2,428 matches
-
a exoticului, ci a ceea ce este caracteristic și esențial, adică a faptelor care permit definirea precisă a fenomenelor. Doar odată cu considerarea datelor, alteritatea prinde într-adevăr substanță. Celălalt se erijează atunci în realitatea a ceea ce îl leagă de sine, realitatea similitudinilor și a diferențelor care permit în mod simultan apropierea și depărtarea de acesta. Pentru a experimenta mai bine frontierele între sine și Celălalt, e de preferat să fie adus la lumină procesul în care se înfruntă forțele contrare care conduc
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
cultural", ca o "megatendință" a acestui sfîrșit de mileniu 13. " Cu cît devin mai omogene stilurile noastre de viață, cu atît ne simțim mai legați de valorile profunde religie, artă, limbă și literatură. Pe măsură ce lumile noastre exterioare au mai multe similitudini, păstrăm cu tot mai multă sfințenie tradițiile izvorîte din interior"14, acel specific care ne asigură identitatea. În confuzia ce domină lumea postcomunistă, nu sînt fără sens încercările de a găsi un echilibru între tendințele cele mai generale (megatrends) și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
anti-patriotism, în Meridian, I, 4, 1991, p.8. 25 Ibidem, p.10. 26 Michael Radu, Naționalism, bolivarism și realitate, vol. cit., p.18-19. 27 Dan Pavel, Turnul Babel al statului națiune, vol. cit., p.32-33. 28 William Tatok, "Frontul negru". Similitudini între ultranaționalismul rusesc și cel românesc, vol. cit., p.34-35. 29 Sorin Antohi, Amurgul idolilor. Două cărți despre România anilor '30, în Sfera politicii, 28, 1995, p.56. 30 N. Manolescu, Tradițiile naționalismului, în Meridian, I, 4, 1991, p.59-60
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cu pasiune. Opera lui S. a avut, în anii ’70-’80 ai secolului trecut, un incontestabil sens antitotalitar, a subminat exigențele literaturii de comandă pe care încerca să o impună oficialitatea din epocă. Promotor al extremei modernități - s-au remarcat similitudini între scrierile sale și cele ale unor reprezentanți ai grupului francez OuLiPo, ca Raymond Queneau și Georges Perec -, precursor al textualismului, prin utilizarea unor procedări literare practicate ulterior de scriitori afirmați în anii ’80, S. e unul din deschizătorii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
se ierarhizează În funcție de gradul de importanță apreciat. Această activitate se realizează de două echipe În paralel, stabilindu‑se o ordine definitivă de ierarhizare, prin compararea rezultatelor obținute de fiecare. Celelalte posturi sunt cuprinse În scala de ierarhizare, folosindu‑se criteriul similitudinii. Metoda aceasta are avantajul că este ieftină, simplă și ușor de aplicat și dezavantajul că se bazează pe aprecierile subiective ale evaluatorilor, pe cunoștințele acestora referitoare la postul etalon. O variantă a acestei metode o constituie ierarhizarea bazată pe comparația
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
constructivistă despre utilizarea discursului identitar și a variilor simboluri care Îi sînt asociate. Definiția imperiului adoptată de Kuzio este cea dată de Michael Doyle: o relație formală sau informală În care un stat controlează suveranitatea politică a unei alte societăți. Similitudinea cu celelalte două imperii rezidă, În ochii lui Kuzio, În aceea că despărțirea de imperiu s-a realizat Într-o atmosferă ambiguă În toate cele trei cazuri, diferența dintre metropolă și colonie nefiind clar delimitată, iar moștenirea lăsată manifestîndu-se printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pentru diviziuni și grupe CAEN Principalele criterii utilizate în delimitarea diviziunilor și a grupelor CAEN (nivel de detaliere de două și, respectiv, 3 cifre) se referă la caracteristicile activităților unităților productive, care joacă un rol decisiv în determinarea gradului de similitudine dintre structurile unităților și anumite relații economice. Principalele aspecte de grupare pentru activități sunt următoarele: (i) caracterul bunurilor și al serviciilor realizate; (îi) utilizările cărora sunt destinate produsele și serviciile; (iii) mijloacele, procesul și tehnologia de producție. Ponderile atribuite acestor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215631_a_216960]
-
legături externe pe calea ferată: Arabia Saudită, Mauritania, Bahrain, Ciad, Insulele Comore, Cisiordania, E.A.U., Kuwait, Libia, Sultanatul Oman, Qatar, Somalia, Yemen, Sahara Occidentală. Analiza comparativă realizată prin interpolarea celor două tipuri de evaluare de mai sus evidențiază existența, în general, a similitudinilor între gradul de racordare a infrastructurii proprii la sistemul feroviar regional și capacitatea de conexiune feroviară a frontierelor (Tabelul nr. 63). Astfel,statele cu nivelredus alracordării propriilor rețele feroviare cu spațiul extern limitrof,se caracterizează totodată și printr un potențial
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
proprietăților reprezintă spațiul în care se dispune „cel mai tipic” membru al categoriei, prototipul. Asociat unei expresii lingvistice, prototipul „rezumă” proprietățile predominanțe ale categoriei. Apartenența la o categorie nu se efectuează în mod analitic, ci global, pe baza gradului de similitudine cu prototipul. De aceea, în cadrul acestui model, categorizarea nu mai constă în descoperirea unei reguli de clasificare, ci în reliefarea co-variațiilor și similitudinilor globale și în formarea prototipurilor de referință 22. În aceste condiții „nu se mai poate vorbi de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
categoriei. Apartenența la o categorie nu se efectuează în mod analitic, ci global, pe baza gradului de similitudine cu prototipul. De aceea, în cadrul acestui model, categorizarea nu mai constă în descoperirea unei reguli de clasificare, ci în reliefarea co-variațiilor și similitudinilor globale și în formarea prototipurilor de referință 22. În aceste condiții „nu se mai poate vorbi de stabilitatea conceptelor, ci de grade de stabilitate a lor”23. Așa stând lucrurile, in ce măsură se pot postula universalii semantice? Geoffrey Leech
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sens” - înlăturarea unor seme specifice. Ex. minut - interval scurt; 3. „relație metonimica” - reapariție sub formă de sem specific - numitor comun. Ex. bouquet. Caz particular: numele verbale; 4. „relație metaforica” - identitate în cel puțin unul dintre semele specifice, identitate ce antrenează similitudinea. Ex. cuirasse, impasse. 5. „polisemia îngustă” - combinarea înlăturării și adăugării de seme specifice și identitatea arhisememelor. Ex. rayon - „rază luminoasă” / „rază de cerc”. 6. „polisemie largă” - un singur sem specific comun, arhisememe diferite, substituire de seme specifice. Ex. platou - suport
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al iraționalului”, „minciună” etc. Afirmația cea mai importantă este că nu se poate vorbi despre metaforă în termeni de adevărat și fals. Autorul consideră centrală noțiunea de „echivalentă vagă”. Aceasta e mai potrivită în cazul metaforei decât noțiunea tradițională de similitudine, deoarece un salt calitativ considerabil desparte metaforă de comparație, prima neputând fi derivată din cea de a doua. În cazul comparației, cuvintele își păstrează sensul propriu și enunțul se menține în domeniul afirmațiilor adevărate sau false. În cazul metaforei, se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
practici magice, ambele bazate pe credință, și nu pe cercetarea empirică. Mecanismul prin care se produce acest amestec este, după Frazer (1980, pp. 30-98), coordonat de două legi (adică de două procese de gândire metaforice, și nu logic-științifice): a) legea similitudinii: lucrurile asemănătoare se influențează reciproc. Formele de acțiune magică Întemeiate pe exploatarea analogiilor dintre lucruri, ființe și acțiuni definesc magia homeopatică; b) legea contactului: obiectele care intră În contact se influențează reciproc. Pe baza acestei legi funcționează magia prin contagiune
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
XX, Într-o formă culturală (atestată sau presupusă) din Antichitate sau preistorie. Adepți ai teoriei relicvelor, acești cercetători văd În folclor un depozitar al formelor din vechime, puțin prăfuite și discret alterate, dar În niciun caz radical modificate ori resemnificate. Similitudinile, transformate În filiații istorice și culturale, Îi vor permite lui N. Densusianu (1986) să afirme că o colindă precum cea a „dalbei mânăstiri” este un „reflex folcloric” al legendarului templu al lui Ahile, fixat de mitologia greacă În insula Leuce
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aproximativ egală" între piesele clasice și dramaturgia absurdului. Aceeași mutație s-a produs la nivelul tipologiei. Specificitatea personajului clasic consta în consecvența devenirii temporale. Caragiale și Eugen Ionescu aduc pe scenă personaje caracterizate prin discontinuitate, dezarticulare, amețeală, nebunie, pierderea identității. Similitudinile sunt extinse la procesul de comunicare, în ansamblu. Caragiale a sesizat "uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor" verbalizate. Nonsensurile, gluma absurdă, agramatismul construcțiilor sintactice sunt indicatori cu valoare caracterizantă. Fracturarea sintaxei, digresiunile haotice, noncomunicarea nu caracterizează numai vidul sufletesc
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adesea de ironie și de sarcasm, finalitatea ei fiind, de cele mai multe ori, satirică. În Politica postmodernismului (1997) Linda Hutcheon definește parodia astfel: "o formă de imitație caracterizată de inversiune ironică, repetare cu distanțare critică, care marchează diferențele mai curând decât similitudinile; joc ironic cu multiple convenții"81. Am selectat această definiție dintr-un șir considerabil de teoretizări ale termenului, pentru a sublinia de la început modernitatea parodiei caragialiene. Motivația actului parodic, înțeles ca proces conștient, ca tehnică prin care se declanșează efectul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vorbirea pentru a nu spune nimic", absența de viață lăuntrică, mecanica vieții de zi cu zi, omul scăldându-se în mediul său social, nemaideosebindu-se de el"111. Traseul determinativ FlaubertCaragialeIonesco își găsește în acest fragment o justificare convingătoare în similitudinea viziunii critice asupra conformismului universal. În ceea ce privește nivelul superior al parodiei, denigrarea limbajului însuși, "vorbirea pentru a nu spune nimic" este o formulă ce caracterizează perfect tipul de conversație noncomunicativă exersată de personajele Cântăreței chele. În lucrarea Understanding Utterances, Diane Blakemore
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scrierile lui G. Ranetti, Gh. Brăescu, D. D. Pătrășcanu, Al O. Teodoreanu, Damian Stănoiu și Tudor Mușatescu. În piesa lui G. Ranetti, Romeo și Julieta la Mizil (apărută în volum în 1907), intertextualitatea cu opera caragialiană vizează, în primul rând similitudini de la nivelul expresiei verbale, explicabile și prin oglindirea aceluiași univers uman cu rele, necorectate deprinderi lingvistice. Hiperurbanismele de tipul "cremenal", "sicretu", "coraj" și franțuzismele "alivoar", "bonsoar", "musiu"129 etc. dau o notă caragialescă replicilor, recunoscută chiar și de cei care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în cazul celor din urmă mai pregnant, cu o societate acaparantă, strivitoare, dezumanizantă. O mostră a absurdității în plan lingvistic, ca expresie a noncomunicării, este schița Căldură mare, în care atmosfera caniculară justifică sterilitatea dialogului apropiat de absurd. Pentru sublinierea similitudinilor cu procedeele ionesciene pe care le-am analizat deja în capitolul consacrat parodiei, ne propunem să utilizăm aceleași instrumente de lucru din inventarul pragmatic, adecvate demersului analitic privind eficiența sau eșecul comunicării. Aplicarea conștientă a maximelor conversației formulate de Paul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dedesubt din saxofon"70. În Neguțătorul de ochelari, repere intertextuale (în dublul sens temporal) pentru umorul absurd al dialogului descoperim atât la Caragiale, în special în schița Petițiune, cât și în sketch-ul ionescian Salonul auto sau în farsa tragică Scaunele. Similitudinile de la nivelul schemei actanțiale din schița caragialiană sunt vizibile: funcționarul, solicitantul și petiția rătăcită sunt roluri preluate la Arghezi de neguțător, client și achiziția inutilă. Impresia de absurd este dată, exact ca în scrierea lui Caragiale, de neîndeplinirea condițiilor care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
I, Bartolomeu II, din Improvizație la Alma, pot fi identificați în romanul Ochii Maicii Domnului, în cele două cupluri de gemeni din sanatoriul Saconnex. Cei patru frați Filip cu mișcări de păianjen sunt identici, imposibil de individualizat, egalizați și prin similitudinea onomastică, dar cazul lor nu stârnește nedumerirea doctorului Gauthier a cărui experiență l-a convins că "totul e cu putință în lumea asta, care nu-i o lume normală, cum o socotesc niște oameni vulgari"76. Și mai relevantă este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Eugen Ionescu, noncomunicarea are în piesa lui Sorescu alte cauze și alte funcții. Chiar dacă remanența ecourilor caragialiene persistă prin replici care traversează instantaneu distanțele prin aluzii intertextuale directe, de pildă în paralogismul din "balcoanele reprezintă încununarea unor sudori vărsate"90, similitudinile cu absurdul conversațional din schițele lui Caragiale sunt de suprafață. Personajele nu se mai îmbată cu vorbe, nu-și umplu așteptarea cu balastul flecărelii, al discuțiilor fără miez în care vârtelnița banalităților, a clișeelor și a nonsensurilor diluează esența comunicării
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de viță având atăt funcționalitate sexuală cât și alimentară. În ciuda acestor evidente deosebiri sesizabile la nivelul paradigmei centrale, cel mai caragialesc text urmuzian, oarecum marginal în ansamblul operei, respectiv fragmentul postum Puțină metafizică și astronomie, își justifică atributul tocmai prin similitudinile de la nivelul verbiajului stimulat de atmosfera de banchet ad-hoc sau care înlocuiește fireasca siestă. Cu aceeași pseudocompetență cu care Ipingescu, Leonida, Mitică, amicii și "onorabilii" candidați dezbat "chestiuni arzătoare la ordinea zilei" și chiar cu același limbaj agramat și punctat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 1094. 52 Ion Simuț, "Gib I. Mihăescu, Rusoaica un roman european", în Diferența specifică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 67. 53 Gib I. Mihăescu, Zilele și nopțile unui student întârziat, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973, p. 398. 54 Respectiva similitudine este semnalată de Nicolae Balotă: "Psihologia aceasta a închipuirii maladive ar putea fi parodizată din acea popular-burlescă degradare caragialescă a "fandacsiei"" (în Gib Mihăescu nuvelist, în vol. Labirint, București, Editura Eminescu, 1970, București, pp. 90-93). 55 Gib I. Mihăescu, Nuvele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Just (La Crypte et la Chèvre) scrisă în 1971, Scrisorile lui Condurică, Revoluția oarbă în care grotescul și absurdul devin instrumente de încriminare a marxismului. 1 O sinteză a presupozițiilor legate de influența acestor scriitori asupra creației urmuziene sau a similitudinilor dintre aceștia și obscurul scriitor român poate fi desprinsă din paginile studiului Urmuziana, inclus de Nicolae Balotă, în mod semnificativ, în lucrarea Literatura absurdului, ediția a II-a, editura Teora, 2000. Studii comparatiste pe această temă au continuat să apară
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]