2,533 matches
-
și deznădejde cuprinde lumea, un Hristos străin urcă Golgota, fântâna se spânzură de cumpenele ei, din hornul casei iese bălegar în loc de fum; întregul univers stă sub semnul secetei. Lumea parcă se află când înainte, când după potop, peste tot mustesc seve, neutre, amare, dulci, otrăvitoare, și pentru aceste adevăruri spuse, poetul va fi condamnat "cu martori și fără dovezi", pentru că, așa cum spunea altădată Macedonski, "nu a făcut nimic demn de a vă smulge mila"; de o mie de ani, se cântă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dintr-o epocă cînd materia era privită ca principiu matern al lumii sau chiar ca o divinitate maternă”10). „Aud materia plîngînd...” înseamnă aud întreaga natură, în profunzimi, totul. A doua performanță decurge din acuitatea auzului. Unii poeți aud urcatul sevei în copaci; alții, căderea unei frunze sau a unui fulg etc. „Aud materia plîngînd...” reprezintă mai mult decît acestea, le întrece. Versul lui Bacovia sugerează atît un mod încordat de ascultare, cît și o extraordinară finețe a simțului auditiv, o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de atunci, i-am mai citat pe Bacovia („Buciumă toamna/ Agonic - din fund”, sau: „Imensitate, veșnicie/.../ Cu ce supremă ironie/ Arăți în fund un cimitir”, sau: „E toamnă... metalic s-aud/ Gorniștii, în fund, la cazarmă”), Voiculescu („Din fund amara sevă suind, se îndulcește”), Neculuță („Prin codri adînci, prin fund de zări”), însă nu și pe Șt. O. Iosif, în versurile căruia „fund” apare de mai multe ori: „O turlă luce tocma-n fund”, „Glas de bucium sună-n fund/ Ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dar primarul a scris marginal în nota bene: "Defunctul au încetatu din vieață la douăzeci și una septembrie anul corent și s-a îmormîntatu de preotu fără autorisațiunea Primăriei ear declararea s-a făcut astăzi, de cătră părintele defunctului, ear pe Preotu seva înnainta Parchetului, pentru cutezare"170. Pentru noul an universitar, poetul s-a înscris la 8 decernbrie 1873. Munca științifică i-a fost împiedecată de noul șef al Legației, N. Crețulescu, care era pisălog și-i mînca timpul prețios, cu treburi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și satisfăcător la problemele existenței umane”). Dezvoltând teza „interacțiunii dintre factorii psihologici și cei sociologici”, și anume faptul că la „răul public” corespunde „suferința psihică”, E. Fromm nu înlătură, însă, ideea centrală a „psihanalizei”, potrivit căreia motivația umană își trage sevele, în primul rând, din „domeniul intrapsihic” (unde își are fixate rădăcinile), și mai puțin din interacțiunile cu ambianța socială și cea naturală. Analizând multirateral societatea capitalistă, E. Fromm apreciază că aceasta este alcătuită din indivizi dezechilibrați, compulsivi, iraționali, nevritici și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
apel, în siajul poeziei noastre tradiționale. Practic, nu există variații sensibile în ceea ce privește opțiunile tematice sau stilistice majore ale lui Emilian Marcu. Autorul nostru, prolific mai peste marginile iertate, editează aproape exclusiv și cu rară osteneală discursivă opuri lirice mustind de sevele unui naționalism care nu-i pare defel desuet. Îndeosebi Sub zodia Traciei (Biblioteca "Opinia studențească", Iași, 1979), Țăranul zidit (Editura Miremis, Iași, 2000), Muzeu de sate (Editura Junimea, Iași, 2001) și Atlet moldav (Editura Augusta, Timișoara, 2003) cântă dragostea de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Alfa, Iași, 2004), Privilegiul giulgiului (Editura Junimea, Iași, 2005), Mormânt în metaforă (Princeps Edit, Iași, 2007), Foșnetul mătăsii în manuscrise (Editura Convorbiri literare, Iași, 2007) și Cartea celor optzeci și opt de taine (Editura Emolis, Iași, 2008) se încarcă de sevele misterului ontologic, cosmologic, escatologic ș.a.m.d. Fiecare dintre aceste volume apare drept o sumă de angoase sau de neliniștitoare interogații ale ființei în ipoteticul drum al inițierii. Textele invocă mistere grele, ascunse în cele "o mie de semne-n
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
exemplu, putem avea senzația că respirăm din nou aerul baladescului cerchist sau oniric, dar unul rarefiat de o conștiință a artificiului, a convenției care se cere subminată de o ironie subțire: Când noaptea se târăște ca motanii/ să-ți lingă seva care dă în pârg/ statui de abur leagă epifanii/ de stâlpi umili la poarta unui burg.// Din snopul de tăceri civile/ îmi treier cina micului eon/ ajuns cu pașapoarte și ștampile/ șeful luntrașului pe Acheron.// Și risipind monade ca sesterții
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Vis al refugiului, al adăpostului, al siguranței, casa poate deveni imaginea unei temnițe, simbolul opresiunii prin încarcerare, al înmormîntării, ba chiar al mormîntului. Șarpele este, în același timp, ceva dezgustător, promisiune a fecundității și instrument de seducție. Rădăcina care absoarbe sevele pămîntului pentru a le urca la cer este percepută simultan ca forță vitală și ca forță a întunericului... Posibilitățile mitului de a inversa nu fac decît să răspundă reversibilității imaginilor, a simbolurilor, a metaforelor. Mitul politic nu este o excepție
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
germani care își exprimă recunoștința față de Conducător, care, în jurul anilor 1930, le-a permis, se pare, să-și schimbe destinul: Eram o frunză pe cîmpul Fără hotar și nesărșit Risipită departe, vîntul m-ar fi pierdut Dacă nu erai tu, seva ce urcă din rădăcini. Referința la perioada nazistă se impune cu atît mai mult cu cît e vorba de un exemplu referitor la tineretul ce-și afirmă în mod exaltat, prin angajamentul politic, valorile specifice vîrstei, încercînd să le impună
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mod spectaculos, în descrierea grădinii din scrisoarea XI, partea a IV-a din Noua Heloiză: La intrarea în ceea ce părea a fi mai degrabă o livadă, rămasei uimit de adierea răcoroasă care venea din locurile adumbrite; verdeața ce plesnea de sevă, florile care creșteau în voie, susurul izvoarelor și ciripitul miilor de păsărele îmi treziseră imaginația și simțirea; în același timp, eram convins că mă aflu într-unul din colțurile de natură cele mai sălbatice și cele mai ferite, mi se
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
constă în acumularea, în descriere, a unei nomenclaturi cu efect de "scientificare" (J. Verne) sau de "tehnicitate" (G. Flaubert). (30) Dintre brachiale, Conseil citează amatiile [...] lambriile-massena, lambrii-spinimane [...], xantii, pilumine, romboide, calapinele granulate [...]. J. Verne (31) Nu mai vorbeau decît despre sevă și cambiu, despre felul cum trebuie tăiate ramurile pentru ca să dea mai multe fructe, despre cum se înlătură mugurii netrebuincioși*. G. Flaubert, p. 40 Această abundență de denumiri, care nu face decît să provoace, de partea cititorului, un vid denotativ, este
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
1990 se pune în mișcare haotic, deopotrivă către trecutul și către viitorul său. Națiunile din Centru și din Est, inclusiv Rusia, așa cum am menționat, se regăsesc, se revitalizează, se reînră-dăcinează, însă nu se poate încă ști dacă eruperea pretutindeni a sevelor naționale, inclusiv și mai cu seamă în Germania, nu va provoca puseuri virulente de naționalism, susceptibile a sfărîma solidaritățile instituite forțat (CAER*, Pactul de la Varșovia), sau poate chiar a face să explodeze solidaritatea cîștigată cu atîta răbdare de douăsprezece țări
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în mod optim întregul său potențial. în plus, va învăța cum să devină el însuși un părinte bun pentru copilul său. Un copil este asemenea unei plante: are nevoie de dragoste ca de un pământ fertil din care își trage seva, are nevoie de atenție ca de soare și de apreciere, ca de apă. Este bine să-i facem pe copii să se simtă speciali. E nemaipomenit să trăiești cu sentimentul că ești cea mai importantă persoană din viața părinților tăi
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
de larg interes pentru un număr mare de cititori preocupați de cultură în general și, în special, de formele de cultură actuale, globale sau locale. Efectul de bumerang se bazează pe teoria conform căreia cultura de masă americană își trage seva din cultura europeană. Rădăcinile ei pot fi găsite în tipare culturale antice (grecești și romane) și în tipare culturale medievale pe care coloniștii americani de origine europeană le-au apropriat, hibridizat și adaptat la tehnologia modernă, exportându-le, ulterior, în
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
bea apă, dar, pentru omul biblic, pământul acoperit de curpeni de vie și umbrit de bolte este binecuvântat." "Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acesta aduce roadă multă. (Ioan, 15, 5)" Seva trece din butuc în viță. Harul, energia divină care vine de la Tatăl prin Fiu, este puterea roditoare care permite ucenicilor rămași întru Domnul lor să facă să rodească câmpia Împărăției." Apariția calului înaripat, după moartea bătrânului, reprezintă un topos frecvent
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
educației/paideia la vechii greci. Rezultatul este dobândirea excelenței în planul umanului, excelență sinonimă de cele mai multe ori cu manifestarea deplină a individului în plan politic, în agorá. Sintetizând: la vechii greci modelul se află plasat înapoi, la începuturi, trăgându-și seva din apropierea sa de puritatea originilor: "Cei vechi, va spune Platon, fiind mai vrednici, sunt mai aproape de zei și de condiția lor și ca atare, mai înțelepți". (Platon, Philebos, 1993, 16c) Raportarea la model presupune conștientizarea precarităților umane și asumarea dificultăților
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
vastă, Nourii scămoși în spinări purtau frigul jilav.” (Începutul) Nicolae Labiș ascultă muzica universului, observă trecerea materiei prin regnuri ca prin vene: „...zumzet febril se aude în noi și-n afară, Neliniști de înalte cascade și zbucium de ploi. Din seve ce fierb, din puteri ce se nasc și tresaltă, Viața își cântă lumina ce și-a pus-o în noi.” (Ciclul răspunderii) Pământul mai cu seamă l-a fascinat pe Nicolae Labiș. În pământ, izvorul tuturor resurselor vitale de existență
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
în cel rafinat un strat mai sus. Excepționala forță lexicală din D-ale carnavalului și O noapte furtunoasă, cu locuțiunile atît de tipic mahalagești, nu seacă în verva "studiată și savurată" a limbagiului lui Pirgu, a Penii Corcodușii și în seva expresivă a cuvîntului, cînd e vorba să prindă tipurile din familia Arnoteanu.") și la statutul unor personaje aflate în relație de filiație: "Intermediarul amorurilor clandestine ale lui Pașadia, măscăriciul hilar și antreprenorul de vicii Pirgu cuprinde mult din esența morală
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de crin.” Când victoria asupra devenirii nu poate fi obținută prin această esențializare și abstractizare, pierderea eului în substanța anonimă e preferată trecerii individuale, căci această transmutare în ordinea imanentului e percepută ca stare potențială de înveșnicire prin reîntrupare în sevele vegetale sau în lanțul infinit al speței: „Ard vitele, sub aburi, sosite de la muncă / cu iarba-n pântec. Mama așteaptă-mpărtășanii / de lapte, prin strămoșii ce se re-ntorc în prunci. // Leuconoe, iată cât de fecunzi trec anii.” Sublimarea materiei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
românesc, iar Bălcescu poate fi privit ca un apostol propovăduitor al radicalismelor politice și sociale (naționalismul politic combinat cu revendicările democratice și de egalizare socială au constituit mixul ideologic care a explodat în Revoluțiile române de la 1848). Nutrindu-se din seva ideativă secretată de scrierile lui Giuseppe Mazzini, pe care cărturarul român îl aprecia ca fiind cel mai mare revoluționar al Europei, Bălcescu a inaugurat în reflecția istorică și socio-politică românească doctrina naționalismului mesianic. După cum va deveni de îndată transparent, comuniunea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a fost Nicolae Iorga. Revista Neamul Românesc, fondată de N. Iorga în 1906, a prilejuit colaborarea dintre cei doi capi doctrinari, favorizând și fertilizări încrucișate între sămănătorism și cuzism, unite ambele în opțiunea comună pentru autohtonismul radical naționalist. Trăgându-și seva din rezervorul doctrinar compus din cuzism și sămănătorism, anii treizeci au oferit climatul pentru o îndoită prefacere a discursului de extremă dreapta. Pe plan calitativ, discursul de extrema dreapta s-a radicalizat treptat până la cote hiperbolice, atingând punctul de clocotire
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
originea în intenționalitatea conștientă. Ea "nu e o plăsmuire conștientă, urmărită ca atare, programatic, din partea spiritului" (p. 6). "Ingineria spirituală" realizată după un plan de lucru asumat cu luciditate pălește în fața creativității organice a stilului a cărui potență își trage sevele din inconștient, avându-și "rădăcini împlântate în cuiburi dincolo de lumină" (ibidem). Prin intermediul mecanismului "personanței", "inconștientul răzbate cu structurile, cu undele și cu conținuturile sale, până sub bolțile conștiinței", producând efecte dăinuitoare și incalculabile asupra acesteia din urmă. Descrierea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vociferează, nu oferă imaginea unei elite umane, ci, dimpotrivă, un revers al ei. Incipitul Povestirilor din Canterbury ne introduce într-o lume aparte: este un moment de reviriment al întregii naturi, ca o promisiune anticipatoare de bucurie, viață și plenitudine. Sevele din natură pătrund și în oamenii entuziasmați de dorul și nevoia expansiunii, a evadării, căci: „De-atât fior li-i inima năucă/ Atuncea prind hagii dor de ducă,/ Iar pălmierii află-ndemn să cate/ Altare pe meleaguri depărtate”249. Călătoria
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
personajelor nu sunt doar simbolice, ci și antitetice. Mai este tinerețea în floare, prospețimea, plenitudinea, gingășia, exuberanța, frumusețea, căldura, viața, voioșia, dinamismul, luna mai fiind o lună a dragostei și a voluptății 895, pe când Ianuarie ni se prezintă secătuit de seve, de vitalitate, de inteligență, simbolizează răceala, frigul, înghețul simțurilor, atitudinea statică, ramolirea, drumul spre moarte. Lunile ar indica și vârsta personajelor: „De mult timp a fost stabilit că numele Ianuarie și Mai simbolizează vârstele incompatibile ale celor două personaje, prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]