2,705 matches
-
Nicu Stan scria despre acest film următoarele impresii: "„Girardi «scrie», într-o atmosferă filtrată prin perdelele exploziilor și ale ploilor reci, ce îți pătrund în suflet dureros, Ultima noapte de dragoste..., a cărei «regie de imagine» se înalță pe structuri simfonice. Registrul rece, dur, al frontului, cu tranșeele lui noroioase și cerul greu, încărcat de nori, pământ răscolit de explozii și fum, i se opun - contrapunct - imaginea calmă, tandră, pe alocuri chiar diafană, a lumii de dincolo de oroare”". Călin Căliman consideră
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
a fost compusă de Dumitru Capoianu. Versurile cântecului de pahar sunt scrise de Jak Fulga, iar muzica de compozitorul Henri Mălineanu. Versurile cântecelor stihiilor sunt scrise de Mihai Maximilian, iar muzica de compozitorul Nicolae Kirculescu. Orchestrația este realizată de Orchestra Simfonică a Cinematografiei dirijată de Paul Popescu. Coregrafia este realizată de maestrul de balet Nicolae Sever, dansurile fiind executate de balerinii Ion Alexe și Andreea Constantinescu. La realizarea filmului a fost folosit Victor Dona pe post de maestru de lupte. Masca
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
Joseph Anton Franz Elsner"; 1 iunie 176918 aprilie 1854) a fost un compozitor, profesor de muzică și muzicolog polonez. A fost unul dintre primii compozitori din Polonia care a introdus elemente de muzică populară în operele sale. A compus lucrări simfonice, camerale, vocal-instrumentale (dintre care aproximativ 120 religioase) și 38 de opere. Este cunoscut drept principalul profesor de pian al tânărului Frédéric Chopin. s-a născut în Grottkau, Herzogtum Neisse (Ducatul de Nysa), în apropiere de Breslau, Regatul Prusiei, pe 1
Józef Elsner () [Corola-website/Science/330742_a_332071]
-
mai 1966, București) a fost un compozitor și pedagog român de origine evreiască. Tatăl său, Leon Mendelsohn, a fost prim-violist al Orchestrei Filarmonicii din București, colaborator al maestrului George Enescu în numeroase concerte camerale, precum și compozitor al unor lucrări simfonice și camerale. Mama sa era pianistă, cu o bogată activitate concertistică. a studiat între 1927 - 1931 la Academia de Muzică ("Akademie für Musik und darstellende Kunst") din Viena cu Joseph Marx și Franz Schmidt și la Conservatorul din București cu
Alfred Mendelsohn () [Corola-website/Science/330841_a_332170]
-
izoleze arta de popor”" și preaslăvește "“marea lumină care a răsărit în octombrie 1917”"; autor prolific de compoziții omagiale la adresa liderilor, partidului comunist și ideologiei comuniste, între care “Simfonia a III-a, Reconstrucția” (1949), oda “Cântec pentru Stalin” (1950), poemul simfonic “Prăbușirea Doftanei” (1950), piesele “Zorii secerătorilor”, “Cântec pentru marea prietenie” [româno-sovietică], cantata “Glasul lui Lenin” (1957) ș.a.
Alfred Mendelsohn () [Corola-website/Science/330841_a_332170]
-
Maggio Musicale din Florența. Mehta posedă cetățenia indiană și nord-americană. s-a născut într-o familie parși bine situată din Mumbai,India, ca fiu al lui Mehli Mehta și Tehmina Mehta. Tatăl a fost violonist și dirijorul fondator al Orchestrei Simfonice din Mumbai, pe atunci Bombay. Zubin Mehta a invatat în copilărie la Scoala St. Mary și la Colegiul St. Xavier din Mumbai. Din anii de școală el a învățat să cânte la pian cu Joseph de Lima, care a fost
Zubin Mehta () [Corola-website/Science/330857_a_332186]
-
că dirijor la Viena. În acelaș an el a câștigat Concursul internațional de dirijat de la Liverpool și a fost numit dirijor asistent al Filarmonicii Regale din Liverpool. Curând, în 1960, el a ajuns prim-dirijorul și directorul muzical al Orchestrei Simfonice din Montreal, post pe care l-a deținut până în anul 1967. În 1961 el fusese numit și dirjor asistent al Filarmonicii din Los Angeles. Deoarece nu fusese consultat asupra numirii, directorul muzical de atunci al acestei orchestre, Georg Solti, a
Zubin Mehta () [Corola-website/Science/330857_a_332186]
-
1992, duminică la amiază. Actul al II-lea a fost transmis seară de la Palazzo Farnese, ia actul al-III-lea în ziua următoare, de la Castel Sant'Angelo. În iunie 1994 Mehta a dirijat un concert special cu Requiemul de Mozart, cu Orchestră Simfonica din Sarajevo și corul acesteia, pe ruinele Bibliotecii Naționale din Sarajevo. Încasările au fost donate în folosul victimelor conflictului armat din Bosnia, concertul fiind dedicat amintirii zecilor de mii de persoane ucise în războaiele din fosta Iugoslavie. La 29 august
Zubin Mehta () [Corola-website/Science/330857_a_332186]
-
e Kashmir, în Grădinile Mogulilor din Srinagar, tot cu Orchstra de Stat a Bavariei, din inițiativa ambasadei germane în India. Încasările au fost donate în scopuri de caritate. Mehta a fost de timpuriu apreciat pentru interpretarea să dinamică a muzicii simfonice de vastă amploare a lui Bruckner, Richard Strauss și Gustav Mahler. Dirijatul sau e renumit ca fiind răscolitor și viguros.
Zubin Mehta () [Corola-website/Science/330857_a_332186]
-
urmat a luat parte la acest festival până la adânci bătrânețe. În 1956 s-a stabilit la San Juan, în Porto Rico, locul de naștere al mamei sale și al tinerei sale soții. În 1957 el a întemeiat acolo o orchestră simfonică, ducând, fără răgaz, o intensă activitate de compozitor și pedagog. A condus numeroase „master classes”. Regina Elisabeta a Belgiei (1876-1965), văduva regelui Albert I, mare iubitoare de muzică, i-a câștigat prietenia. La 13 noiembrie 1961 a luat parte la
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
Concertului nr. 1 pentru vioară și orchestră de Niccolo Paganini, pentru care i s-a acordat Premiul I. Printre „bisurile” executate, a strecurat și compoziția proprie „Hora staccato”, care i-a adus nemurirea. După doi ani de practică în Orchestra Simfonică a Ministerului Instrucțiunii Publice, Grigoraș Dinicu a apărut ca solist al acestei formații. Deși dornic să-și continue studiile de muzică cultă, cu micul salariu primit nu-și putea asigura existența și astfel s-a angajat șef de taraf la
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
vioară și orchestră de Henry Wieniawski. În anul 1937, Dinicu este invitat să cânte în cadrul Expoziției Internaționale de la Paris unde, seară de seară, miile de vizitatori au ascultat taraful de lăutari din România. Întors la București, devine concert-maestru al orchestrei simfonice „Pro Arte”, un ansmblu de 80 de instrumentiști sub conducerea dirijorului George Cocea. În 1939, această formație îl sărbătorește pe Grigoraș Dinicu printr-un concert festiv cu prilejul împlinirii vârstei de 50 de ani. Cu această ocazie, violonistul a interpretat Concertul
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
(n. 16 ianuarie 1927, Storojineț, România, astăzi în Ucraina, d. 30 mai 2013, București, România) a fost un compozitor, pianist și dirijor român. A scris muzică cultă de scenă, de film, corală, vocală, de cameră, simfonică, vocal-simfonică și concertantă. La Conservatorul de muzică din Cernăuți a studiat pianul cu Titus Tarnavski (1941-1943). Între 1947 și 1956 a urmat cursurile Academiei Regale de Muzică și Arte Dramatice din București (ulterior denumită Conservatorul Ciprian Porumbescu) unde a studiat
Radu Paladi () [Corola-website/Science/330167_a_331496]
-
numeroase formații corale de amatori din România, și a fost membru în jurii la concursuri de compoziție, de interpretare corală sau instrumentală. Muzică de scenă Muzică de film Muzică corală Muzică vocală Piese pentru pian solo Muzică de cameră Muzică simfonică și vocal-simfonică Muzică concertantă DISCOGRAFIE TIPARITURI
Radu Paladi () [Corola-website/Science/330167_a_331496]
-
a le atinge (cum ar fi sistemul de laitmotiv sau predominanța orchestrei). Cui a compus muzică în aproape toate genurile muzicale existente la vremea respectivă. Însă, spre deosebire de ceilalți membri ai „Grupului celor cinci”, Cui nu a compus simfonii și poeme simfonice. De departe cele mai numeroase lucrări ale lui Cui sunt cântecele artistice care includ câteva duete și numeroase cântece pentru copii. Câteva dintre cântecele sale sunt disponibile și cu acompaniament orchestral, cum ar fi "Bolero" Op. 17, care a fost
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
Dancing". De asemenea a compus și "Te Deum în Sol major" pentru înscăunarea lui Cosmo Gordon Lang ca Arhiepiscop de Canterbury. Această perioadă muzicală a culminat cu Simfonia nr. 4 în Fa minor, care a avut premiera în interpretarea Orchestrei Simfonice BBC în 1935. Această simfonie se află în contrast dramatic cu lucrările "pastorale" cu care era asociat, fiind dominată de o tensiune, dramatism și disonanță care a șocat ascultătorii încă de la premieră. Conștientizând că Simfonia nr. 4 este diferită, compozitorul
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
a primit inițial o receptare modestă după prima interpretare din mai 1958, cu trei luni înainte de moartea lui Vaughan Williams. Această lucrare întunecată și enigmatică este acum considerată de mulți ca fiind un final potrivit pentru ciclul său de lucrări simfonice. Pe lângă cele trei simfonii, Vaughan Williams a mai finalizat alte lucrări, inclusiv Concertul pentru tubă, "Elegia Oxford" pe textul lui Matthew Arnold și cantata de Crăciun "Hodie". A compus și o adaptare a Psalmului 100 pentru încoronarea reginei Elisabeta a
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
activitatea să a fost filmat în 2011 și lansat în 2012. Născut în orașul Montpellier, Franța, la Dominique, unul într-o linie de constructori de orgi, el a dat dovadă de talent precoce în inovare mecanică. Orgile sale sunt "orgi simfonice": adică, ele pot reproduce sunetele celorlalte instrumente și totodată să le combine.Cea mai mare și cea mai grandioasă orgă a sa este în Saint-Sulpice, Paris. Cavaillé-Coll a fost, de asemenea, bine cunoscut pentru problemele sale financiare. Artă de a
Aristide Cavaillé-Coll () [Corola-website/Science/330293_a_331622]
-
și dirijat - urmată în Elveția și desăvârșită în Austria și Italia, o carieră bogată începută la Monte Carlo, Geneva și Torino, continuată peste ocean - în Canada și SUA - și nu în ultimul rând în România, un repertoriu variat reunind lucrări simfonice, opere, dar și balet, format alături de prestigioase orchestre de pretutindeni, caracterizează în doar câteva cuvinte evoluția dirijorului român . Muzicianul și-a început pregătirea în România (Liceul de Muzică “George Enescu” din București), debutul său scenic desfășurându-se la doar 13
Vladimir Vlad Conta () [Corola-website/Science/330311_a_331640]
-
pianistului și dirijorului Carlo Zecchi și la Academia Muzicală Chigiana din Siena (Italia), cu dirijorul italian Franco Ferrara. Vladimir Vlad Conta este astăzi dirijor al Operei Naționale București (din 2001), dar și invitat al mai multor teatre lirice și orchestre simfonice din țară și de peste hotare. Drumul său profesional a început ca maestru corepetitor la Opéra de Monte-Carlo și la Grand Théâtre din Geneva (Elveția), devenind apoi dirijor la Teatrul de Stat din Biel-Bienne (Elveția) și dirijor invitat permanent al unuia
Vladimir Vlad Conta () [Corola-website/Science/330311_a_331640]
-
permanent al unuia dintre teatrele lirice italiene cu cea mai frumoasă carte de vizită: Teatro Regio di Torino (Italia). Între anii 1989 și 1999 experiența sa artistică l-a condus către ocuparea poziției de conducere în fruntea uneia dintre orchestrele simfonice canadiene: a fost director muzical și prim dirijor la Regina Symphony Orchestra din Regina (Canada). Dirijorul român și-a construit o frumoasă carieră internațională, regăsindu-se la pupitrul unor importante ansambluri: National Symphony Orchestra din Washington (USA), Philharmonia Orchestra din
Vladimir Vlad Conta () [Corola-website/Science/330311_a_331640]
-
Regina (Canada). Dirijorul român și-a construit o frumoasă carieră internațională, regăsindu-se la pupitrul unor importante ansambluri: National Symphony Orchestra din Washington (USA), Philharmonia Orchestra din Londra (Marea Britanie), Orchestra Națională Rusă din Moscova (Rusia), Orchestra RAI Torino (Italia), orchestrele simfonice din Vancouver, Edmonton, Quebec (Canada), Orchestre Suisse Romande, Orchestre de Chambre de Lausanne, Svizzera Italiana, St. Gallen (Elveția) ș.a. Printre momentele care au marcat evoluția muzicianului român pe scena internațională se numără debutul pe tărâm american, în 1997, alături de pianistul
Vladimir Vlad Conta () [Corola-website/Science/330311_a_331640]
-
spectacolului cu momentul „Pe strune de vioară”, interpretând „Koll Nidrei”, „Mein Steitola Beltz” și „Ciocârlia”. Moare în București la data de 12 aprilie 1986, fiind înmormântat în cimitirul „Izvorul Nou”. În 1962, pentru importantele rezultate dobândite mai ales în cadrul muzicii simfonice românești, este distins cu medalia „Ordinul Muncii”, cls. a III-a.
Nicușor Predescu () [Corola-website/Science/330332_a_331661]
-
Heinrich Zimmermann. După terminarea serviciului militar a călătorit în Germania, Anglia, Africa de Sud, iar în 1907 s-a întors la Napoli pentru a termina studiile. În 1909 s-a întors în Statele Unite și a obținut locul de prim flaut în Orchestra Simfonică din New York, condusă de Gustav Mahler, înlocuindu-l pe Georges Barrère. A fost angajat de orchestrele din Minneapolis,Los Angeles și Rochester, unde a primit și rolul de profesor de flaut la Școala de Muzică Eastman. În 1935 se retrage
Leonardo De Lorenzo () [Corola-website/Science/330348_a_331677]
-
poezia lui M. Eminescu), alegoria lirică "Dreptul la viață", "Irinca" (balet cu cor în trei acte), "Cu țurca" (tablou coralcoregrafic). În domeniul vocal-simfonic a scris "Ioan al Saftei", "Liturghia valahă", "Din scripturi". Creația sa cuprinde și patru simfonii, o suită simfonică, un concert pentru flaut și orchestră, un concert pentru vioară și orchestră, un cvintet pentru suflători de alamă cu timpani, iar în ramura muzicii de cameră ne-a oferit aproape 50 de lieduri pe versuri de Lucian Blaga, Mihai Eminescu
Tudor Jarda () [Corola-website/Science/330349_a_331678]