3,720 matches
-
poți judeca doar dacă le-ai simțit în carnea ta, cu nervii tăi... XXVII ― A fost o vreme când toate acestea nu mă priveau. Atunci, aș fi zis că numai un nebun își poate umple somnul cu monștri Inchiziția a sfâșiat, însă, în mine ce era minciună plăcută... Nu știu dacă ai auzit că am chemat odată profesori și studenți să asiste la o demonstrație pe care am făcut-o în turnul înclinat din Pisa. M-am suit în vârf și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
fi încercat să mă ucideți, v-aș fi prins și v-aș fi condamnat la moarte, dar, cel puțin, v-aș fi respectat. Și, cu o clipă înainte de a vă arunca fiarelor sau chiar în clipa când ați fi fost sfâșiați în arenă și sângele vostru ar fi udat nisipul, v-aș fi iertat. Așa, veți muri disprețuiți. Nu meritați decât dispreț. De aceea, după ce Roma va arde până la temelii, voi porunci să fie adunată cenușa și aruncată în Tibru, ca
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
gol. O aștepta pe a doua soție, regina Gundeperga. Nu că ar fi fost ea demnă de așa ceva, însă locul i se cuvenea de drept. Rotari și Gaila erau acoperiți cu prețioase văluri funebre orientale, negre, cu franjuri argintii, deja sfâșiate în câteva locuri. Giganticul și puternicul rege părea deja stafidit și sfrijit. Frumoasa și nefericita regină era umflată și diformă precum un burduf gata să plesnească, complet acoperită de un mucegai cenușiu. Am zărit chiar și scramasax-ul pe care regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-am mai ferit cum trebuie, și un crăcan mi-a atins o mână. Îmi simțeam brațele moi și respiram tot mai greu. M-am dat înapoi cu un geamăt, iar el s-a năpustit asupra mea. Crăcanul mi-a sfâșiat mătasea hainei și mi-a zgâriat pântecele. Dacă n-aș fi evitat-o, următoarea lovitură mi l-ar fi străpuns. Sau ceva mai jos, căci mă dumirisem deja care îi era ținta. Bâta mi-a căzut din mână și, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
râzând. S-a declanșat o adevărată distracție, de la care s-a abținut doar severul Faroald. La scurtă vreme după avalanșa de pupături, omul a avut un atac de epilepsie și a început să se rostogolească pe jos, făcând spume și sfâșiindu-și pielea feței cu unghiile. Atunci le-am spus servitorilor și țăranilor care se strânseseră buluc în spatele nostru: - Uitați-vă la un biet nebun care spune numai tâmpenii. Ar putea să-i atace și pe fiii voștri și să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pricepeam că plata soldatului este prada de război, și răsplata lui, tinerețea femeilor. La fel ca Rotari, scăpasem din încăierări doar cu câteva zgârieturi, pumni și leziuni ușoare. Nenorocos fusese însă comandantul cavaleriei noastre, prietenul Birino: o suliță înșelătoare îi sfâșiase o parte din brațul drept, care a trebuit amputat de tot. Rândașul meu, un tânăr numit Vaio, i-a adus la mine pe câțiva longobarzi care mă căutau, fiind singurul în măsură să-i ascult: regele era ocupat în cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Înainte de a fi cu el -, iar Elio o credea, de ce nu? Femeile se pricep la lumea cealaltă, la viitor și la moarte. Era ud leoarcă, neliniștit și speriat. Nu putea pierde alegerile. Înfiorătoare perspectivă. Aș deveni țapul ispășitor. M-ar sfâșia, m-ar rupe bucăți: Roma nu-și iartă Învinșii. Te slăvesc, te preamăresc, ți se Închină, se târâie la picioarele tale - iar după ce cazi te uită, te anulează, te refuză. Telefonul nu mai sună. Numele nu-ți mai este pronunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În cap? Unde crezi că mergi? Emma luă ceașca lui Antonio, Încă plină de cafea, și o aruncă, cu cafetieră cu tot, În coșul de gunoi. Antonio o prinse de haina pijamalei și, cum ea nu se Întoarse, mâneca se sfâșie și-i rămase În pumn. Pleacă, ieși, spuse Emma. Pijamaua era oricum de aruncat, o cârpă, se justifică Antonio, ridicându-se. Îl prinse pe Kevin de mână, dar Kevin Își ascunse fața Între picioarele mamei. Mama, eu nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dispărea de după mașinile parcate. Maja Îi simți nerăbdarea - În tremurul mâinii, În imboldul cu greu reținut de a fugi după el. Nu se mișcă și nici nu făcu vreun semn că ar vrea să-i urmeze, dar nerăbdarea Camillei Îi sfâșia sufletul. Ei bine, răbdare, Îl va Întâlni În clasă, dar eu nu vreau să dau nas În nas cu femeia aceea. Însă Camilla - incredibil, era pentru prima dată - nu asculta. — Kevin! țipa. Așteaptă-mă, Kevin! Kevin se Întoarse surprins. Ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vor primi mesajul. Îmi spuneți că mi-am pierdut locul de muncă? Întrebă Emma. Ar fi vrut s-o spună cu o voce dulce, umilă și supusă, dar o spusese pe un ton agresiv, ca și cum ar fi vrut să-l sfâșie pe papițoiul acela indecent de nici treizeci de ani care arunca În stradă o mamă de familie. Puiul tatii, laureat În economie și comerț, masterand cine știe pe unde, care n-are nici o idee despre ce Înseamnă să crești doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ajungă pe Fioravanti, Îl blocă prinzându-l de inelul pe care-l purta În nas și-l târî spre ieșirea de incendiu. — Ce vrei? Ești nebun? țipă Zero orbit de durere, temându-se că inelul al fi putut să-i sfâșie nara. Căzu la pământ și polițistul Îl Împinse afară. Zero se rostogoli pe pietriș, iar când Încercă din nou să se ridice, nevenindu-i să creadă cele Întâmplate, polițistul Îi Înfipse un șut În spate cu o mișcare acrobatică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înfioră. Doamne, dă să dureze puțin. Dă-mi curaj. Undeva, Într-un colț al casei Miria deschisese casetofonul dând volumul la maxim. Era o casetă cu Metallica. — Doare! țipă Valentina când acul Îi străpunse pielea. Simți un perete care se sfâșia și apoi o căldură puternică. Durerea fu acută și intensă - dar surprinzător de scurtă. Nici nu-i veni să plângă. Axel Rose Îi spuse să nu se miște, pentru că nu terminase Încă. Pentru Început trebuia să mai facă o gaură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Antonio se Întinse pe banca pentru abdominale. Împreună de optzeci de ori picioarele Încleștate În greutăți de inox din ce În ce mai grele. Apoi ridică halterele. La urma urmelor, Încă mai era În formă. Dar mușchii Îl dureau ca și cum i-ar fi fost sfâșiați. Instructorul se apropie privindu-l fără a găsi ceva de corectat În poziția lui. Antonio ridică greutăți până când oboseala Îi Încețoșă mintea, iar corpul lui, tare ca piatra, Îi deveni străin - și doar când consideră că se calmase Îndeajuns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nona, unde un rottweiler ivit dintre niște tufe Îi amenință rânjindu-și colții ascuțiți ca niște căngi. Un tip În scaun cu rotile, obez și cu o fizionomie de criminal chemă câinele cu câteva clipe Înainte ca acesta să-i sfâșie. — Nu sunt deloc un bun detectiv, Încercă Sasha să atenueze puțin tensiunea. Concediază-mă, dar nu mă da la câini, sunt nevinovat. Observă mulțumit că Emma se străduia să zâmbească. Ieșiră În bulevardul Rinascimento. Întrebară taximetriștii opriți În stație, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu telecomanda În mână. FĂ BUM! Nici aici nu reuși să găsească ieșirea. Începea să amețească. Pereții coșcoviți ai clădirii păreau să pulseze, se Înclinau asupra ei, se roteau. Muzica Îi bubuia În urechi și-i răsuna În tâmple - Îi sfâșia inima. Îi era din nou greață. Se clătină spre o dâră de lumină din cealaltă parte a zidului, se Înfipse printre tinerii care săltau și se izbeau dansând unii de alții, atingându-se, Îmbrățișându-se, respingându-se. Fu lovită, Îmbrățișată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
goale de lemn - poate relicve din piața din apropiere -, pe o bancă aranjată În fața unei săli mari și Întunecate, În care trupuri vlăguite zăceau Îngrămădite În saci de dormit. Maja se lăsă să cadă pe ceva dur, un cui Îi sfâșie hăinuța. Goli paharul de apă pe care i-l Întindea spaniola. Închise ochii și zgomotul orașului pătrunse În ea, devenind una cu respirația ei. — E mai bine? o Întrebă spaniola. — Da. Îmi pare rău, sufăr de claustrofobie, nu suport locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să șteargă depărtarea, să amuțească durerea. Avea să-i Împuște duminica, Înainte de a-i duce la ea. Dar nu Îi era permis. Fiecare clipă, fiecare cuvânt pe care i-l spuneau, fiecare promisiune pe care i-o smulgeau - totul Îi sfâșia câte-o bucată din hotărârea și din curajul lui. Acum. Imediat. Luă pistolul În mână. Ceafa Valentinei, coada ei de cal, Întunericul părului ei. Alunița În formă de ghindă de pe pielea ei ca piersica. Doamne, vino-mi repede În ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bun? insistă Camilla. Elio o invită să nu se mai gândească la lucruri triste și nu-i răspunse. Noi n-am fost buni, mărturisi Camilla dintr-o răsuflare. Astăzi a fost nunta mea. Elio simți că o durere profundă Îl sfâșia dintr-o parte În alta, ca un cuțit. Cuvântul acela, atât de absurd În gura ei de fetiță. A crescut și eu nici nu mi-am dat seama. Nu mai sunt pentru ea Întreg universul. Abandonul acesta atât de timpuriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spre Bangkok. a douăzeci și patra oră Zero privi Împrejur și cum nu văzu pe nimeni Între ierburile Înalte, dădu la o parte o creangă și-i arătă drumul: plasa de protecție străbătută de un fir de sârmă ghimpată fusese sfâșiată și În ea se deschidea o gaură. O dâră Îngustă de pământ se desfășura printre urzicile prăfuite și frigiderele stricate, coborând râpa. Metroul care trecea pe deasupra, protejat de un trotuar Îngust și de un zid jos din cărămidă, În locul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
negru, În costumul lui negru de mire, folosit o singură dată, cu cincisprezece ani În urmă. Jos În stradă, vuiesc sirenele de la poliție. Gemete târzii de alarmă și de furie, de amenințare și de protest, care nu mai folosesc nimănui. Sfâșie indiferența Încăpățânată a nopții. Apoi se apropie, ferestrele zăngănesc și, dintr-o dată, cade - definitivă - tăcerea. Au oprit. Au ajuns. Ultimele clipe suspendate - viii și morții, și nu mai este nimic de spus. Apoi vor fi doar cuvinte. Și nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de pisică, de parcă și le-ar putea curăța de sângele pe care nu l-a călcat. Din apartament răzbat străfulgerări de lumină. Ultimele imagini care vor rămâne din ei. Fotografii de familie, până la moarte și dincolo de ea. Sirena ambulanței Îi sfâșie timpanele. Încearcă să-și alunge din memorie amintirea lui Buonocore Întins pe patul nupțial Îmbrăcat În haine de mire și imaginea copilului În smoching de pe canapea sau a fetei de sub masă și a blondei În costum de baie de pe frigider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui și al Giuliei la un loc. Giulia cunoscuse mai mulți bărbați care o dezamăgiseră, dar nici unul nu fusese atât de imprevizibil ca Andrei. Se plimbaseră împreună, se sărutaseră, își spuseseră atâtea lucruri, dar pentru el nu însemnase nimic. O sfâșia părerea de rău că s-a îndrăgostit de un bărbat care n-o merită și sentimentul îi era grețos de cunoscut: și prima oară fusese la fel. Era în clasa a X-a când s-a îndrăgostit. Stătea pe-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îi căzuse o pană în buzunarul băiatului, fără ca acesta să știe. Doar o singură pană. Plecară, așadar, cei trei prinți s-o caute: fiecare în altă direcție. Pe drum un lup hămesit se aruncă asupra calului lui Andrei și-l sfâșie fără ca prințul nostru să aibă vreme a striga vai! Vai! Singur și fără tovarăș - calul, lui Andrei i se făcu frică. Dar lupul, ori sătul ori milos l-a lăsat pe Andrei o vreme să jelească după care i-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu noaptea. Orele trec nepăsătoare, cerul se-nnegrește și tăcerea noții adânci răzbate până-n văgăuna în care Violetta s-a adăpostit... În timpul nopții, un urs intră în peșteră. E mare, fioros și are niște dinți ascuțiți, numai buni pentru a sfâșia orice îi iese în cale. Mormăitul lui o trezește pe copila curajoasă. Ca-ntr-un vis urât, i se derulează în minte scene imaginate în timpul unei lecturi din copilărie. Se inspiră din ele și fuge să se ascundă după o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Orfanii au fost și orfani sunt și-acuma. Dragii moșului, haidați cu mine să vă duc să o vedeți și să vă luați rămas bun de ea și să o îngropați creștinești, după obiceiul de la noi din sat. Cu inima sfâșiată de durere, cei trei, naivi și trecuți prin viață ca rața prin apă, au ascultat de spusele nenorocitului de lup și l-au crezut pe cuvânt. Ba mai mult s-au dus cu el. Văzând că în sfârșit planul lui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]