3,422 matches
-
unde să-i găsești și trage-i una zdravănă la cur din partea sergentului Dick Stens. Baftă, partenere! Îmi vine greu să cred că atunci cînd vei citi biletul, eu o să fiu mort. Dick Sub cheie, răsucită de două ori, În sertarul de jos: Dosarul lui despre asasinarea lui Janeway și a prostituatelor, plus dosarul lui personal despre cazul Nite Owl - limpede, ca la carte, așa cum Învățase la școală. Două cazuri care au dovedit că este un detectiv adevărat. O șansă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Godzilla, distracția s-a terminat. Nu divulg niciodată informații despre clienți, nici dacă mă ameninți cu o citație. Așa că plimbă ursul și poate luăm masa Împreună cîndva, să zicem pe la Paștele cailor. Bud smulse firul telefonului din perete. Penzler deschise sertarul de sus. — Fără brutalități, Neanderthal! Fața asta m-ajută să cîștig bani frumoși. Bud răsfoi dosarele și ajunse la „Cooley, Donnell Clyde“, pe care Îl aruncă pe masă. O fotografie căzu pe sugativă: Spade, cu patru inele pe cele zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
liniștit. E straniu să vezi de câtă limbuție este capabil cel care a certat omenirea pentru lipsă de măsură în folosirea limbii. Mă sperie apoi să văd cu câtă pietate și-a păstrat prelegerile. Ne-am fi așteptat ca din sertarele lui să iasă la iveală partea a doua a lui Sein und Zeit, de pildă, despre care lăsase să se înțeleagă că nu a tipărit-o pentru a pedepsi publicul că, după prima parte a lucrării, se arătase necopt și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cunoșteam, nu ne văzuserăm niciodată. Scena care a urmat a rămas înscrisă în memoria mea ca un fragment de vis, cu atât mai mult cu cât a fost o scenă practic "mută". M-a invitat să stau jos, a deschis sertarul de la birou și a scos din el o foaie. Mi-a întins-o peste birou, s-a ridicat și a ieșit din cameră. Pagina acoperită a foii conținea o delațiune semnată "profesor dr. Alexandru Boboc". În ea, cel care îmi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
era scandalos, era mai cu seamă subversiv și trebuia în consecință semnalat. După câteva minute, adjunctul șefului de Secție a reintrat în cameră. Și-a pus degetul pe buze, a întins mâna după foaie, a pus-o la loc în sertar și m-a condus până la ușă. Asta a fost tot. Pe Boboc l-am văzut de atunci, la facultate mai ales, de câteva zeci de ori. Trecuseră 30 de ani de la scena pe care am povestit-o. Aș fi putut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și Îl duse pînă În dormitorul ei unde izbucni În plîns, sub privirile Înspăimîntate ale Vilmei care se ținuse după ei În tăcere, ca și cum ar fi Încuviințat totul, chiar și ceea ce vedea: cu fața scăldată În lacrimi, Cinthia deschidea un sertar al scrinului ei și scotea o cutie. Julius o privi Îngrozit; știa că aveau s-o Îngroape pe Bertha, dar cum? Cinthia deschise capacul cutiei și le arătă ce era Înăuntru. Vilma și Julius izbucniră și ei În plîns cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care stătea. Corpul ei, care avea nevoie disperată de o baie, zăcea letargic pe niște așternuturi care ar fi trebuit schimbate de urgență. Șervețele umede și mototolite murdăreau plapuma. Un arsenal neatins de ciocolată aduna praf pe comoda ei cu sertare. Pe podea stăteau răsfirate revistele la care nu fusese în stare să se concentreze. Televizorul din colț îi furniza necruțător informații direct către pat. Da, teritoriu propice pentru o cădere nervoasă. Dar ceva era în neregulă. Ce anume? — Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-și proteja părul de ploaia care reîncepuse să cadă. A despachetat cele șapte conserve de slăbit și le-a ordonat în dulap, a pus cartofii și merele în frigider, iar cele șapte bucăți de ciocolată au fost plasate într-un sertar. Și acum? Sâmbătă seara. Singură-singurică într-un oraș străin. Nimic altceva de făcut decât să stai în casă și să te uiți... Abia atunci a observat că în camera ei nu exista televizor. Era o lovitură atât de puternică încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Deci, în timp ce străzile de sub ea se umpleau de tineri ce mărșăluiau către o seară în oraș, Lisa fuma și scutura rochii și fuste și jachete pentru a le așeza pe umerașe, împăturea hanorace și bluze pentru a le pune în sertare, aranja pantofi și ghete ca la o paradă militară desăvârșită, atârna poșete... Sunetul telefonului o făcu să tresară din ritmul ei calm. —Alo? Și în următoarea secundă a regretat că a răspuns. —Oliver! Rahat! —... de unde... cum ai făcut rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
A tras un fum puternic din țigară, apoi a vrut să o aprindă din nou, deoarece crezuse că s-a stins. Nu se stinsese, dar asta n-o încălzea cu absolut nimic. Avea nevoie de ceva. O ademenea ciocolata din sertar, însă a reușit să-i reziste. Faptul că se simțea ca dracu’ nu era o scuză pentru a îngurgita 1500 de calorii pe zi. Într-un final, a cedat. S-a ghemuit în fotoliu, a îndepărtat încet ambalajul și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cameră, smiorcăindu-se: —De ce faci curat? Clodagh a luat de pe jos un mănunchi de ciorapi și l-a aruncat în coșul de rufe, apoi s-a repezit în muntele de haine de pe scaunul din dormitor, aruncând la nimereală pulovere în sertare, rochii pe umerașe și - după un scurt moment de ezitare în care n-a mai știut ce să facă cu ele - a aruncat totul sub pat. —Vine bunica Kelly? întrebă Craig. El se aștepta ca răspunsul să îi confirme nedumeririle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Țigări? se rugă Trix. Gumă de mestecat fără zahăr? — Da. Țigări. Ușa se deschise din nou și Jack își făcu apariția, arătând foarte supărat. Trix țopăi fricoasă înapoi la biroul ei și, cu o mișcare din încheietură, a deschis un sertar, a aruncat țigările înăuntru și l-a trântit la loc. Jack se plimba printre birouri, dar nimeni nu se uita la el. Cei care aveau cum și-au ascuns țigările în spatele unor diverse obiecte. Lisa avea un pachet de Silk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
zis ceva de genul că boilerul face figuri. O să mă uit repede. Pe jumătate băgat în dulap, Jack își suflecă mânecile, arătându-și antebrațele bronzate cu mușchi care se mișcau pe rând, odată cu mișcările mâinilor sale. Dă-mi patentul din sertarul de acolo, te rog, spuse Jack, făcându-i Lisei semn cu capul. Lisa se întreba dacă dă un spectacol de masculinitate special pentru ea, apoi și-a amintit că Trix spusese că este priceput la reparat mașinării și extazul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Era mai mare și mai luminos decât celelalte camere, deși păstra și el acea senzație de căsuță de țară. Prea multe draperii albe, pe lângă cuvertura rustică, și foarte mult pin. Pat din pin, dulap imens din pin și comodă cu sertare din pin. Cred că și salteaua e făcută din pin, se gândi Lisa ofticată. Are priveliște către grădină, arătă Jack spre fereastră, către un petic mic de iarbă, mărginit de tufe cu boboci și flori. Lisei i se strânse inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
acum era prea târziu, pentru că nu mai găsea biletul. Nu își amintea să îl fi aruncat - și-ar fi amintit pentru că sigur în momentul ăla i-ar fi trecut prin minte că este rea. A cotrobăit prin buzunare și prin sertare, dar nu a găsit nimic, în afară de câteva chitanțe care i-au provocat un sentiment de vină și un fluturaș pentru vânzări de computere. Înapoi la curățenie. Dar, după ce a curățat cuptorul cu microunde pe interior, a simțit că avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
apăru în capul scărilor, tot numai un zâmbet. —Bună, spuse Ashling. Sunt aproape gata. Vrei o bere sau ceva? Un ceai. Îl prepar eu, nu îți face griji. În timp ce se grăbea să termine cu îmbrăcatul, îl auzea deschizând dulapuri și sertare în bucătărie. —Simpatic apartament, strigă Marcus către ea. Ashling își dorea să tacă. Replicile inteligente în timp ce își aplica rujul nu erau punctul ei forte. —Mic, dar bine aranjat, strigă ea, absentă. —Ca și proprietara lui. Ceea ce era o mare minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tras, ca și cum viața îi depindea de ea. A fumat-o din șase fumuri flămânde. Jack continua să caute. Pasiv și dezinteresat, ea îl vedea cum scotea un talon dintr-un buzunar, o chitanță din altul. Într-un final, dintr-un sertar al biroului său, a scos ceea ce căuta. Un pachet de șervețele de hârtie cu emblema SuperMac, pe care i l-a pus în mână. Aș vrea să fiu genul de bărbat care poartă cu el o batistă mare și albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care zăcea. Corpul ei care avea nevoie disperată de o baie zăcea letargic pe niște așternuturi care ar fi trebuit schimbate de urgență. Șervețele, umede și mototlite, murdăreau plapuma. Un arsenal neatins de ciocolată aduna praf pe comoda ei cu sertare. Pe podea stăteau răsfirate revistele la care nu fusese în stare să se concentreze. Televizorul din colț îi furniza necruțător informații direct către pat. Da, teritoriu propice pentru o cădere nervoasă. Dar ceva era în neregulă. Ce anume? — Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
înseamnă nu. Îl iubești pe... el? Ea dădu tristă din cap. Cred că da. —Bine. —Bine? Dar Dylan nu răspunse. În schimb, a tras o geantă de voiaj de pe dulap, a aruncat-o pe pat și, închizând și deschizând zgomotos sertare, a început să arunce înăuntru chiloți și cămăși. Nimic nu o pregătise pentru cât de șocantă era această imagine. Dar..., încercă ea, în timp ce ochii ei vedeau cravate și ustensile pentru bărbierit, apoi șosete care erau aruncate în geantă. Totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
istoric, legat de tumultoasa perioada a expansiunii turcești către sud-estul și centrul Europei. M-am așezat la masa de scris și am pus, mai întai, mâna pe condei pentru a fixa titlul cărții. Nu mi-a fost greu, fiindcă prin sertarele lăcașului cugetării mi-a venit ca un obiect teleghidat ideea titlului lucrării de față. M am gândit la grandoarea militară și politică a acestor conducători otomani și la viziunilor lor expansioniste, totul decurgând apoi de la sine. Las cititorilor plăcerea de
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
mult mai des decît voia să recunoască. CÎnd pleca În vreo călătorie, cumpăra cărți poștale doar pentru motivul că acestea i-ar fi plăcut tatălui lui și pentru că lui i-ar fi făcut plăcere să i le trimită. Avea un sertar plin. De la moartea tatălui, făcuse enorm de multe lucruri. Publicase opt romane. Revenise adesea la Londra și la Veneția. Descoperise Grecia și Finlanda, Marocul și Mozambicul, Anchorage și Kuala Lumpur, Montréal și Tokyo. Lucrase la Tadoussac În Québec și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În ce fel se semnau contractele de editare, ci pentru a o influența la momentul cînd renegocia creșterea sumei autorizate pentru contul rămas nealimentat, dar și cea a unui Împrumut „expresso“. O făcuse pentru ca ea să scoată un formular din sertar și să-l privească la rîndul ei cu un aer Întrebător: „Nu știu ce sumă să trec!“. Împreună cu editorul lui, stabiliseră de comun acord nu suma de care avea nevoie autorul cărții, François Weyergraf, ci suma pe care ar fi putut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acolo. În fiecare an, debarcam la ea la Începutul vacanței de vară, precum un emir, Însoțit de un roi de surori, și În fiecare an mă trăgea după ea la bucătărie. Îmi cerea să Închid ușa și scotea dintr-un sertar cîteva bancnote, spunîndu-mi Încet: „Asta e pentru medicamentele mele. Am scris totul pe foaia asta. O vei arăta farmacistului. Dacă te Întreabă ceva, vei spune că e pentru sora ta mai mare. Cumpără mai Întîi medicamentele, iar din banii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
făcută la Assisi, e uimitor de frumoasă. CÎnd am văzut poza aia, aveam șaisprezece ani și mă Întrebam cine era actrița. Lumina te făcea să te duci cu gîndul la un film neorealist. După moartea tatei, am luat fotografia din sertarul unde o puseseră părinții mei. I-am arătat-o de curînd unui prieten care dăduse și el peste fotografii ale mamei lui - la fel de frumoasă ca a mea - și mi-a spus: „Tații noștri nu aveau gusturi proaste“. După Assisi, viitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
prevăzută la ora 21, În ultima seară. CÎnd am deschis ușa, am recunoscut chilia luxoasă care figura În prospectul abației, singura care avea sală de baie. Văd și acum obrajii grași și tenul atins de cuperoză al predicatorului nostru. Deschise sertarul mesei și scoase de acolo un sul mare de hîrtie. Am crezut că voia să-mi Înmîneze o diplomă. Sub lumina directă a unei lămpi de lucru reglabile, a Început să deruleze documentul. Am văzut apărînd fotografia În culori a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]