17,487 matches
-
1950 avea să marcheze ieșirea la rampă a unui nou tip de scriitor și a unei noi forme de literatură. În mod straniu, cartea care anunța - asemeni unui buzdugan - ivirea unui pluton compact de autori, precum și o nouă sensibilitate (o sensibilitate a lipsei de sensibilitate, am spune azi) purta un titlu cât se poate de inofensiv: Scenes from Provincial Life (Scene din viața provincială). Un titlu ironic-balzacian, pe care William Cooper îl alesese parcă dinadins, pentru a înșela vigilența establishment-ului
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
ieșirea la rampă a unui nou tip de scriitor și a unei noi forme de literatură. În mod straniu, cartea care anunța - asemeni unui buzdugan - ivirea unui pluton compact de autori, precum și o nouă sensibilitate (o sensibilitate a lipsei de sensibilitate, am spune azi) purta un titlu cât se poate de inofensiv: Scenes from Provincial Life (Scene din viața provincială). Un titlu ironic-balzacian, pe care William Cooper îl alesese parcă dinadins, pentru a înșela vigilența establishment-ului cultural. A fost, însă
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
de la intrarea sa în eternitate. Minunat lucru a fost acest recital! Nu poți să nu realizezi, pe parcursul concertului, în parte intuiția muzicală cu justă operativitate, în parte cultura stilistică, și-au dat mâna cu rafinamentul timbral, de asemenea profesionalismul cu sensibilitatea comunicării; sunt aspecte ce potențează marea operă a celui care a fost denumit în epocă Claude de France. Tipic camerală, formula de concert a etalat marile capodopere ale creației compozitorului, spre exemplu celebrele creații destinate instrumentelor soliste - emblematicul Syrinx prezentat
Tezaur muzical cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/3036_a_4361]
-
francezi din secolul al XVII-lea își propuneau să imite operele din vechime, pe care le considerau a fi desăvârșite. Când scriitorii mai noi revin la miturile grecești, le schimbă adeseori datele și caută să le reinterpreteze în funcție de optica și sensibilitatea publicului contemporan. Uneori, ei arată nostalgia sacrului, a echilibrului și a valorilor stabile exprimate în teatrul antic transferându-le în domeniul etic ori estetic. Alteori, prevalează, dimpotrivă, detașarea ironică și răsturnarea sensurilor originare prin recursul la anacronism și la limbajul
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
Botta în Alkestis, Mircea Eliade în Iphigenia și Dumitru Radu Popescu în Ca frunza dudului din rai recitesc operele lui Euripide închinate Alcestei, Ifigeniei și Medeei. Soluțiile alese de dramaturgii români în tentativa lor de a acomoda miturile străvechi la sensibilitatea modernă diferă și pot fi chiar opuse. De pildă, Iosif Naghiu și Vlad Zografi recurg la formula teatrului în teatru, prilej de a reflecta asupra raportului dintre realitate și ficțiune. Ei apelează adesea la anacronismul și la limbajul familiar des
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
morală", a adăugat marele actor la Antena 3. Întrebat de către Adrian Ursu unde va ajunge societatea, Dorel Vișan a spus: Se va ajunge la căderea civilizației. Nu întotdeauna lucrurile pe care le considerăm moderne sunt și lucruri bune. Se tocește sensibilitatea omului și este nevoie de niște impulsuri brutale pentru a-și reveni. Omul nu mai are acel mediu de purificare și de înălțare. Acum sunt și alți idoli și nu mai știm pe care să îi iubim și în care
Dorel Vișan, cuvinte dure: "A luat-o razna. Incidentele sunt de natură animalică". Ce spune Adrian Ursu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30412_a_31737]
-
Măceșaru, Marius Dobrin) au un farmec conspiraționist: știu că răspunsurile sunt o convenție detonatoare, un pretext prozastic. Ți-l lasă să zburde cu grație. În schimb, reporterii din afară sunt, deseori, victime sigure. E întrebat, de pildă, dacă-l „suprairită sensibilitatea”?, „De unde vă vine atracția supremă pe care o exercitați asupra sexului sensibil chiar și atunci când scrieți pe Facebook?” sau „Ce vicii de nemărturisit aveți?” Sunt întrebări cel puțin derutante, dacă nu psihedelice de-a dreptul. Numai că Răzvan Petrescu are
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
o lume ternă. Reacția e justificată: după ce te-ai electrocutat digitalic la un ecran de înaltă tensiune, a vîrî degetul în priza vieții aduce a pișcătură monotonă. Aberațiile care se nasc de aici sînt de o diversitate de ospiciu: teșirea sensibilității pînă la a nu mai simți emoții, neputința de a te concentra timp îndelungat și sentimentul constant de inadaptare. Lexicul sărăcește pînă la agramatism și sentimentul identității scade, alături de senzația neplăcută că ești supus unor constrîngeri stupide. Și cum toate
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
textelor literare. Eusebiu Ștefănescu a interpretat cu emoția glasului său inconfundabil texte din Proust, Thomas Mann, d’Annunzio, Bernard Shaw, dar și din poetul Hans Sachs, iar Silviu Biriș, un tânăr actor al Naționalului bucureș- tean, ne-a încântat prin sensibilitate și o dicție expresivă. În ultima seară a periplului wagnerian, Cristina Vasiliu ne-a impresionat prin modul ei subtil de a evoca călătoria sa la Bayreuth, dar mai ales prin analizele pertinente, uneori cu nuanțe parodice, ale spectacolelor actuale de la
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
la Mircea Cărtărescu, Mendebilul. Forța ei de seducție e cu atât mai acaparantă cu cât își revendică toate cunoștințele similiezoterice dintr-o îndelungă tradiție de familie. Mai degrabă acesta e argumentul care-o convinge pe Tina. De altfel, în virtutea aceleiași sensibilități, dezvoltă și discretul flirt incestuos cu un verișor mai mare. Nimic exagerat și nimic ultragiant moral în aceste pagini. Cristina e departe de a fi o nimfetă. Maturitatea ei (forțată, cum știm, de împrejurări) nu se manifestă altfel decât proteguitor
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
român din prima sa expoziție individuală la New York, în 1933, și care în prezent se află la Muzeul de Artă Modernă din Paris. Aceasta este, totodată, penultima versiune realizată de artist, fiind considerată cea mai "calibrată" între abstracția formei și sensibilitatea artistică, potrivit informațiilor oferite de casa Christie's. Lucrarea provenea dintr-o colecție elvețiană privată, în care a fost inclusă după ce a fost achiziționată de la Galerie de France, de la Paris, în 1987. Anterior, a aparținut familiei doctorului Pascu Atanasiu, căruia
"Sărutul" lui Brâncuși, peste așteptări la licitația de la New York by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/32732_a_34057]
-
și apoi de Iorga, sămănătorism, și simbolism, primul avatar al modernismului poetic, susținut de viitorul mare lingvist Ovid Densusianu. Chendi n-are antene decât pentru cel dintâi. Nu e la el atât o chestiune de ideologie literară, cât una de sensibilitate. Îl adoră pe Goga, îl detestă pe Macedonski. Despre simbolistul Petică scrie: „Totul se volatilizează și după citirea volumului nu vezi decât un amestec de culori, de stele pale și de flori însângerate, cu care o muză străină împodobește căpătâiul
Centenar Ilarie Chendi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2979_a_4304]
-
Înglobate În URSS . Se protesta Împotriva nedreptății. Se scria din patriotism, din contrarietate, se scria dur sau patetic, dar totul era și dintr-o solidaritate cu cei din RSR care nu puteau nici atât . Vasile Mănuceanu era un scriitor de o sensibilitate intelectuală deosebită, Îl iubea toată lumea, În comparație cu neuropatologul Ovidiu Vuia, cu inteligență și condei Laser, ce spulbera pe mulți, pe mine când mă legăna când mă dădea de pământ. Ion Caraion era de asemenea o prezență distinsă. Îi păstrez scrisorile, scria
CURENTUL DE LA PAMFIL ŞEICARU LA ŞTEFAN STRĂJERI. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Journalistic/99_a_395]
-
Lectura portretelor ni s-a părut absolut fascinantă, dovedind o cunoaștere până la detaliu a calităților și talentului cântăreților prezentați. Costin Popa a știut să aprecieze în profunzime datele artistice ale fiecărui interpret, oferindu-ne pagini de o rară frumusețe și sensibilitate, demne de un subtil cronicar de operă. Celelelate secțiuni ale lucrării sunt organizate prin adunarea întrun capitol a diverselor cronici de spectacole ori evenimente muzicale din București, apoi din țară, de la diverse teatre de operă, alt capitol fiind dedicat unor
Două cărți despre Operă by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2988_a_4313]
-
ca un om care cunoaște ce-i depărtarea expatrierii - că, în sufletul prietenei și colegei noastre nu sălășluia, uneori, o discretă însingurare de exil, discret ascunsă, pe care nici armânamea, nici românimea nu o bănuiau... Stihurile ei armânești pline de sensibilitate din volumele Di nuntru și-di nafoară și Neuri reflectă uneori această stare. 2. Anii se scurg. Odată cu ei, lovituri grele ale soartei. Printre dispariții dramatice, fulgerătoare - cu doliul dureros al pierderii lui Toma, a părinților - printre vânturi năprasnice - a
Tili by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14934_a_16259]
-
al meșteșugurilor este sufletul care îl însuflețește și îl înnobilează". Afirmația datează din 1832 și a fost făcută de I. Heliade-Rădulescu în articolul programatic Pentru poezie, publicat în "Curierul românesc". Clamarea unei relații de tip simbiotic între țesutul social și sensibilitatea poetică reprezintă una dintre numeroasele și fascinantele iluzii ale pașoptismului literar. Epoca respectivă se definește, de altfel, în contextul istoriei literaturii române, ca o perioadă a entuziasmului vizionar, necesarmente impus de avîntul revoluționar ce caracteriza nu doar Țările Române, ci
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
o formă subtilă de valorizare a eului, o formă subtilă de a pune eul și lumea într-o ecuație insolubilă, în care nu contează decât relaționarea tensionată. Melancolia este una din căile normale parcurse ca eul să-și descopere fragilitatea, sensibilitatea, permeabilitatea - calități de finețe absolut necesare pentru a recepta înțelesurile lumii. Melancolia este adevărata stare optimă de receptivitate a semnificațiilor, percepute într-un moment de slăbiciune". "Echilibrat prin natură, dar și prin formație" (Ștefan Borbely), "critic sever, înzestrat cu simțul
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
poeziei. Acest mare sceptic, marcat de sentimentul precarității tuturor lucrurilor, este un revoltat, care înfruntă cu vehemență lumea, "sfidîn- d-o și cu un fel de eleganță de dandy deprins cu plăcerile estetizante practicate de descendenții "decadenți" ai romanticilor, cu sensibilitatea lor crepusculară, de "fin de siècle"". De exemplu, criticul reține la un moment dat această interogație a poetului, situabilă dincolo de limitele suprarealismului: "Utilitate, frumos, bun, valoros, la ce pot servi?". Interogația aceasta amintește de apelurile lui Cristian Popescu împotriva esteticului
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
elenă, Antinomiile credinței, Kant și criticismul până la Fichte, Cunoaștere și existență, Reconstrucție filosofică, Metafizică și artă, Misticism și credință etc. Iubea însă și poezia: Eminescu, Arghezi, Voiculescu, poeți străini. Mircea Florian avea - am putea spune - stilistica gândirii germane și structura sensibilității franceze. Cu studenții își manifesta un fel de sociabilitate intelectuală. Unii i-au rămas alături toată viața, considerându-l unul dintre marile caractere din toate timpurile. "Recesivitatea ca structură a lumii" Orice filosof cu intenții sistematice se raportează critic la
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
lup, ca pe nimeni altul, decenii în șir, și și-au umplut astfel stomacurile de germaniști și filosofi. Heidegger avea un chip obișnuit, nu unul spiritual, spunea Reger, era un om cu desăvârșire nespiritual, lipsit de orice fantezie, de orice sensibilitate, un rumegător de filosofie străgerman, o vacă filosofică gata să fete oricând, spunea Reger, care a păscut pe pășunea filosofiei germane și și-a lăsat decenii în șir să cadă baligile ei cochete în Pădurea Neagră. Heidegger era așa-zicând
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
măr// cu un cuțit neascuțit/ (cuțit de femeie singură)/ îl tai în felii// seva răcoroasă/ are gustul soarelui vechi// semințele scapără/ pe pagina oarbă/ ochi mărunți și neștiutori// noaptea lor cafenie/ mă tulbură" (Mărul). Astfel de instantanee denotă o mare sensibilitate, precum și o adevărată știință a amănuntului semnificativ (nimic nu e întâmplător, totul se află în legătură și interdependență, părțile își aduc aminte că există un centru, în această poezie discret mistică și vizionară). Lumea miniaturală nu este, de fapt, una
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
înseamnă descătușarea imaginației, depășirea tuturor barierelor materiale, punerea în același plan a visului și a realității, coabitarea unor elemente incompatibile în percepția curentă. Realitatea poeziei conține și imaginarul, roadele fanteziei, logica mereu alunecoasă a viselor. De aceea, privit prin prisma sensibilității poetice a lui Petre Stoica, mesajul lui Magritte se transformă într-un foarte puțin surprinzător ,ceci est une pipe". Voi cita integral poemul Realitate și duioșie, pentru că el este definitoriu pentru poezia din acest volum al lui Petre Stoica: Iau
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
aducă numeroase clarificări în imaginea de ansamblu a literaturii române din Basarabia. Nu voi face un rezumat al acestor dezbateri, căci ar însemna să reproduc întocmai și pe larg anumite puncte de vedere, care nu încap într-un spațiu restrâns. Sensibilitățile și susceptibilitățile unor scriitori basarabeni, mai ales a celor care lipsesc din antologii, sunt peste măsură de inflamate și sunt sigur că nu le-aș putea satisface orgoliul de a le evidenția suficient. Prin urmare, îmi voi exprima propria opinie
Măr de ceartă la Chișinău by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11138_a_12463]
-
previzibil, saltul este remarcabil. Sintaxa poetică este acum fluentă, nesincopată artificial, poezia însăși este mai omogenă și mai autentică. Răzvan }upa a căpătat un instinct de poet care îl face mult mai dezinvolt, și-a găsit tonul și afișează o sensibilitate care îl prinde foarte bine. Poezia lui își delimitează aici un spațiu de sondare extrem de interesant. Undeva între simțuri, între privire, respirație și atingere, între obiecte, aer și impresie există un spațiu incert, un loc unde par să se formeze
Spațiul incert al sensibilității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11132_a_12457]
-
mai rar întîlnită la noi. Regretînd, încă o dată, tendințele lui teoretizante, care și-ar fi găsit rostul în vreo ședință de cenaclu, vă sfătuiesc să citiți și să ascultați această carte de poezie în care Răzvan }upa recuperează zonele de sensibilitate ale cotidianului ce păreau compromise de vulgaritate și violență.
Spațiul incert al sensibilității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11132_a_12457]