, de-ăștia, să vadă și ei ce-i acolo cu ăilalți... Ș-așa s-o terminat. Pe-urmă, o luat-o pe... A, i-o luat pe ăialalți, pe toți, cu nu știu ce analiză, para-analiză și, la un moment dat, secretara Ardelean mă ia pe mine, după ce s-o terminat ședința cu ăștia de la București și spune: „- Toa’rășu inginer, eu nu cred că dumneavoastră ați dat chiar la toți salarii. Aveți și dumneavoastră, că nu or fi toți de super
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
când am zis că s-o terminat cu discuția, pe mine nu mă mai abordează ca să fiu director, ei, în spate, deja, făceau dosarul... și era prin secție, nu știu pe unde eram acolo și, la un moment dat, vine secretara: „- Tovarășu’ inginer mergeți urgent la Comitetul de Partid !” Măi, ce mama dracului s-o mai întâmplat ?! Ei erau adunați: Sandu, care era pe probleme de la partid, Olteanu’ ăla care nu știai când e serios și când nu-i serios, erau
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
după bombardamentul german din 1944, o clădireanexă a vechiului Teatru Național, și acolo, la etaj, unde urcai pe o scară de lemn scârțâitoare, își avea cabinetul de director. Luni la prânz ne trimitea de acolo paginile bătute la mașină de secretară, simpatica Neli Arsenescu, o brunetă minionă cu ochi verzi, întotdeauna zâmbitoare. Erau culese în câteva ore și seara i se înapoiau sub formă de șpalturi, pentru a mai face unele intervenții, scurtări sau adăugiri, după cum i se semnala din tipografie
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Pe Ion Marin Sadoveanu, Maniche, cum îi zicea, alintându-l, cel sub arest, l-au găsit lungit pe o canapea, cu mâna la inimă, nu se simțea bine. Când au ajuns la Teatrul Național, la Zaharia Stancu, i-a primit secretara, a plâns și ea și le-a comunicat că șeful ei este foarte afectat, dar nu poate să-i primească, nici să facă ceva pentru doctor. Alfred Margul Sperber, pe care Voiculescu împreună cu Ion Pillat îl scoseseră dintr-un lagăr
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
știe să te asculte. Știind ce important este să știi să asculți, am oferit în decursul anilor multora din jurul meu plăcerea de a-mi povesti, de a mi se destăinui. Am ajuns într-o vreme un fel de „Confidentul doamnelor”. Secretara șefului meu de la Firma Porsche din Germania, avea multă încredere în mine, numai mie îmi povestea despre pasiunile, iubirile și decepțiile ei. Într-o zi mi-a spus cu îngrijorare că este gravidă, nu știe ce să facă și nu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Stuttgart. Am aici pe cineva care are cunoștințele și aptitudinile de care aveți nevoie, inclusiv desenul în perspectivă. Vă rog însă să-l luați în probe imediat, nu birocratic. Ajungând la Weissach, am constatat cu surprindere că eram așteptat de secretara șefului cel mare. Așa a început munca mea la Firma Porsche, ajutat de un om cu care aveam întâmplător rădăcini comune. Dar poate că nu a fost chiar întâmplător... După un timp, însă, am renunțat la eforturile mele de integrare
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
acolo să duc niște cărți. Colaborasem, v-am spus, cu mai multe luni în urmă la Miorița, plecasem de acolo după scandalul cu Luminița, dar de atunci ne retrăsesem ambasadele. Nea Titi părea extrem de călare pe situație. Doar vorbise cu secretara, cu doamna Mariana. Orice instituție are o doamnă Mariana. Sau dacă nu o are, și-o inventează. Varianta mi se părea absolut neverosimilă. Am încercat să-i pun câteva întrebări de sprijin. - Sigur Miorița? - Păi, tu ce zici! D-apăi cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
terminarea facultății, o singură dată am mai avut ocazia să-l întâlnesc, la un simpozion organizat de catedra de geografie. În toamna lui ’89 am internat-o pe mama la „Spitalul Parhon”, iar acolo m-am întâlnit cu doamna Bălan, secretara facultății noastre. Venise în vizită la domnul profesor, starea generală era critică și m-a încredințat c-ar fi mult mai bine să nu-l vizitez. Cred că atunci mi-am dorit respectarea acelui cod valoric ce statuează principiile intimității
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Căpitan comandor aviator echivalează cu gradul de locotenent-colonel, din armata terestră. 10. Viorica Huțan Cariera aviatică a celei care avea să devină prima stewardesă brevetată în România începe în 1941, pe aerodromul București-Chitila, când se angajează la numai 18 ani secretară de pistă la Școala de zbor fără motor CFR. Sora ei, Stela Huțan, era deja elev-pilot la aceeași școală, și avea să fie primită, doi ani mai târziu, ca pilot voluntar în Escadrila Sanitară care acționa atunci în Crimeea celebra
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
ei, Ioan Tobă Hatmanul, vânător de partizani în Crimeea, condamnat de bolșevicii sovietici și de cei români, trecut prin toate lagărele "marii noastre vecine de la Răsărit"? Dar Adrianei Georgescu traumatizată pe viață bătută și violată în detenție doar pentru că fusese secretara lui Nicolae Rădescu ? Dar Smarandei Brăescu, care a dus faima României pe două continente, înainte de război, ca aviatoare și parașutistă hăituită de Securitate până și-a dat duhul, răpusă de cancer în 1948 și îngropată pe ascuns, sub o identitate
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
clipă pe gânduri, a intrat în clădirea respectivă, s-a îndreptat spre ghișeu și a făcut comandă pentru o convorbire cu liceul din Serenite. În trei sferturi de oră i s-a dat legătura, telefonul suna în cancelarie, a răspuns secretara, el l-a cerut pe profesorul de literatură Istrate, era cel mai bun prieten al său din școală, recomandându-se o rudă a acestuia. A avut șansă, Istrate era acolo. Sunt eu, Valeriu, Valeriu Vodă, a șoptit tata. Linia telefonică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tine! Tata a pus întrebarea care-l chinuise neîncetat, toată perioada acesta, de când fusese surghiunit: Spune-mi, te rog, ce fac ai mei, au pățit ceva? Nu, sunt bine, pot spune, pe Vera am ajutat-o noi, prietenii, și e secretară la o școală într-un sat aproape, la Izvoarele. Copiii se descurcă la școală și lucrează ca zilieri la seră. Tata a respirat ușurat, chiar primise o veste extraordinară, a pus telefonul în furcă și a părăsit clădirea tulburat, fericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Probabil că e vorba doar despre un ficat nițel obosit. Nu mi-o luați în nume de rău, dar vă stimez prea mult, ca să nu-mi fac griji. Un medic la pensie e tot medic.“ Apoi, falsul ministru îi telefonează secretarei profesorului X. și-i spune că o să-l sune curând marele analist, care are unele probleme cu ficatul. Însă de frică nu se duce la doctor. Ajuns la profesorul X., analistul află că, într-adevăr, are ficatul cam obosit. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
născuse el, zicea numele satului și apoi al comunei, dar întotdeauna cu precizarea că Tupchilești se găsea „încă de pe vrerea lui Cuza“ în plasa Covurlui. O întâmplare cu mirări Totul a început cu un simplu „mulțumesc“. De uimire, Otilia Coteț, secretara deputatului Șapcă, a leșinat. În opt ani de slujbă, era pentru prima oară când matahala de Șapcă nu pleca de la birou tunând și înjurând, ci, dimpotrivă, zâmbitor, mulțumindu-i că muncea pentru el ca un robot și duminicile. Când s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
În opt ani de slujbă, era pentru prima oară când matahala de Șapcă nu pleca de la birou tunând și înjurând, ci, dimpotrivă, zâmbitor, mulțumindu-i că muncea pentru el ca un robot și duminicile. Când s-a trezit din leșin, secretara s-a gândit la ce putea fi mai rău: că picase Guvernul sau că necioplitul de Șapcă făcuse și el ce făcea toată lumea, un cancer, și că asta îl sensibilizase brusc. Cui să-i telefoneze Otilia ca să-i povestească evenimentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la treabă. Port celularul undeva în preajma rinichiului stâng, spânzurat de o curea. Apelurile și mesajele, deși nu e dovedit științific, îmi trec întâi prin rinichi. Am știut că e un apel erotic. Rinichiul mi s-a sensibilizat întocmai ca unei secretare bătrâne care simte de la primul țârâit ce fel de vești o să primească patronul. Un domn pe nume Costel îmi ura sănătate și fericire cu ocazia zilei de naștere, iar în final scria că îi este dor de fundulețul meu alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și li se adresează, privindu-i provocator în ochi: mă, suntem noi mai proști ca alții? La o astfel de întrebare ce conținea și răspunsul ar exista o alternativă, în sensul că domnul Milică de la magazie, doamna Stela de la contabilitate, secretara Violeta și băiatul cu probleme urinare de la bandă ar putea fi, cel mult, la fel de proști ca alții. Dar nimeni nu cutează să vorbească. „Mă, copiii mei - le mai zice șeful înainte de a-i încuia cu o sticlă de tescovină în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Popescu și și-a programat o audiență la Direcția Sanitară. Normal ar fi fost să fie primit imediat, însă inspectorul a fost categoric: „La noi vin oameni cu cazuri serioase, așteptați-vă rândul“. Popescu a încercat s-o convingă pe secretară că, în următoarele trei zile, dacă nu se luau măsuri, toată grădinița se umplea de râie. „Și dumneavoastră vorbiți cu glas tare de față cu toți despre faptul că aveți râie în familie?“ s-a mirat secretara. În mirarea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o convingă pe secretară că, în următoarele trei zile, dacă nu se luau măsuri, toată grădinița se umplea de râie. „Și dumneavoastră vorbiți cu glas tare de față cu toți despre faptul că aveți râie în familie?“ s-a mirat secretara. În mirarea ei era și o doză mare de reproș, ca și cum râia se lua și prin telefon. „Măi, Lenuțo - i-a zis Popescu nevesti-sii -, ori eu sunt nebun, ori e ceva în neregulă cu țara asta. E vorba despre apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]