4,151 matches
-
rămâne: oare tot acest exces nu ascunde cumva intuiția propriului neant, pe care Cioran îl vede mai întâi în ceilalți, cu predilecție în propriul neam? Altfel, spus, nu cumva, distrugându-i pe cei asemenea lui, Cioran se luptă pentru întemeierea sinelui, având presentimentul hăului? În fine, să revenim la păcatele, teribile, ale tinereților. Cine este cel care le săvârșește? Cioran nu se mai recunoaște în ele Ă și nu pentru că între timp ar fi devenit neapărat altul, ci mai ales pentru că
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
închin atâta originilor mele? Nu aparțin lumii; cum aș putea aparține unei patrii?” (III, 88). Dacă ar fi mers cu raționamentul mai departe, Cioran ar fi trebui să spună: Cum să-mi aparțin mie însumi? Sau: Cum e cu putință sinele? Altundeva: „Nu pot să-mi iert că am pus la inimă prea tare nenorocirile țării mele. Oricum nu puteam face nimic pentru ea. Chinuri zadarnice, care m-au istovit și din care nu m-am ales cu nimic, afară de faptul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
identificarea cu acel altul, de care vrei în permanență să te rupi. Din ghearele căruia nu poți ieși. Prin urmare, ura față de ai săi este expresia urii de sine, care nu mai este mistificare, chit că, de la un moment dat, sinele însuși, privit de la distanță, chiar cu umor, a devenit un obiect oarecare, străin, simplu teritoriu de explorat. Chit că eu a devenit altul. Eșecul, această rană, acest balsam...tc "E[ecul, aceast\ ran\, acest balsam..." Ce a moștenit Cioran de la
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
adevărul victimelor apare uneori înnegurat, căci viața, nu-i așa, își are complicațiile ei. E bine însă că bieții foști-oameni își doresc să-l găsească. Nu toți, măcar unii... Nu-l dibuiesc. De ce nu-l caută în sine? Nu fiindcă sinele, stîlcit, denaturat, sinistru metamorfozat, nu mai există? Nu-i un leac absolut nici refugiul în credință. Pe Dumnezeu unde îl poți oblici? În ceruri? În biserici? În predici? Sau mai degrabă în suflete, atît cît ele se pot desluși. Așa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
este din ce în ce mai neclar. Vine aici în sala de lectură a dosarelor salon de bolnavi mintal sperînd că într-o zi își va identifica chipul moral... Numai că după ce o bună parte din viață s-a obișnuit să mistifice realitatea și sinele, după ce a fost silit să reevalueze conținutul unor principii morale și etice și se admite că noul conținut "de partid" este cel valabil, după ce a uitat cum este să fii curajos, solidar, demn și onest, acum este victima propriilor derapări
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și înviere, în riturile de fertilitate, primăvara, după moartea soarelui din iarnă. Astfel, primele comunități din sudul Europei au încrustat desene cu labirinturi în pietrele mormintelor și monumentelor.197 În plan cosmic, firul leagă stările existențiale de transcendență, simbolizând Atma (sinele) și prana (răsuflarea) care în daoism este asociată mișcării de du-te-vino a suveicii de la războiul de țesut "starea de viață, starea de moarte, expansiunea și resorbția manifestării." Țesătura este simbolizată de "caii lui Shiva care torc timpul sau destinul."198
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pământul/ să fie sluga soarelui/ să-i caute justificare./ Altfel e trist pe pământ". De la intuiție la experiment s-au făcut pași enormi și drama conștiinței continuă, condiționată de timp și spațiu, dar și de structura sa contemplativă, situată în raport cu sinele. În "Despre viața lui Ptolemeu" arată că ipotezele nu pot fi demonstrate, ele se neagă sau se acceptă: "Ca să te îndoiești de linia/ dreaptă trebuie să știi mai întâi din câte puncte/ e făcută". și iată cea mai frumoasă transpunere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nici numere în sine nu se pot gândi/ fără trupurile care le poartă". Poetul este pătruns de orgoliul cunoașterii, un anumit fast al înțelegerii revelă mecanica lumii, un entuziasm al înțelegerii, dar și o nostalgie a condiționării individului în atingerea "sinelui". Inspirat de Bleriot și Georg Cantor, poetul scrutează și practici oculte, invocându-l pe marele Aleph sau pe "Marele Gând" (în formularea lui Păunescu), pe "Marele Anonim", cum îl numește pe demiurg Lucian Blaga: "Aleph! De bobotează arunc/ plumbul topit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
neputința cunoașterii totale generează tonul elegiac: "și daca,/ nu ar fi avut trup, ar fi avut silabe/ Ah, dacă ar fi avut numai silabe..." ("Axios, Axios!"). O suferință umple universul lui Nichita Stănescu. Lucrurile, verdele iubirii, ochii îngustează drumul spre sinele pe care îl tot caută: "Numai lacrima, numai ea transportă sinele/ către sine ridică sinele din sine/ ia sinele din/ sine, prin simpla luare.". ("Prin simpla luare"). În poemul "Egg", neagă ideea că lumea s-ar fi născut dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
avut trup, ar fi avut silabe/ Ah, dacă ar fi avut numai silabe..." ("Axios, Axios!"). O suferință umple universul lui Nichita Stănescu. Lucrurile, verdele iubirii, ochii îngustează drumul spre sinele pe care îl tot caută: "Numai lacrima, numai ea transportă sinele/ către sine ridică sinele din sine/ ia sinele din/ sine, prin simpla luare.". ("Prin simpla luare"). În poemul "Egg", neagă ideea că lumea s-ar fi născut dintr-un ou, așa cum credeau anticii. Barbian, autorul "necuvintelor" binecuvântează nașterea prin suferință
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
avut silabe/ Ah, dacă ar fi avut numai silabe..." ("Axios, Axios!"). O suferință umple universul lui Nichita Stănescu. Lucrurile, verdele iubirii, ochii îngustează drumul spre sinele pe care îl tot caută: "Numai lacrima, numai ea transportă sinele/ către sine ridică sinele din sine/ ia sinele din/ sine, prin simpla luare.". ("Prin simpla luare"). În poemul "Egg", neagă ideea că lumea s-ar fi născut dintr-un ou, așa cum credeau anticii. Barbian, autorul "necuvintelor" binecuvântează nașterea prin suferință: "Să fie sfântă întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ar fi avut numai silabe..." ("Axios, Axios!"). O suferință umple universul lui Nichita Stănescu. Lucrurile, verdele iubirii, ochii îngustează drumul spre sinele pe care îl tot caută: "Numai lacrima, numai ea transportă sinele/ către sine ridică sinele din sine/ ia sinele din/ sine, prin simpla luare.". ("Prin simpla luare"). În poemul "Egg", neagă ideea că lumea s-ar fi născut dintr-un ou, așa cum credeau anticii. Barbian, autorul "necuvintelor" binecuvântează nașterea prin suferință: "Să fie sfântă întâmplarea de a fi,/ ales
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cele patru grupe și i se oferă fiecărei grupe un mulaj de mască, pensule și acuarele, cerându-li-se elevilor să picteze masca ipostazei îndrăgostitului ilustrat de textul pe care a lucrat fiecare grupă, iar în interiorul măștii să picteze masca sinelui acelui personaj. Reflecția didactică: Ultima oră propune elevilor ca temă de discuție o nouă distincție, de data aceasta între calitatea fiecăruia de actor sau de spectator fie în sala de teatru, fie în viață. Discuțiile vor gravita astfel în jurul lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
regizorului de film pe care eul meu îl conține. Am ajuns la concluzia pe care o predic inspirația duce la revelații personale, adică înțelegeri despre ce am trăit sau ce am făcut. Iar aceste revelații produc schimbare și dau direcție sinelui. Maestrul m-a inspirat să îmi depășesc convingerile și abordările din sfera în care profesez, producând filme inspiraționale cu mesaj social puternic. Evident, contactul cu Maestrul nu s-a legat strict de latura profesională. De aia e Maestru. Pentru că înglobează
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
al celor trei Tarkovski, Alexa și Mihalkov -, mereu prezent la vedere, ca text (pentru demersul regizoral la ultimii doi) sau ascuns în pliurile unei poetici recuperatoare (pentru toți trei). Este mai ales vorba aici despre cum personajul poate ajunge la sinele adânc, smulgând și aruncând măștile, succesivele măști... Cum instinctul de conservare comun este spulberat în fața unui comandament superior, propriu unei alte ordini și nu contingentului. Structura profundă a lui Alexa Visarion se dezvăluie, am mai spus, prin joc. Mărturisea, la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și varietatea mesajelor, a circumstanțelor în care se produc și se transmit acestea determină multitudinea tipurilor de comunicare. În funcție de aceste variabile, principalele forme de comunicare pot fi clasificate astfel: a. după criteriul participării la procesul de comunicare: comunicare intrapersonală (cu sinele); comunicare interpersonală (cu alții); comunicare de grup (cu adresabilitate extinsă); comunicare de masă (comunicatorii profesioniști se adresează unei mulțimi etero gene, dispersate geografic); b. după contextul spațiotemporal al mesajelor: comunicare directă (față în față); comunicare indirectă (mediată); c. după instrumentele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
interior, psiho logic și cognitiv), Niculae se înstrăinează de lumea țărănească, devenind mai întâi activist de par tid, apoi inginer horticultor. Ultimul statut social îl încadrează definitiv în tipologia inte lectualului, caracterizat complex, prin neobosită aspirație spre cunoaș tere - a sinelui și a lumii -, prin inteligență și luciditate, prin fire reflexivă, introvertită. Prin intermediul celor două personaje, tată și fiu, romanul pune în dezbatere teme defi nitorii pentru existența satului românesc, surprins din perioada interbelică până în anii ‘50, ai colectivizării forțate, dar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și în fața morții“ (Marin Sorescu, Extemporal despre mine). Cele două repere ale condiției umane - viața și moartea - se construiesc treptat, prin progresia „dialogului“ conflictual ce relevă opoziția individ/existență. Treptat, personajul unic al piesei se divide în „voci“ (dialog cu sinele/ „monolog dialogat“) exprimând fiecare o componentă a eului scindat. Mai întâi, Ionapescarul, omul pragmatic în condiția sa biologică și socială (are o identitate, o familie, o profesie), dublat de Ionaghinionistul, care trăiește în orizontul nenoro cului și incomunicării (singurătate psihologică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
solitar. Primul conflict - între realitatea trăită și idealitatea visată - este de ordin existențial. În tabloul al doilea, vocea unui Iona resemnat se opune vocii omului revoltat, care trăiește un conflict cognitiv. Sfidând limitele, el devine căutătorul propriului adevăr, al identității sinelui de adâncime, devine Ionacugetătorul, apoi Ionaluptătorul, care se opune absurdului existenței, spintecând burta monstrului marin. În tabloul al IIIlea, Ionaarheul reface, simbolic, toată istoria omenirii, năzuind să se nască iarăși și iarăși (conflict ontologic, viață- moarte; singurătatea metafizică a omului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și un miracol în coaja timpului trecător. Alături de ea, Allan descoperă că dragostea și creația sunt doar întrupări fulgurante ale absolutului care nu alungă suferința, ci o presupun. ÎNCHEIERE În concluzie, apare evident faptul că aceste personaje, obsedate de cunoașterea sinelui și cu noaș terea lumii, trăiesc iubirea ca experiență a sacrului și ca magie. Ei în cearcă săși or doneze epic (jurnalul lui Allan și romanul personajului auctorial), liric sau filozofic (creațiile lui Maitreyi) experiențele trăite, pentru a afla răspunsuri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
la două scene/secvențe/situații ale conflictului Tema condiției existențiale a omului modern într un univers configurat ca spațiu visceral, închis, suprapus se dezvoltă ca o dezbatere despre libertate și necesitate, despre raportul dintre individ și colectivitate, dintre individ și sinele esențial, despre singurătate și moarte, despre sens și nonsens existențial: Îmi vine să spun că Iona sunt eu... Cel care trăiește în Țara de Foc este tot Iona, omenirea întreagă este Iona, dacămi permite. Iona este omul în condiția lui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
casele noastre). Cele două repere ale condiției umane - viața și moartea - se construiesc treptat, nu prin acumulare de fapte, ci prin progresia „dialogului“ conflictual care relevă opoziția individ/existență. Treptat, personajul unic al piesei se divide în „voci“ (dialog cu sinele/„monolog dialogat“) exprimând fiecare o componentă a eului scindat. Mai întâi, Ionapescarul, omul prag matic, văzut mai ales în ipostaza sa de ființă socială, dublat de Ionaghinionistul, trăind în orizontul nenorocului și lipsei comunicării (omul care șia pierdut ecoul), Iona
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
șia pierdut ecoul), Iona visătorul solitar (năzuind în somn sau treaz să prindă peștele cel mare). În tabloul al II lea, vocea unui Iona resemnat se opune vocii omului revoltat, care, sfidând limitele, devine Ionacău tătorul propriului adevăr, al identității sinelui de adâncime (omul lucid care meditează asupra condiției sale existențiale), apoi Ionaluptătorul, care se opune absurdului exis tenței, spintecând burta monstrului marin. În tabloul al IIIlea, Ionaarheul reface, sim bolic, toată istoria omenirii, năzuind să se nască iarăși și iarăși
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
spre a-i sluji drept etalon pentru imperfecta și dezamăgitoarea realitate în cel de-al doilea caz. Prin întâietatea acordată sufletului, instinctului, spontaneității, inconștientului și intuiției, romanticii se deschid spre viață în ansamblul ei și spre ceea ce Dilthey numea "totalitatea sinelui nostru" (care este, după el, "materia primă" a filozofiei înseși)46. Beneficiind de această deschidere, spiritul romantic facilitează apariția unor orientări de gândire precum Lebensphilosophie, filozofia inconștientului și intuiționismul tendințe impulsionate într-un fel sau altul chiar de către Dilthey. Recunoscute
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu sunt fundamentale nici problema alterității ("înțelegerea unui alter ego nu constituie o problemă majoră"), nici conceptul de vivo ("persoana întâi singular!")152. Dacă ținem seama de frecvența cu care apar cazurile de dedublare în simptomatologia romantică (până și regăsirea sinelui într-o lume ideală este un astfel de caz) și dacă mai ținem cont de exacerbarea specific romantică a subiectivității (uneori până la limitele patologicului), cele două argumente ale lui Metzger nu ne conving. Drept urmare, concluzia autorului, dincolo de formularea ei plastică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]