19,447 matches
-
afirmam anterior, comunicarea a evoluat și a condus la formarea unor noi domenii de activitate. Din punctul nostru de vedere, domeniul în care procesul de comunicare are o dispersie și o amploare inegalabile este cel al relațiilor publice. La nivelul simțului comun, relațiile publice sunt confundate foarte frecvent cu relațiile cu publicul. Această confuzie s-ar putea datora faptului că cele mai vizibile sunt relațiile cu publicul și, de asemenea, faptului că relațiile publice au un grad de abstractizare mai ridicat
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
artei. Prin această lucrare, dorim să explicăm în ce constă activitatea specialistului în relații publice și cum reușește acesta să dea relevanță muncii sale. Pentru acest lucru, vom încerca să definim mai întâi termenii cu care operează consilierul PR, deoarece simțul comun face numeroase confuzii în acest sens (vezi D. Balaban, C. Rus [coord.], PR Trend 2007, pp. 9-10). Campania de PR este cea mai amplă acțiune pe care o desfășoară consilierul în scopul atingerii target-urilor sale și reprezintă un cumul
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
mai multe dintre elementele care o compun. Prin urmare, instrumentele informale de analiză îi vor oferi consilierului PR date foarte valoroase, care nu sunt rezultatul cercetării pe bază de norme și reguli științifice, ci, mai degrabă, evaluări proprii bazate pe simțul comun, dar și pe alte caracteristici ale structurii interne a individului. Deși în munca evaluativă de PR există astăzi destul de multe instrumente formale de analiză, nu de puține ori consilierul PR recurge la instrumentele informale, care îi pot oferi informații
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
anchetei este importantă, deoarece derularea corectă a acestora conduce la date relevante cât mai apropiate de realitatea situației-problemă abordate. > Observația Este una dintre cele mai vechi metode de analiză formală. Ea este derulată în fiecare zi de către indivizi la nivelul simțului comun. Datele obținute prin observație fiind relevante, cercetătorii au ajuns la o formalizare a acestei metode de obținere a datelor, astfel că astăzi vorbim de mai multe tipuri: a. observația liberă; b. observația structurată. Cercetătorul de teren realizează și un
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
de suferință, dar lipsit de expresie, nemișcat, incapabil de a comite vreun gest, oricât de mărunt s-ar fi vrut el. Nu mai simțeam nici furnicăturile de la Început, nici vâjâiala din urechi, nici starea de somnolență care mi Împăienjenea toate simțurile. Nicio senzație de foame, de sete, oboseală, frig... Doar o liniște necunoscută se instalase În lăuntrul meu, umplând acolo un gol imens, În care mă adânceam cu fiecare secundă scursă. Viețuiam Într-un soi de luciditate bolnavă, separat de lumea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ușurință, „Călugărul”. Cel mai mult iubea să se trezească dimineața Învăluit de mireasma puternică a trandafirilor nenumărați și multicolori, care erau pretutindeni În cameră. Drogul parfumului lor Îl Înnebunea. Respira intens și profund, umplându-și coșul pieptului din ce În ce mai tare, până când simțurile i se pierdeau deplin În nebuloasa ființei, În zone abisale, de o puritate doar de el cunoscută, care-i colorau sufletul și inima, fericindu-l. După filozofia proprie, atunci și acolo Întâlnea Sublimul. Întâlnea Desăvârșitul. Uneori, În ceasurile crepusculare, când
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sora mamei, Îmi prepara un ceai din plante și migrena era Îngenuncheată. Mi-a plăcut Întotdeauna să culeg plante medicinale. Mergeam cu Milu, prietenul meu deosebit, prietenul meu grozav (fire nebunatică, temerară, ce mă iubea până la sacrificiu). Apreciam la el simțul de orientare (găsea de fiecare dată locuri nebănuite, În care descopeream pâlcuri cu cele mai râvnite plante, adevărate „oaze de sănătate” cum le botezasem noi și deveneam absolut fericiți) și spiritul său practic (când făcea caca, se ștergea la fund
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
când decența, comportamentul, ținuta, construirea dialogului, vin încă de la cei șapte ani de acasă, dintr-o educație aleasă, atent supravegheată. În genere, Ina vorbea puțin. Mai mult asculta. Lui Alex îi plăcea cum gândea. Formula totul în câteva cuvinte, folosind simțul pragmatic, turnând în tipare potrivite, argumente, idei și sentimente. Nu arunca vorbe fără acoperire. Lăsa impresia că fiecare spusă e o bancnotă extrasă dintr-un fascicul de valută forte. Alex își dădea seama că avea de învățat de la Ina și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
voia lui. Comandă o cafea și se așeză cât mai repede la o masă de unde putea vedea ușor cine pătrundea în acest spațiu nedeterminat, aproape cenușiu din cauza fumului gros de țigară. Cafeaua era fierbinte și destul de amară ca să îi incite simțurile. Din plictiseală începu să deseneze cu degetul arătător pătratele de pe fața de masă, apoi răsfoi o revistă din care nu avea de gând să citească nici un rând. Își repetă în minte planul, rece și calculat, nu trebuia să ezite nici o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fotoliu, totul într-o dezordine perfectă; acum era nevoit să accepte pereții goi, întunericul impus de noile culori și de jaluzelele trase. Rămase pe canapea privind mereu în jur, roșul degajat de încăpere, mai cald sau mai rece, îi atenua simțurile și gândurile, îl făcea să pară pierdut într-un vulcan stins sau metamorfozat într-o inimă enormă ce-a încetat de mult să bată. Își întinse brațele și încercă să atingă pereții; nimic mai simplu. Mâinile i se lungiră din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
raport direct cu acestea sunt descrise bunăvoința, iubirea de aproapele tău, spiritul de solidaritate. Despre dreptate filosoful neokantian reflectează: „Dreptatea apare În primul rând În autolimitarea obișnuită În urmărirea propriilor interese, ținând seama de interesele ambiției umane. În afară de aceasta, ca simț al dreptății care intervine pretutindeni pentru drept și dreptate, cel care nu numai nu face răul, ci și, În măsura În care depinde de el, nici nu admite ca acesta să se Întâmple. Importanța voinței de dreptate, ca o contrapondere a voinței de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Suveranității Statului. Aceasta cere un efort reciproc de comprehensiune și de adaptare, fără care cele mai grave și cele mai funeste perturbări În viața societății și a Statului vor fi inevitabile. În organizațiile sindicale trebuie deci să pătrundă, așa-zicând, «simțul» Statului, mai presus de acela de clasă sau de corporație”. c) Biserica Statul nu poate - și nu trebuie - să ignoreze dimensiunea spirituală a dreptului persoanei. „Prima obligație a Statului - observa filosoful jurist - este de a recunoaște și de a respecta
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fiecărui părinte pentru copilul lor. Când copilul ajunse în școala elementară, chiar dacă nu era el primul din clasă, nu se afla prea departe de eșalonul celor fruntași la învățătură. Era deosebit de conștiincios, disciplinat și deținător al celui de-al șaselea simț care, uneori lipsește din portofoliul multora: bunul simț. Micile pozne specifice vârstei erau trecute cu vederea, de vreme ce își îndeplinea toate obligațiile de elev. Acorda o mare parte din timpul său învățăturii. Când îi vedea pe ai lui că trudesc cât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în școala elementară, chiar dacă nu era el primul din clasă, nu se afla prea departe de eșalonul celor fruntași la învățătură. Era deosebit de conștiincios, disciplinat și deținător al celui de-al șaselea simț care, uneori lipsește din portofoliul multora: bunul simț. Micile pozne specifice vârstei erau trecute cu vederea, de vreme ce își îndeplinea toate obligațiile de elev. Acorda o mare parte din timpul său învățăturii. Când îi vedea pe ai lui că trudesc cât e ziua de lungă, cum era ca el
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai multe însemnări: unele mai interesante, altele purtând amprenta unor întâmplări care nu-i erau străine, toate însă erau elaborate cu grijă. El știa, dar i se întări și mai mult convingerea, că Ina era deosebit de sensibilă, înzestrată cu un simț al umorului dublat de unul pragmatic și că avea un real talent de a descrie lucruri ce puteau fi socotite ca banale, dar sub condeiul ei dobândeau o strălucire nebănuită. Fiecare însemnare din jurnal era datată doar cu unele atribute
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
făcut această introducere savantă pentru a evidenția un detaliu foarte simplu: Constantin Slavic, prozatorul de mari resurse expresive, pe care îl cunoaștem bine din cărțile anterioare, utilizează acum drept titlu un cuvânt destul de rar folosit îndeobște de cărturarii subțiri, cu simțul limbii și dornici să obțină efecte umoristice subtile. Autorul ne incită din start și ne provoacă la o nouă lectură. A câta? Mărturisesc aici că am pierdut numărul cărților de proză pe care le-am prefațat în ultimul deceniu, toate
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ordin, a cărei victimă am fost și care m-a tulburat atât de mult, că n-o voi uita niciodată; cât voi trăi, până în ziua Eternității, până în momentul în care voi câștiga acele tărâmuri a căror esență scapă înțelegerii și simțurilor noastre, semnul său funest îmi va otrăvi viața - îmi va otrăvi, am scris, dar voiam să spun, mai degrabă, că am purtat totdeauna în mine această cicatrice și că voi rămâne pentru totdeauna marcat de ea. Mă voi strădui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ornează pielea truselor de scris. Cred că se scursese o bună parte din noapte când m-am întors. Ceața se îndesise atât de tare, că nu vedeam pe unde merg. Dar, odată ajuns în fața ușii, datorită obiceiului și grație unui simț special pe care îl căpătasem în cursul plimbărilor mele nocturne, am deslușit o formă îmbrăcată în negru, silueta unei femei așezate pe banca de lângă casă. Am scăpărat un băț de chibrit ca să caut gaura cheii, dar, nu știu de ce, privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mă pipăie, „îmi face părul creț“, cum zice ea. Dacă târfa de nevastă-mea s-ar fi interesat de mine, n-aș fi tolerat deloc o astfel de familiaritate din partea doicii. Aveam, într-adevăr, convingerea intimă că orizontul gândirii și simțul frumosului atinseseră o mai mare dezvoltare la soția mea decât la ea. Numai dacă pudoarea mea n-avea altă origine decât viciul. Toate astea explică de ce mă simțeam mai puțin jenat în prezența doicii și de ce ea era singura care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dezgustători, toate aceste fizionomii grețoase. Avea deci Dumnezeu o atare mentalitate de parvenit, de-i trebuia să mă epateze cu creațiile sale? Sincer vorbind, dacă aș fi constrâns să sufăr o nouă existență, mi-ar plăcea să aibă spiritul și simțurile slăbite, atenuate. Atunci, nu mi-ar mai fi greu să respir și aș putea, fără să resimt oboseala, să-mi petrec veacul în umbra coloanelor unui templu din Lingam, să merg în lung și în larg evitând cu grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Dar nu trec cinci pagini și clamează, pueril, „Ce bine e să lucrezi cu ...corul!”(214). Apoi, pare autocritic :” Invazia regiei de teatru pe scena lirică a avut, ca orice invazie, și consecințe nefaste”(216). Sau face observații de bun simț :” Muzica operelor cu-adevărat mari te Înalță spre Paradis, dar cuvin tele sunt uneori, de neascultat!”(226). Sincer, nu ascunde nici celebrele lui căderi ( Fidelio la Covent Garden, la premiera căruia „unii strigau bravo!, alții buuuu!, dar e greu de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
recunosc : credeam, Înainte de-a citi cartea, că e vorba despre un eseu dedicat lui Cehov. Ei bine, nu! Volumul strînge, Între coperțile sale ( agreabile) articole, foiletoane, recenzii, portrete. Am citit impresiile autoarei cu plăcere, deoarece ea are un ascuțit simț al observației, un bun-gust dovedit, iar portretele beneficiază și de o căldură care catifelează atît de mătăsos stilul, Încît realizezi că-s făcute cu tandrețe, de bună voie ( nu-s impuse de varii conjuncturi, cum se mai Întîmplă cu redac
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Nicolae Ceaușescu, Viorel Păunescu, Gogu Rădulescu ș.a. Cei care au cunoscut epoca, sigur că lecturează cu aviditate volumul doi : autorul povestește cu talent literar ( el are, de altfel, jucate două piese și un film la care a semnat scenariul), cu simț de observație, cu umor, cu agreabilă oralitate ( din prefața la volumul Întîi, se Înțelege că memoriile au fost dictate, nu redactate direct de autor!) ; analiza sistemului politic comunist este făcută cu duritate, fără menajamente. Portretizarea colegilor ,chiar și-n cîteva
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mai fierb : un român care e cazat la Londra, la camera 222 a hotelului, și comandă două ceaiuri. Este că , singuri, n-ați fi ghicit?!... Un fost actor, care s-a săturat să moară de foame pe scenă și are simț negustoresc, aflu că a primit niște premii pentru că a avut ideea să inițieze campania “Nu da șpagă!”. Desigur, am mari Îndoieli În privința eficacității premiatei campanii; dar, pe de altă parte, mă gîndesc că ar putea obține succes & lauri și alte
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
noi, o sumedenie de spec tacole... Oratorul mut!... Da, cu el Îl comparase cîndva, un cunoscut critic, pe Bacovia. Sună frumos, chiar dacă ...neconvingător. Fiindcă poetul nostru este elocvent, În multele-i tăceri ascunse În pliurile versurilor. E adevărat, nu are simțul dialogului. Face, timp de-o viață, apologia monologului („ Singur, singur, singur.../ Vreme de beție / I-auzi cum mai plouă,/ Ce melancolie! / Singur, singur, singur”) și trece prin culisele teatrelor noap tea, ca să nu fie văzut de public. Uneori, ține sub
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]