4,282 matches
-
ceruse să înfrunte o mare încercare și, în chip prostesc, nesăbuit, el nu reușise să înțeleagă, să răspundă, să vadă. Chiar și la început, când își dăduse seama că e ceva important, fusese doar vulgar ațâțat, măgulit și amuzat. Revedea silueta mătăhăloasă a lui John Robert în camera aceea micuță și își amintea cât de surprins se simțise el, Tom, și cât de alarmat și de flatat, când își dăduse în sfârșit seama de scopul urmărit de omul acela bizar. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
uită la ei cu ochi năuci, sălbatici, istoviți. Părul îi era încâlcit, cămașa descheiată, picioarele desculțe. Rosti cu voce joasă, limpede: — Am venit după Hattie. John Robert nu șovăi nici o secundă. Se întoarse și o împinse pe Hattie întâi între silueta lui voluminoasă și zid, pe urmă direct în stradă. Mai târziu, Tom și-a amintit că văzuse mâinile lui John Robert încleștând stofa rochiei lui Hattie, în timp ce aceasta ieșea pe ușă, împleticindu-se. Hattie strigă: — Nu! Tom își deschise brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
parcă pe aer. Ușile duble ale sălii de baie, îndărătul cărora urla apa, erau întredeschise și dincolo de ele se înălța o coloană de abur, care se dizolva cu rapiditate în aerul mai răcoros din cameră. George, după ce aruncă o privire siluetei de pe pat, deschise larg ușile de la baie. Apa care ropotea din robinetele masive de alamă se revărsa în abisul alb al bazinului îngropat, ascuns sub un baldachin de abur. George intră în sala de baie și inspectă țeava de scurgere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se mândrească. Fiindcă în definitiv prin ce se deosebește tragerea de tir? Nu sunt ambele exerciții de perfecționare a măiestriei de a lovi ținta? Și ce altceva este ținta, fie că e reprezentată prin câteva cercuri concentrice, fie printr-o siluetă umană (cât mai depersonalizată din motive tot de ipocrizie), decât un semen denumit inamic? Nu pe acel individ trebuie să fii capabil să-l ucizi, indiferent dacă ai exersat prin tragere sau prin tir? Ba parcă tir presupune o doză
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și stăteau rezemate de perete la capătul unor prăjini lungi, tot de metal. Arătau atât de jalnic, ruginite și lovite de cine știe câte mii de gloanțe, încât nici nu se mai distingea dacă pe ele fuseseră pictate cândva cercuri concentrice sau siluete umane. Locotenentul-major le-a explicat că trebuiau ținute în așa fel încât să iasă prin deschizătura de deasupra tunelului și să fie vizibile pentru trăgători. Regula era că atunci când o țintă era lovită trebuia imediat retrasă pentru ca lucrul ăsta să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
deodată în fața ochilor scena în toată imensitatea ei. Spatele scenei și spatele de mucava al brazilor înalți. Se pomenea printre brazi, într-o încrengătură de sârme cu care brazii erau ancorați, întinse oblic până la marginea podelei. Cineva în culise, o siluetă, se agita cu ochii pe băieți, plină de o energie poruncitoare. Nu era Doamna de la a treia ci o altă doamnă, de bună seamă mai mare în rang. Vocea ei șuieră șoptit: Îngerii! Luați-vă de mână! Atenție la sârme
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
după atâta durere în suflet tavanul ar fi trebuit să înceapă să se albăstrească încet-încet de la lumina firavă a zorilor. Dar uite că rămânea negru ca smoala. Luna apusese. Dinții i se descleștaseră de mult. Repetentul după... Femeia necunoscută, cu silueta ei elegantă, înaltă, zveltă, se îndepărta pe strada... Ia te uită! Nu mai era strada Judecătoriei, acum se numea strada Republicii... Mergea, mergea. Până la intersecția cu Bulevardul... Carol? Nu, nu mai era Carol! Acum se numea 23 August. Radovici nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și pe cap cu o pălărioară croșetată, cu boruri ondulate și pleoștite, care îi aruncau o umbră misterioasă peste fața îndulcită de un zâmbet interior. O lăsai să treacă de tine și te uitai în urma ei. Și ce vedeai? O siluetă armonioasă, perfect verticală fără a fi bățoasă, pulpe bine proporționate, grosuțe, dar nu mușchiuloase... Da, fetele Onofrei erau înalte și bine legate, drăguțe și fără doar și poate cuviincioase. Sau în orice caz bine crescute. Fostul magistrat avea de ce să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Ce întâlnire neașteptată! El nici nu apucase să comande, că Geta i-a și propus să se așeze împreună la o masă și să mănânce amândoi din aceeași prăjitură care, oricum, pentru ea era prea mare. Trebuia să-și păstreze silueta, dar uite că nu se putea abține și, mult mai des decât s-ar fi cuvenit, dădea iama în prăjituri. Bineînțeles că primii la care s-au gândit au fost colegii de liceu. Se răspândiseră cu toții care încotro după absolvire
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dar se înșelă. Sper că n-ați râs prea tare când am spus ce intenție aveam, spuse Geta. Nu, nu cred, de ce să fi râs? spuse Paul. Hai mai ia din prăjitură, îl îndemnă Geta. Ajută-mă să-mi păstrez silueta. Și reluă după ce Paul mai luă o linguriță: fiindcă am spus că vreau să studiez dreptul. Nu mi se pare nimic de râs în asta, spuse Paul simțind că afișează o convingere nițel cam exagerată. De ce să nu studiezi dreptul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se mai cuvine, adică penultima, și îl invită pe Paul s-o ia pe ultima. Dar Paul refuză categoric. Așa că Geta, fără să se formalizeze, fu cea care făcu să dispară și ultima bucățică de prăjitură, amintind încă o dată de silueta ei, pe care Paul n-o ajutase să și-o păstreze. Era în mare formă Geta, și atunci când vorbea de siluetă cu multă dezinvoltură și cu un reproș la adresa ei înseși, mimat dinadins cu stângăcie, nu puteai s-o iei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fără să se formalizeze, fu cea care făcu să dispară și ultima bucățică de prăjitură, amintind încă o dată de silueta ei, pe care Paul n-o ajutase să și-o păstreze. Era în mare formă Geta, și atunci când vorbea de siluetă cu multă dezinvoltură și cu un reproș la adresa ei înseși, mimat dinadins cu stângăcie, nu puteai s-o iei altfel decât ca pe o cochetărie. Urmărindu-i ocheadele indiferente îndreptate către ceva sau cineva din spatele său, Paul se răsuci pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
trageri acolo, ci și armata. Cuzino văzuse într-o margine de taluz, lăsate să zacă în iarbă, vreo două panouri dreptunghiulare, de carton gros, destinate a servi drept ținte pentru trageri, vopsite în verde închis, militar, cu contururi pictate de siluete umane, ciuruite de gloanțe. Muniție de război! spunea el c-un soi de oroare înflăcărată. La toamnă ăștia atâta așteaptă! Pici la admitere, te-au și încălțat! Trageri, cu duiumul! Noaptea, cu masca de gaze pe față! Și nu la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
început să înainteze pe drumul glodos. Încă nu știa prea bine cum să folosească bastonul și cârja improvizată. Soarele și-a arătat fața, când era deja la două suliți pe cer. Pe creasta dâmbului din față i s-a arăta silueta cunoscută a unui pădureț pe care toți îl numeau „copăcel”. De când îl știa parcă nu crescuse măcar cu un deget! Faptul că a ajuns aici însemna că acușica acușica ajunge la Crâșma din drum de unde trebuie s-o cotească la stânga
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
A deschis-o dintr-o mișcare scurtă și precisă și a întins arma către înainte, cu degetul pe trăgaci. în lumina palidă a zorilor, proiectată de luna care tocmai se pregătea să se ducă la culcare, femeia a deslușit niște siluete în mișcare. A strigat cu o autoritate de nebănuit la o femeie recunoscută pentru calm și echilibru: - Stai! Cine sunteți? Umbrele sau oprit locului. îndată s-a auzit o voce: - Stai liniștită, madame, că suntem oameni pașnici... chiar dacă suntem militari
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
o nouă surpriză ? Da. în premieră univesală voi efectua un salt creștinesc. De unde și...prezența lumânării, nu ? Mda. Decât să mi-o țină alții, mai bine...singur. Întrerup pentru o clipă micuțul interviu pentru că mi-a intrat ceva în ochi: silueta plină de farmec a asistentei Maestrului, domnișoara madam Paloma. Merci pentru înțelegere. Dragă Maestre, observ că acrobatul prinzător Maestrul Gutză Simplon, este tot mai nerăbdător. Vă face semne disperate să vă aruncați ! Să vă prindă !! Nu vă e teamă că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Octavian Paler Modul în care un om își acceptă destinul este mai important decât însuși destinul său. (Wilhelm von Humboldt) Memoriei tatălui meu 1. De câteva săptămâni încerc să zăresc în direcția mlaștinei silueta Eleonorei, așa cum a plecat, cu trenciul pe umeri. Ca să treacă vremea mai ușor, m-am apucat să scriu. Chiar dacă nu știu ce se va întîmpla cu aceste pagini, dacă vor fi citite de cineva vreodată sau vor putrezi aici. De fapt, scriu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și arid. Mi-am amintit de un tablou cu ramă albă pe care-l văzusem undeva. Uitasem unde, în schimb fiecare amănunt al lui îmi era viu în minte. Mai ales copacul. Un copac aproape mistic, semănând cumva cu acele siluete ale lui El Greco despre care nu știi niciodată dacă se roagă sau se lasă devorate de extazul lor. Rădăcinile copacului erau acoperite cu smocuri de iarbă și licheni. De fapt, era singura vegetație adevărată în tablou. Și copacul și zarea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un praf anti-identitar de toată groaza. Voi reveni la acest subiect, mai ales că el se leagă de tema nr. 44 din martie-mai 2010 a revistei Regard: Psihologia românilor. Cât despre războiul oribilelor clădiri înalte ale postmo dernității cu suavele siluete de conac aromitor ale Bucureștilor lui Melik, Ghica, I.L. și Mateiu Caragiale, el e de întâlnit, cu opinii pro și contra, în nr. 3. Nu pot pentru ca să-l las nepritocit. 4 noiembrie 2010 „Împreună“. Ce utopic sună asta în românește
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Roger Caillois), plus scena tranșării cadavrului din Inocentul lui Ian McEwan. Ca să vezi! Totul era de-o domesticitate dezarmantă. Dimineață de august la metrou în Bucureștii evacuați de febrilitatea vacanțieră. Sfârșit de săptămână, sfânt plictis de concediu, cu doar câteva siluete pe peron. Eram apelpisiți și responsabili, după o noapte străpunsă nu doar de hărmălaia lătră turilor tradiționale, dar și de strigătul disperat de ajutor al unei femei căreia, pe la patru dimineața, i se furase fulge rător geanta, așa cum șade bine
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
aspectul studios al personajului. Se zice că tatăl său e milionar și că Theo a făcut studii strălucite înainte de a fi bântuit de reverii teroriste. Ar fi, după unele zvonuri, un foarte avizat filolog. Cam straniu, dar tobă de carte. Silueta lui fină, fragilă, vulnerabilă pare să facă legătura dintre bibliotecă și ospiciu. Pe vas, e mereu preocupat. Apare pe neașteptate, căutând, parcă, pe cineva sau ceva, după care se îndepărtează. Foarte rar stă, ca acum, pe scaun, nemișcat... N-are
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care transpar și din cele scrise mai înainte. într-una din seri, o seară călduță și liniștită de primăvară correziană, Adina a ieșit pe terasa dinspre grădină, să asculte cântecul mierlelor. La un moment dat, a zărit prin amurgul cenușiu silueta alb-gălbuie a pisicii. Făcea tot felul de salturi și tumbe prin iarba verde și bine înfrățită. A privit cu luare-aminte jocul pisicii și nu i-a trebuit prea mult ca să înțeleagă că aceasta nu făcea ce făcea doar așa, ca să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
oprise. Era o locuință de om sărac, neîngrijită și ponosită. Și-a luat inima în dinți și a bătut, totuși. Minune mare! în fața ochilor cu priviri lipsite de orice speranță s-a deschis o ușă. Prin deschizătura acesteia a apărut silueta unei femei. Era o persoană în vârstă, cu puteri împuținate, dar cu o înfățișare de om blând și primitor. L-a poftit pe străin să intre: - Intră, necunoscutule, în mica mea căsuță. Vei fi fiind ostenit, însetat și flămând. Și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
continentului. Un om sensibil înțelege asemenea ciudățenii. În orice caz, cititorii de ziare și desfrânații nu pot merge mai departe. Vin din toate colțurile Europei și se opresc în jurul mării interioare, pe plaja alburie. Ascultă sirenele, caută zadarnic în ceață silueta vapoarelor, apoi trec înapoi canalele si se întorc acasă prin ploaie. Pătrunși de frig, vin să ceară, în toate limbile pământului, rachiu de ienupăr, la "Mexico City". Acolo îi aștept eu. Pe mâine, așadar, domnule și iubite compatriot. Nu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
despărțisem de o prietenă, care, fără doar și poate, dormea acum de mult. Eram fericit că merg pe jos, cu trupul puțin amorțit, dar calm, hrănit cu un sânge blând ca ploaia care cădea. Pe pod, am trecut pe lângă o siluetă întoarsă cu spatele, care, aplecată peste parapet, părea că privește fluviul. Uitându-mă mai bine am văzut o femeie tânără și subțire, îmbrăcată în negru. Între părul întunecat și gulerul mantoului i se zărea doar ceafa, proaspătă și umedă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]