4,171 matches
-
la înmormântare să se spele pe mâini lângă groapă, și numai după aceea se pot întoarce acasă, întotdeauna, însă, pe un alt drum și nu pe cel pe care s-a dus mortul 239. A treia zi după înmormântare, "se sfințește apa și casa" 240, iar, la masă, oaspeții sunt obligați să bea, mai întâi, dintr-un vas cu apă sau cu vin. Timp de șase săptămâni, de la înmormântare, se face "o cărare de apă"iar, pentru "slobozirea apei", o fată
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de aur în cap ți-oi pune, / Mândru mi te voi clăti, / Mândru te voi limpezi, / Ca argintul strecurat, / Ca maica ce te-a dat, / Ca soarele când răsare, / Ca busuiocul cu floare..."368 În ziua de Bobotează, când se sfințește apa, "toate apele, atât cele curgătoare, cât și cele stătătoare, atât izvoarele, cât și fântânele, rămân sfințite, după unii, în decurs de două săptămâni, iar după alții, chiar șase săptămâni."369 În cele mai multe părți ale Bucovinei, în ziua de Sân-Toader
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu s-aleagă de (cutare) la judecată în divan..."396 De Sfântul Ilie, în Bucovina, mai ales în regiunile Crasna și Câmpulung, de sufletul morților se trimit ulcele cu apă, împodobite cu flori și legate, împrejurul gurii, cu "strămătură" roșie, sfințindu-se, astfel, drumurile pe care le străbat sufletele morților.397 Sfințirea gospodăriilor se face la început de august, de ziua Macaveilor (Macoveilor) sau Ziua Crucii de vară. În Bucovina, se face agheasmă în grădini, pentru insectele și viermii vătămători pomilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ziua Crucii de vară. În Bucovina, se face agheasmă în grădini, pentru insectele și viermii vătămători pomilor și legumelor. Tot în această zi, în comuna Ropcea, se duc la biserică snopi de flori, buruieni și spice care, după ce vor fi sfințite, se pot întrebuința în scăldătorilor oamenilor bolnavi.398 O altă sărbătoare, când se obține "apa de leac", este Ovidenia (21 noiembrie), ziua în care "s-a vedit lumea pe care Dumnezeu a blagoslovit-o la Blagoviștenie", sărbătoare care se ține
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în jurul focului, iar când flăcările se mai potoleau, săreau peste foc. În afară de acest obicei, se mai făcea un foc în grădini, pentru a afuma pomii ca să fie mai roditori, iar cu tăciunii rămași se afumau casa și grajdul, pentru a sfinți gospodăria, ferind-o de toate răutățile și de spiritele necurate.424 O altă datină închinată "focurilor", în jurul cărora se joacă alteori se fac "roți de foc" care se rostogolesc de pe dealuri datină păstrată aproape peste tot teritoriul românesc, cu denumiri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
au trecut sfinții / Prin foc și prin apă, / Așa trecem și noi."426 De Alexii, pe 17 martie, în Bucovina se obișnuiește să se facă un foc din frunzele pomilor din grădină, din coajă de brad și din "poame" (fructe) sfințite de Ziua Crucii, cu care se afumă gospodăria, înconjurându-se casa și grădina de trei ori, pocnind, în același timp, în fierul plugului. Apoi, cu fierul de la plug se sapă puțin la rădăcina fiecărui pom pentru a rodi mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să de pomană celui care face focul.429 Atât în Basarabia cât și în Bucovina, în noaptea de Paști, lângă biserică, se face un foc care prevestește Lumina Învierii 430, iar cârpa, cu care s-au șters ouăle roșii, se sfințește la Paști și se păstrează pentru a se aprinde la nevoie, pentru vindecarea diferitelor boli durere de dinți și de măsele, de urechi, de grumaz, de beșica cea rea, de roșață, când se umflă pulpa la o vacă etc.431
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Până la Anul Nou, fiecare avea grijă ca rămurelele lui să înflorească; le puneau într-un vas cu apă și schimbau apa zilnic. Se credea că cel căruia îi înfloreau rămurelele sau făcea muguri era mai norocos.446 Ramurile de salcie, sfințite în Duminica Floriilor, se utilizează la binecuvântarea gospodăriei, atingându-se cu acești "mâțâșori" animalele și oamenii casei. "Mâțâșorii" se păstrează cu sfințenie, după icoane sau deasupra ușii, sub streașină, și se folosesc în caz de boală, de grindină sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
legătură consfințită de prezența astrelor; în unele colinde, apar și ipostaze feminine ale soarelui care mijlocesc comuniunea dintre sacru și profan: "Sora Soarelui / Că așa zicea, / Că ea e mai mare, / Că-i frate-său Soare / Și de când răsare, / Până când sfințește, / Lumea o-ncălzește, / Că de n-ar sori, / Lumea n-ar mai fi. / Sora Vântului, / Ea așa zicea / Că ea e mai mare, / Că-i frate-său Soare, / Că de n-ar bori, / Oamenii-ar muri..."126 O altă prezență
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de Crăciun, să se umble cu "steaua" , cu 6, 8 sau 12 colțuri. Steaua era purtată de așa-numiții "stelari", "colindari", "colindători" sau "crai" care vesteau Nașterea Domnului.140 În Bucovina se umblă cu steaua sau cu luceafărul, pentru a sfinți gospodăriile: " Sculați, domnilor, sculați, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători. / Noi în casă vom ura, / Pe Domnul l-om lăuda. / Bună seara, domni cinstiți, / De urat să ne primiți. Noi îmblăm și povestim / Tâmplarea din Rusalim, / Rusalim, oraș frumos
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mai mari. / Paltinii și căprănașii / Ți-or fi ai tăi pretenașii.../ Da pe tine cine te-a jeli? / Mioarele când or veni, / Că n-are cine le mulge, / Nici la strungă cine le duce."172 În ritualul "Marii Treceri", Soarele sfințește legăturile dintre lumea de aici și lumea de dincolo, înlănțuind răul și descătușând lucrarea binelui: "Roagă-te lui Sfântu Soare / Să ție ziua mai mare. / Asta-i ziua dumitale, / Zi de toți despărțitoare, / Și de lună, și de soare, / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să îmble și toate necurățeniile"; "toate farmecele cele rele la lună nouă se fac și totul ce se face de bine se face la lună veche"; Tot răul la lună nouă se înnoiește și rămâne cum a fost până se sfințește luna"; Când e lună plină, merg toate în plin și la lună veche îți merge bine, e lucru cu temei și ține."185 c. Imaginea-cronotop În legendele românești, luna apare ca făptură mitică, masculină sau feminină. Potrivit credințelor populare, luna
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o gatea / Cu peteală de mireasă, / Cunună de-mpărateasă, / Și rochița nețesută, / Din pietre scumpe bătută. / Apoi mândri, el și ea / La biserică mergea. / Dar când nunta se făcea, / Vai de el, amar de ea! / Candelele se stingea, / Clopotele se dogea, / Sfinții fața-și ascundea, / Preoți în genunchi cădea. Iar mireasa, vai de ea! / Frig de moarte-o cuprindea / Căci o mână se-ntindea / Și pe sus o ridica / Și-n mare mi-o arunca! / Valurile bulbucea, / Iar ea-n valuri cum
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sunt toate vietățile și oamenii, atât cei vii, cât și cei morți. Toamna, când e ziua lui, atunci se desparte vara și el dă vietățile în mâna lui Sfântul Neculai de la poartă și le hrănește până la Iordan, ș-atunci când se sfințește agheasma și bate preotul cu piciorul în piatră, piatra crapă și toate vietățile se împrăștie, merg iar la mâna Arhanghelului. De Arhanghel să aprinzi o lumânare la biserică și aceea luminează în veci, precum și pentru cei spânzurați, înecați etc. Totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ciocnesc, numai de Sfântul Gheorghe și de Ispas."260 Simbol solar, vestitor al luminii care risipește forțele întunericului, cocoșul purifică și sacralizează orice loc: "Cucoș dacă e la casă, el alungă toată necurățenia, tot răul. La casă nouă, când se sfințește, totdeauna se dă preotului un cucoș, ca să fie casa veselă (...), ca să le meargă ușor în gospodărie."261; Cucoșul e mare pază de la Dumnezeu. De casa unde e cucoș nu se apropie nici o necurățenie. (...). Noaptea, după ce a cântat cucoșul, poți merge
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
căci e curat peste tot pământul. Dar până la cântatul cucoșilor e mare groază; atunci necurățeniile umblă, sunt ceasurile lor..."262 Fie că este așezat la temeliile caselor, pentru statornicie, sau vestește timpul diurn sau nocturn, cocoșul este o pasăre binecuvântată, sfințind așezările omenești: Cucoșul este blagoslovit de Domnul Christos. De nu era cucoșul, nici Domnul Christos n-ar fi înviat. Cucoșul e la casă ca un ceasornic; așa are talent de la Dumnezeu, că știe când e miezul nopții. Zice că el
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
evocarea se încarcă de un suflu tulburător: "Poarta străveche în satul părintesc/ Simbol curat fără izvor/ De-o parte te veghează țintirimul/ De alta șopotește un izvor." Satul este prezentat într-o suită de ritualuri străvechi: "Dealuri sărace, pământul transilvan/ Sfințit cu lacrimi și zvântat de soare/ Un clopot stins ne cheamă luminat/ în zorii blânzi de sărbătoare/... Același clopot într-un amurg târziu/ Strânge făptura stinsă într-o raclă/ Un pumn de oase mirosind a har/ Ioan de lemn groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ia frați de cruce/ și se duce și se tot duce;/ zi de vară până-n seară/ și urcă pe-o scară". Finalitatea demonstrează Unirea: "Doamne, am unit turmele./ dar mie cine-o să-mi plângă urmele?", pentru că "trebuie cineva să sfințească/ în propriul sânge/ Țara părintească...". Prefigurând "Mai mult ca plânsul", în care valorifică iconografia, "Zoosofia" îi prefigurează aduce pe Mutu Zugravu din poemul "Faraoanca", care desenează într-o suită de tablouri pe Ștefan, pe Șmil, bătălia de la Podul Înalt, Șelimbăr
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Acum mă gândesc la eficiența unui spectacol, la un program de teatru. Un program legat de ideea de echipă? Apariția și cristalizarea unor echipe marchează mereu activitatea teatrului nostru. De aceea, și aici la Cluj, se vrea continuarea unui drum sfințit de rezultatele artistice ale unui mare regizor Vlad Mugur. Dacă privim retrospectiv istoria recentă a spectacolului românesc, vedem că momentele de strălucire, de mari succese, au corespuns existenței unor echipe stabile relativ stabile deoarece, din păcate, nu au putut să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu am putut face niciodată filmul "Meșterul Manole". Și pe asta ai făcut-o. Da! Și m-a interesat foarte mult. În acest film, "Ana", se rostuiesc toate filmele mele. Pragurile și răspântiile, pânda bătrâneții, neliniștea și sufletul ce se sfințește prin dragoste. Călătoria unei obsesiitemă a filmului, dar și a mitului. E un film pe care mă bucur că l-am făcut și dacă mor mâine, poate fi testamentul meu. Asta nu înseamnă că mor și că nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
risipire și ratare, atacul agresiv al nimicului... suferință și bolile celor dragi... bătrânețea atotcuceritoare, toate se întâlnesc în acest film. Pândit de propria lașitate, fascinat de descoperirea înțelesului trecerii, puternic, fragil, senin, căutător de neliniște... Amintirile se mărturisesc... Cu sufletul sfințit de dragoste vorbesc despre vină, pierdere, umiliță... Acolo, la Muntele Athos, respirația a devenit publică, obiectivă și s-a întâlnit cu substanța tragică a legendei. Acțiunea se desfășoară și înainte și după căderea comunismului... Da, e o răscolire a prezentului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cîrpă se leagă de coarnele boilor care grăpează. Acea să mînță se păstrează, fiind bună de desfăcut de urît și junghi. De la Paști pînă la înălțarea Domnului nu se meliță cînepă, fiindcă ar fi păcat. Cîntec La Rusalii, cînd se sfințește apa, fetele beau apă sfințită din țingălăul* bisericii, ca să poată hori (cînta bine). Cîrcăiac Cînd te-o mușca cîrcăiacul* (patruzeci de-picioare), să te dea în scîrci* patruzeci de oameni, dacă vrei să nu mori. Cînd te mușcă cîrcăiacul, nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
boilor care grăpează. Acea să mînță se păstrează, fiind bună de desfăcut de urît și junghi. De la Paști pînă la înălțarea Domnului nu se meliță cînepă, fiindcă ar fi păcat. Cîntec La Rusalii, cînd se sfințește apa, fetele beau apă sfințită din țingălăul* bisericii, ca să poată hori (cînta bine). Cîrcăiac Cînd te-o mușca cîrcăiacul* (patruzeci de-picioare), să te dea în scîrci* patruzeci de oameni, dacă vrei să nu mori. Cînd te mușcă cîrcăiacul, nu mai ai leac. Ca să te
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cruce cu piciorul. Cînd auzi în miezul nopții scîrțîind cumpăna de la fîntînă, să știi că dracul scoate apă. Să nu-ți faci cruce, nici să grăiești ceva de rău, că atunci piere. Un astfel de drac, dacă bea din fîntînă sfințită de om de nouăzeci și nouă de ori, se face duh bun. Dacă iese cineva sara afară și se uită îndărăt peste umărul stîng, apoi i se pare că-l urmă rește cineva, și această spaimă i-o dă omului
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se zice c-ar fi al împăratului rusesc, iar cel de sară, numit „luceafărul porcilor“ sau „al găinilor“, al împă ratului nemțesc. Cînd cad luceferi, mor împărați de cei mari. Lucru Cînd soarele este aproape de sfîrșit, trebuie să stai pînă sfințește și apoi să începi lucrul. în sîmbăta din Săptămîna brînzei și a Paștilor (a Patimilor) să nu lucrezi nimic, căci cazi, ca și Lazăr. Orice lucru să-l începi lunea, miercurea, joia și vinerea. Marțea și sîmbăta sînt zilele morților
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]