5,479 matches
-
ei lată, crispată de durere. Era singură în fundul patului, când venise Elena Drăgănescu s-o vadă. Declarase că ar fi mulțumită de puțină odihnă de n-ar fi junghiurile. Altfel, zicea că e bine îngrijită. Venea zilnic secundul de la Filantropia, simpaticul Romulus. Venea și maseuza tot de-acolo. Apoi baba cu leacurile ei, de care buna Lina se slujea fără scrupule . Mai era și fata aceea ... și Rim zicea că nu e nimic grav. Parcă ce putea fi o luxație! Tocmai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
chip particular. Trecând în revizie întreaga instalație pentru a o arăta oaspeților, ziua aceea fusese o adevărată luare în posesie pentru Elena. Țața Gramatula, bătrâna fecioară bărbătească, își aducea astfel contribuția concertului din Bach. Vizita lui Marcian, tot prin îngrijirea simpatică a lui Drăgănescu, se reînnoise de două-trei ori. La București, joile fusese reluate pentru primire de condoleanțe întîi, apoi pentru reunirea muzicanților risipiți. La început, fără absolut nici un fel de muzică. Curând însă instrumentele mute păruse Elenei triste și ea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Era o școală muzicală cu totul diferită de lecțiile banale de pian luate de Elena prin pensioane. Era și 0 recompensă de un gen nou a pasiunei ei pentru muzică. Prezența lui Nory și Mini era acolo asemeni corului antic, simpatică si necesară. Ada și Maxențiu se arătau și ei foarte mâhniți cu prilejul doliului. Se socoteau ca un fel de rude, e drept că în numele unor argumente foarte delicate: ex-logodna lui Maxențiu și veria lui \i Marcian. Rezulta însă o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Marcian se simțeau vinovați, deși fără de vină, era un prilej pentru o adordare deplină, care nu întîrziase. Totul fusese curând luminat și proiectul absurd era acum subiect de glumă. Tocmai putința asta de limpezime era una din calitățile cele mai simpatice ale muzicantului. Prin lipsa de "funduri suprapuse" ai fi zis că nu e artist, așa cum prin firea dubioasă permanent și chiar sieși, Greg, pictorul, era și artist și clerical. în schimb, Elena era tot mai iritată împotriva doctorului Rim. Lipsea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
inventa așa ceva. - Cum o să fie bună în așa împrejurări? susținu Elena. - E rea peste cât are areptul să fie! E nesuferită! Dacă n-ar fi vorba de neprocopsitul de Rim și matahala de fată a lui Lică, i-ar face simpatici, atâta e de rea! Dar ăștia doi sunt prea deocheați! se încăpățîna Nory. Mini nu-și putea închipui pe Lina cu semnele unei astfel de răutăți. - Spune mai bine ce e cu ei! se enervă Elena. - Mă rog! Scurt de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de trei luni pentru trei ceasuri, care au să treacă așa de iute! în acea filozofie era mult regret. In aceeași ordine de gânduri, Elena făcea proiecte de audiții viitoare pentru a nu rupe firul. Marcian simțea cu drag intenția simpatică a planurilor; ceea ce nu cunoștea era felul de a fi ai Elenei de mai înainte, calmul ei pe atunci inalterabil și aspru către oameni și lucruri, acum turburat. Timpul era minunat de frumos. Un aprilie precoce și strălucit. - Ne face
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cealaltă, două picioruțe și două mânușoare. În rest - zâmbetul, mișcările, parcă de dans acrobatic, sunetele, pe care le scoteau, atunci când păreau a spune,ceva, erau identice. Pisicuța, ca să ne delimităm de ea, de-aici încolo, mieuna, pe când, copila, vorbea mieunat. Simpatică, totuși, și simpatizată, de toată lumea. După ce a mai prins la experiență, Zânaîși mișca degetele, pe claviatura mașinii de scris, precum o pianistă, pe aceea a pianului: a unui pian fermecat, din urma izbirii literelor, pe tambur, ieșind o înfloritură de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
peștele dumitale !”, l-a băgat la frigider și l-a lăsat să se împută. Afară de el nimeni n-a știut ce s-a întâmplat. - Ai zice că e original, dar originalitatea doctorului Tudurachi e o absurditate. - Asta îl și face simpatic. Și-ar da cămașa de pe dânsul ca sajute pe cineva. - Dar mai totdeauna e gazda eșecurilor. În sfârșit veni rândul lui Costică. - Hardughia de casă de pe Ruset, zise el, a fost naționalizată. Ce lume a început atunci să mișune prin
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
treburile și se ducea să-l mulțumească pe "unchiul George" care se arăta din ce în ce mai pretențios, pe măsură ce eu mă apropiam de sfârșitul celor patru clase primare. Eu, însă, nu aveam nici un interes să mă prefac. "Unchiul George" nu-mi era deloc simpatic. Prea se uita la mama de sus, ca un "domn important" la o țărancă, nu ca la o soră. Simțeam că nu avea pentru mine nici o afecțiune și mă fâstâceam în fața lui. Era un bărbat frumos, cu mare succes la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
m-a deranjat totdeauna. Numai că, probabil, Iacă nu m-ar încuraja, m-aș simți jignit. Veșnicele mele suceli! 42. Nelly se scrie cu doi "l" și, neapărat, cu "y". E o brunetă înaltă, cumsecade și înțelegătoare. Ar fi chiar simpatică, plăcută, cu ochii ei languroși și cu gropițele din obraji, ce-i împuținează vârsta, dacă n-ar ține atât de mult să pară o femeie cultivată. Din când în când, vine la bibliotecă să-i ceară lui Julius cărți. Nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
generală care se prelungea până în stradă. Încercam să mă port precaut, pe acel teren necunoscut, unde trebuia să iau, cumva, totul de la capăt, dar nu-mi era limpede de ce anume trebuia să mă apăr. Și bănuiesc că nu arătam deloc simpatic în războiul meu defensiv, de arici cu țepii scoși în permanență. Puteam să duc, probabil, complexul inferiorității mele sociale la limite și mai rele, unde, cu resentimente de plebeu furios, aș fi ajuns să detest oamenii bogați, să-i urăsc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dansul te învață multe, nu numai grația, te educă. L-am ascultat entuziasmați și am regretat când am auzit soneria". Am zâmbit înduioșat. Spre deosebire de mine, "unchiul George" era un excelent actor. Era volubil, avea farmec și știa să se facă simpatic, dacă vroia. Instinctul său cameleonic funcționa fără greș. De ce fusese poreclit "Șoacățu", nu știu. Când am venit eu la "Spiru Haret", toți elevii îl numeau așa, nu "profesorul Șerban" sau "domnul subdirector". Porecla nu era rostită cu antipatie, dar, de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
piață, descoperi un pictor nord-american cu barbă, pipă și pantofi de tenis. L-a cucerit din prima clipa, cu Înfățișarea lui neobișnuită, instalat acolo și pictîndu-i pe vînzători și Învățînd mereu noi cuvinte spaniole. Era bîlbîit străinul ăsta și foarte simpatic. „Pe mine, mister, pe mine, mister!“, Îl rugau negustorii de la tarabe și el le răspundea: așteptați, fiindcă nu-i putea picta pe toți odată. Dar de cum a dat cu ochii de Julius cu coșul plin și cu Vilma alături le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de a forma un nou club de golf. Nord-americanul se arătă interesat de acest proiect și propuse o Întâlnire a doua zi la Rosita Rios, se dădea pe brazdă străinul, prinsese gustul vieții creole și, pe lîngă faptul că era simpatic, suporta foarte bine picanteriile din Lima. Încă de data trecută cînd stătuse aici, se Întorsese la New York cu cîteva sticle de rachiu peruvian și cu cîteva obiecte de ceramică precolumbiană; după cîte se spunea, Îi Îmbătase criță cu pisco sauer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
al III-lea Îi oferi o țigară și-i promise că data viitoare cînd o să vină la Lima o să-l aducă și pe băiatul lui, poate că atunci o să găsească și pentru el o fată, numai dacă Santiegou... Ce străin simpatic! Toată lumea se bucura din toată inima, În afară de Susana Lastarria, care-și căuta soțul ca să plece acasă, mîine era ziua liberă a menajerei și avea o groază de treburi și toate astea le spunea de față cu jucătorii de golf. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
L-au trîntit fiindcă umbla mereu murdar și era foarte slab la carte, dar la urmă l-au primit iar la școală, fiindcă taică-su a binevoit să facă o donație importantă pentru noul local al colegiului. Martinto era la fel de simpatic și de murdar ca Înainte, dar din pricina faptului că erau În clase diferite n-au mai fost atît de apropiați unul de altul; În anul următor s-a Împrietenit cu unul năsos și alerga toată ziua cu sabia În mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Desigur că toată lumea știa că e Juan Lastarria, dar tocmai asta era rău, că știau. Și pe alții Îi cunoșteau cine sînt, dar ăștia erau băieți de treabă, care știau să trăiască, sau bețivani puși pe șotii sau erau foarte simpatici și aveau o mare capacitate de asimilare. Lastarria, În schimb, era cam fandosit și nu prindea unele amănunte importante. Dacă Juan Lucas nu-l lua la masa lui, bietul de el trebuia să-și găsească singur loc la alta, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
delicios echilibru sufletesc și În care singura ta dorință ascunsă ar fi putut fi să mergi la plajă și să iei În palmă cîteva fire de nisip. Primăvara din anul acela era splendidă la Lima și soarele răsărea grozav de simpatic În fiecare dimineață. Într-o bună zi Susan ieși atît de Încîntată din dormitorul ei, Încît ajungînd În capul scărilor se opri Încremenită sub efectul unui șoc puternic: se văzu ieșind, În urmă cu nouăsprezece anir pe cînd era domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că nu spunea prostii cînd sporovăia cu celelalte femei. Lastarria se uita la el și nu se putea hotărî dacă era mai bine să-i comande o casă sau să nu-i mai răspundă la salut: uite cum zîmbește, calculat, simpatic, uite că n-are de loc burtă, nici eu n-am (Își umflă pieptul), e puternic, Într-adevăr și probabil că face surfing... Lastarria Își schimbă ținuta și mai luă un pahar de whisky și deodată o zări În fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Începea să se gîndească la mătușica lui, care i-ar fi dus paharul În dreptul buzelor. Spuse din nou whisky, de data asta mai tare și Lastarria se ascunse după coloana care nu exista și atunci interveni arhitectul la modă, care, simpatic, calculat și cu un costum cumpărat În timpul lunii de miere la Nassau, Îi spuse șefului de sală care tocmai trecea pe acolo: „Hei, un whisky la domnul“. I-o spuse destul de tare, ca să se audă pînă acolo, În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
masă, „Du-te să mănînci cu mămica și tăticu“, Îi spuse Țanțoșa lui Julius, Julius ieși din ascunzătoare și trecu nu departe de mese, În drum spre grupul format din Susan, Juan Lucas. Luis Martin Romero, saltimbancii, care erau foarte simpatici și cei doi bărbați blonzi și voinici care veniseră acum cîteva ore cu ordiheea pentru Bobby. „Darling! exclamă Susan, văzîndu-l că apare, ai mîncat?“, Julius Îi spuse că nu și cineva probabil că l-a auzit, fiindcă imediat apăru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nebunie În toată regula: dansau, săreau, se zbenguiau, făceau trenulețe și alergau printre mese ciocnindu-se unii cu alții, merita să-i vezi cum se distrează. Sigur că da. Și fata aia atît de drăguță, atît de veselă, atî de simpatică. Cu rochie albastră și vaporoasă de tul. Care și-a ridicat puțin rochița cînd s-a așezat. Care Își cuprindea cu mîinile umerii goi ca și cum i-ar fi fost frig, dar În fond nu era decît bucuria. Uite-o! Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Julius. „Tu ce te uiți așa?“, Îi spuse și Julius era cît pe-aci să-i spună că se Îmbată dintr-un păhărel, dar a preferat să nu pară un pîrÎcios față de musafirii care pînă În clipa aceea păreau simpatici, deși fratele lui avea ceva ciudat În privire. — Ce mașini sînt? Întrebă deodată Santiago. — O camionetă și un Mercedes, fără să socotim Jaguarul lui Juan Lucas. — Camioneta e a ta? — Da. — Atunci mama merge cu Mercedesul. Și noi doi? Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
paharul. Se Întoarse să arunce o privire pe deasupra localului prin perdeaua de fum. Constată că dansa puțină lume, zarva și rîsetele se auzeau numai la bar și În zona apropiată. Localul era plin de bețivi pașnici, așezați la mese; bețivi simpatici, dar grozav de plicticoși. „Eternul imbecil, neisprăvitul ăsta de Siles“. „Santiaguito! La mulți ani!“, strigă Siles, zis Șobolanul, văzîndu-l, dar Santiago se uită la el fără să-l vadă și Șobolanul tuși ducîndu-și mîna ia gură și legă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întoarse din nou să se uite la fratele lui, dar Santiago stătea acum de vorbă cu un tip care se apropiase de el. Între timp, Puicuța legase o conversație În engleză cu Lester, Lester era Încîntat. Puicuța era foarte simpatică, fără a mai pune la socoteală că probabil te puteai culca ușor cu ea. Știa o mulțime de glume. Vlăjganul era și el un izvor nesecat. Și pe deasupra știa să le spună În engleză; În engleză, folosindu-se de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]