2,585 matches
-
tresări. Aștepta. Primul care Înțelese fu Pietro. Știa ce Înseamnă această liniște. Concentrare. Apropierea unei decizii. Privi spre Ștefan. Ștefan Înțelese și el și făcu un semn ușor cu mâna. Amândoi Îl cunoșteau pe Cosmin Oană de o viață. Cuceritorii semnalizară o nouă etapă a luptei. Arcașii, săgeți aprinse, foc În linie asupra țintelor. Din josul luminișului se auziră strigăte de durere. Ienicerii și spahii transmiseră semnale disperate spre Mahomed. Semnalele spuneau același lucru. Fuseseră doborâți comandanții de regimente și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
revină la țărm În cel mai scurt timp. Rămas singur cu Alexandru, Îi trimisese În spatele unor dune de nisip, unde valurile unei nebănuite furtuni n-ar fi putut să-l ajungă. Din depărtare, marinarul de cart din vârful catargului le semnalizase că o flotă imensă se apropie de gurile Dunării. Apoi, pe malul mării se așternuse liniștea. Acea liniște alcătuită din murmurul valurilor alunecând molcom la țărm. Acea liniște În care Alexandru recunoscu ceva din frământarea calmă a lagunei. Nu rezistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
seamă că ochii lui în permanență înroșiți, chiar și atunci când supravegheau lucruri profane precum împărțirea rației de pâine, păreau a o privi pe Fecioara Maria. Pe lângă asta, de funia care-i înconjura călugărului mijlocul atârna o legătură de chei care semnaliza venirea și plecarea lui preț de două colțuri. Tot timpul era pe drum. Se grăbea ca și când ar fi trebuit să urmeze o chemare încoace, încolo. Nimeni nu știa peste câte broaște de uși era el stăpân. Iar acest frate servitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
novenă și, astfel întărite, ne vom afla pacea...“ Anna și cu mine ne-am speriat atunci când la porunca venită dintr-o guriță mai degrabă îngustă sora mea nu a reacționat decât dând din cap cu supușenie. Lentilele lui Alfons Maria semnalizau triumful. Iar noi am plecat. După ce sorocul de nouă zile trecuse, o scrisoare ne informa într-o grafie ce rămăsese infantilă că rugăciunile și reculegerea umilă ar fi fost destul de puternice pentru a se împotrivi cu puterea credinței tentațiilor, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de care ți-am vorbit. Cam o dată pe lună veneau prin sat și prin școli. În vreo cinci-șase ani după război, au cam fost lichidați păduchii, dar nu în totalitate, deoarece, cum ți-am mai spus, și astăzi se mai semnalizează cazuri cu persoane purtătoare de păduchi. De la aceste persoane, păduchii pot migra la alte persoane, mai ales prin școli. - Ah, dacă aș prinde unul, l-aș înțepa cu acul de la compas! Zâmbesc, ce pot să fac, eu știind cum arată
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
inimii, să vă anunț că vom face imediat un bine venit popas în sânul acestui minunat colț de Rai!... Privi la strălucirea de ansamblu a turometrului, observă cum, pe măsura diminuării vitezei, se modifică nuanța de culoare oranj a ecranului, semnaliză schimbarea direcției, mutând comanda din punctul median, încetini foarte lin până la oprirea completă a vehiculului sclipind de atâtea lumini roșii laterale. Presă, o dată, scurt, pe comanda B, pentru deblocarea deschiderilor autocarului și, după aprinderea plafonierelor și deplierea oglinzilor retrovizoare exterioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Bietele, sărmanele maimuțe... Și bietul, sărmanul de mine... Ce-o să se-ntâmple acum? Jos, Pinky căuta stilou și hârtie ca să compună un bilet. Deși se bucura că-l mușcase pe Hungry Hop, era dezolată de faptul că asta părea să semnalizeze finalul lungii lor asocieri. Ne știm din copilărie, își zise. Nu-i frumos să ne certăm dintr-odată pentru un lucru neînsemnat. Când era mică, își cumpăra înghețată de la tatăl lui Hungry Hop care era însoțit pe atunci de micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pielea înroșită de vânt și să pescuiesc în marea de culoarea cobaltului pești mai mari decât mine. O femeie între două vârste conducea mașina în fața mea, mă țineam după ea de o bună bucată de vreme. Aș fi putut să semnalizez, să claxonez și, accelerând, s-o depășesc. Dar stăteam agățat de volan, trăgând de timp. Părul scurt descoperea ceafa gânditoare a unei femei oprite pe coama unui deal. Una care rezistă cu spinarea ei de femeie tânără, dar care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
respira calm, și încetul cu încetul o mare liniște a pus stăpânire pe noi. Timpul era puțin îngăduitor, fără mult soare și chiar cu valuri de ceață. Mașinile treceau una după alta. Uneori, câte un tir ieșea din coloana din dreapta semnalizând prea târziu schimbarea direcției. O zi oarecare, fetițo, într-adevăr nimic special. Dar a fost cea mai frumoasă călătorie din viața mea. Dacă mă gândesc la viața mea, dacă mă gândesc la un premiu, revăd călătoria aceea. Viteza care clatină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zic supărată. Doar nu te aștepți să vâjâi cu un milion de kilometri la oră! Există limită de viteză, sper că știi asta. Ajung la ieșire, surâd nonșalant către portar, care îmi aruncă o privire surprinsă și ies în șosea. Semnalizez stânga și îmi arunc o ultimă ocheadă în urmă, pentru a vedea dacă nu cumva cineva cunoscut a ieșit să se uite la mine iese și mă privește admirativ. În acel moment, o mașină din spate începe să claxoneze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ale unei respirații mecanice agitate. Un sunet cu totul aparte se iscă și porni să străbată culoarele pustii. Numai membranele timpanelor artificiale îl interceptară și-l recunoscură. Era un zgomot care de multă vreme nu mai fusese auzit pe Nostromo. Semnaliza o intruziune neobișnuită. În acest mănunchi de clinchete și străluciri, univers logic de procese ce conversează și-și răspund, se găsea o sală specială. Înăuntrul acestui habitaclu de metal lucios se odihneau șapte coconi de plastic alb ca zăpada. Țipătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu băiatul. Porni spre stația autobuzelor, în susul stăzii, spre cinematograf. Trecea o coloană de soldați, prăfuiți, trențăroși, asudați. Câțiva câini se țineau după ei. Se feri din calea lor. Îi urmări cum traversează la intersecție, abia tărându-și picioarele. Fruntașul care semnaliza, cu două stegulețe, abia se ținea pe picioare. Dădea din mâini și parcă s-ar fi învârtit după cele două fanioane, unul galben, celălalt roșu, năclăit, mai mult maroniu. „Armata țării ce-a ajuns“, oftă părintele. Așteptă să se schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe undeva prin oraș, drept pentru care, într-o zi, plecă hotărâtă la drum. Din ciorchinele de îngeri de pe umărul drept, unul îi căzu adormit în poală. Mașinile se fereau din calea ei cu spatele înainte, clipind din stopuri și semnalizându-și trecerea cu piuituri, se cățărau pe stâlpii de telegraf. Tramvaiele își modificau traseele, luând-o direct pe caldarâm, cu pantograful bălăngănind, trecătorii își schimbau brusc atitudinea. Din oameni pașnici pe care îi știa, se încăierau, cel mai vânjos făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
piciorului stâng, pe care o aruncă lângă capul frumos decapitat. Se îmbrăcă liniștit ajutat de un elev cu ghiozdanul în spate, să-și găsească mânecile, ude de zeama roșiilor. Plecă liniștit după ce plăti marfa cumpărată. O educatoare traversă cu grijă, semnalizând disperată cu poșeta, zebra, care lega Cartierul Obor de Piața Hipodrom. Când descinse în siguranță, se despuie de veșminte și în fata preșcolarilor se masturbă schimonosită de plăcere cu mâna unui copil. Un medic pensionar, care-și făcea zilnic rondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai repetenți, cu atât verile erau mai călduroase și mai bogate în grâu, prilej de a scăpa de Căpcăunu, preocupat cu dirijarea avioanelor burdușite cu grâu, roind ca bondarii pe deasupra satelor și împrejurimilor sale. Și, în timp ce profesorul gravita pe deasupra câmpiilor, semnalizând cu palete uriașe piloților locul de aterizare, avioanele deviau de la traiectorie, pentru că taman în acea vară de pomină Globul blestemat apucase să se apropie și mai mult de Pământ, prilej de a ne muta locul de joacă pe Lună, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bancă, împreună cu o șleahtă de netrebnici la fel de goi și îndobitociți de rigorile educației și respectul pentru profesori. Privesc de pe fereastra etajului 100 cu telegrama în mână, golit de sentimente, la obeliscul înalt până la Lună, la culoarea verde a lanternei impiegatului semnalizând cu paleta mecanicului de locomotivă. Un fluier și trenul se puse în mișcare. Abia atunci, la lumina stroboscopică a neonului defect, am înțeles textul telegramei sosită din trecut: Vă rugăm să aveți bunăvoința de a participa la examenul de sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scaune rezemate în poziția unui om doborât de alcool. O sticlă goală se rostogolea pe sub picioarele arcuite ale meselor, din perete în perete, pe puntea murdară a grădinii de vară, legănată de tangaj. Un ficus gigant, bine sprijinit între atele, semnaliza din frunze, fuioarelor de vânt, direcția de zbor. Paletele verzi tremurau, semn că circulația era mai intensă ca niciodată. Felinarele stradale, înnobilate cu structuri florale de oțel, luminau fără intenția de a face cuiva drumul vizibil. Se pare că în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din când în când, în momentul în care o mașină târzie străbătea în grabă străzile, lăsând în urma ei ecoul curbelor luate cu o viteză neadecvată, totul pentru a ajunge mai repede la destinație, sau goarna unui mărfar care trecea încet, semnalizându-și zgomotos prezența. Adormea orașul! Ușor, ușor, se adâncea în somnul lui citadin. Străzile se pustiau pe nesimțite, luminile blocurilor se stingeau una câte una, urmându-se, întrecându-se, care să se închidă mai devreme, într-un mod cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aștepte cei trimiși de la divizie să ne întâmpine. Semnalul de recunoaștere sunt trei sclipiri luminoase la interval de trei secunde. Ia această lanternă. Nu te apropii prea mult și trebuie să ai unde te adăposti în caz de ceva neprevăzut. Semnalizezi și aștepți zece secunde pentru a primi răspunsul. În caz că acesta nu vine, semnalizezi încă o dată. Dacă răspunde cum trebuie, te apropii, dar cu mare grijă. De la cel trimis de divizie ceri ordinul și detalii privind deplasarea noastră către obiectivul fixat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sclipiri luminoase la interval de trei secunde. Ia această lanternă. Nu te apropii prea mult și trebuie să ai unde te adăposti în caz de ceva neprevăzut. Semnalizezi și aștepți zece secunde pentru a primi răspunsul. În caz că acesta nu vine, semnalizezi încă o dată. Dacă răspunde cum trebuie, te apropii, dar cu mare grijă. De la cel trimis de divizie ceri ordinul și detalii privind deplasarea noastră către obiectivul fixat de divizie. Dacă, însă, răspunsul nu este corect, vă întoarceți fără altă acțiune
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de oboseală, de după un dâmb au apărut cocioabele. La vreo două sute de pași de prima casă s-au adăpostit după un grup de copaci. Dumitru a scos lanterna din buzunar și a căutat să-și liniștească respirația, pentru a putea semnaliza corect. „Așaaa. Ia să vedem. Nu ne tremură mâna? Nu! Asta-i o treabă bună. Și acum ... unuuu... doiii... treiii...și!”... Când să apese pe butonul lanternei, în curtea primei case s-au văzut mai multe puncte luminoase. „Ce-i
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
chiar în momentul când eram gata să încep semnalizarea. Uite chiar și acum sunt vreo patru-cinci puncte luminoase care se mișcă. Asta înseamnă că acolo sunt mai mulți indivizi care fumează în voie. Ca la nuntă... Ce facem? ― Nu mai semnalizăm, dar eu cred că e bine să studiem puțin terenul - a propus comandantul grupei de avangardă. ― Pentru asta trebuie să ajungem în preajma caselor. Te rog, ia patru oameni - să fie cei mai buni și bine înarmați. Apropie-te cât de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Când am ajuns eu aici era doar senator. —Despre ce tot vorbiți acolo? a întrebat Chaquie cu fața schimonosită de dezgust. Tipul ăla, Nixon, nu mai e demult. Sunt ani de când... în punctul ăla, Chaquie s-a oprit. Barry-copilul o semnaliza de zor. —E o glumă, i-a explicat el. Știi ce-i aia o glumă? Ha. Ha. Caută cuvântul în dicționar, marfar deraiat ce ești! — A, a exclamat Chaquie uimită. Nixon. Unde mi-o fi fost capul? Nu sunt tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de îndată, te înalți deasupra întregului stol, de unde poți zări drumul dragostei tale, cărăușele devotate ale trăsuricii de nuiele crude de alun sunt salvate și ele. nouă în al treilea loc: cu clarviziunea ta, conduci tu însuți stolul de vrăbiuțe-soldat, semnalizezi o răsucire către răsărit, după nu mai mult de patru kilobecuteci apare în față discul strălucitor care îți dăruiește în fiecare zi imaginea lumii tale scumpe, maimuțele nancy ma sunt orbite, hanuman este forțat să abandoneze cursa și să se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu știi exact la ce efort urmează să îl supui, mușchii tăi au dreptul să afle că sunt niște sclavi într-o galeră în mijlocul oceanului sau chiar lângă coastă, nu ai dreptul să îți minți organele, țesuturile tale, ele toate semnalizează unele către altele, sângele tău e plin de mesaje mici, în sticluțe, care plutesc prin sângele tău și sunt găsite mai tot timpul, deschise și vizualizate la cuvințele, la litere, cre ierul tău nu poate să stăpânească atent toate aceste
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]