3,912 matches
-
a zăpezii, ezită pentru scurt timp, ca apoi să reia înaintarea într-un ritm mult mai impetuos. Nu mai au mult. Obiectivul e la cel mult câțiva zeci de metri. În continuare liniște. Nimic nu pare să tulbure calmul acesta sinistru care pune nervii tuturor la încercare. În timp ce se desfășoară tăcuți, o pasăre își strigă cântecul către negreala cerului. O alta îi răspunde, șovăielnic. Încet, apoi din ce în ce mai iute, ca un nestăvilit foc lăuntric, o agitație febrilă pune stăpânire pe fiecare atom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
până la sfârșitul zilei când, probabil, noaptea va aduce o încetare a luptelor. Și o veșnicie până la sosirea trupele române, peste douăzeci și patru de ore. Deodată, o rafală scurtă de pușcă-mitralieră spintecă liniștea. Câteva gloanțe trec prin ferestre și ricoșează cu miorlăituri sinistre în pereții holului. Nemții atacă! ...Nemții atacă! Asaltul pornește prudent, dar la fel de hotărât ca și precedentul. Sub acoperirea mitralierelor din pădure, lanțul de trăgători înaintează târâș. Vin din toate părțile. Se ridică în picioare, aleargă câțiva pași ca să se arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
termină, apoi scrâșnetul metalic al unor șenile zgârie liniștea dimineții. Legănându-se ca niște uriași monștri preistorici, două tancuri Panther își fac apariția. Cel din frunte oprește și liniștea se lasă apăsătoare pentru câteva clipe în timp ce țeava groasă vizează amenințător. Sinistrul interludiu sfârșește. Trei obuze explodează, apoi tancurile pornesc în viteză. Capcanele explozive improvizate cu ajutorul unor grenade nici măcar nu le încetinesc. Cuprinși de panică, doi soldați se ridică urlând și încep să fugă, aruncându-și armele și echipamentul. În acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
al Svetlanei Cârstean, dar granița '89 le segmentează viețile în puncte diferite, decisive pentru traseul rememorărilor ulterioare. Pe unii, Revoluția i-a prins pionieri, dacă nu șoimi ai patriei; aproape copii, aproape fericiți, în universul lor infantil, în lumea aceea sinistră a socialismului crepuscular. Ceilalți au apucat însă și faza utecistă, și anii unei maturizări accelerate, în aceeași Epocă de Aur ce părea să nu se mai sfârșească. Înainte de a fi un simbol al poeziei Svetlanei Cârstean, menghina a fost o
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
să reușesc niciodată - să decifrez mecanismul prin care milioane de oameni înghit gogoșile nerușinate ale politicienilor. Deși au deja experiența câtorva rânduri de "alegeri libere", românii intră de bunăvoie într-un joc al nesimțirii și prostiei. Aceleași și aceleași figuri sinistre promit binele public, dar după nici un an de exercitare a puterii politice singurul efect e creșterea incredibilă a conturilor din bănci. Bazându-se pe votul popular, o pătură de profitori, mincinoști și hoți a făcut saltul în paradisul bogăției fără
Sunteți o persoană credulă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8348_a_9673]
-
și-a revenit nici azi în urma holerei care a dominat-o vreme de câteva decenii. Dincolo de problemele etice, colaborarea cu Securitatea ridică o chestiune privind libertatea. Constat cu tristețe că niciunul dintre cei care-au avut de-a face cu sinistra instituție nu e, nici azi, pe deplin liber. Parcurgându-mi propriul dosar de securitate, cum și al unor prieteni apropiați, mi-am făcut o imagine destul de clară asupra felului în care își racola, instruia și conducea Securitatea colaboratorii. Nu cunosc
Ați turnat la Securitate? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8370_a_9695]
-
următor, făcută să-mi înnegrească întreaga zi: Cutezanța unui profascist notoriu " Ieri, la conferința în limba franceză a rectorului S.S., ținută sub auspiciile Institutului Francez, publicul a fost scandalizat și abia și-a conținut revolta, zărind într-unul din staluri sinistra chelie și mustața de rău augur, a unuia din strigoii cei mai avizi de sânge, aparținând unei lumi care, se pare, a apus pentru totdeauna. Ce are acest personagiu, binecunoscut nouă, cu cadențele limbii lui Racine? Să se termine cu
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
fi văzut pe Proserpina gustând dintr-o rodie. Pe baza acestei mărturii destul de clasice Jupiter hotărî ca Proserpina să petreacă 6 luni în infern și 6 luni în Olimp. Pentru a-și răsbuna, Ceres prefăcu pe Ascalpheu în bufniță, pasăre sinistră de urât augur, din Metamorfozele lui Ovidie, cartea IV. [28 ianuarie 1879] ["ÎN ZĂDAR AR ÎNCERCA CINEVA... În zădar ar încerca cineva să dovedească că statul e un rezultat al convențiunii și al punerii la cale prin teorii; el este
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
DOUA I Era chiar în anul când războiul se termina; în primăvara următoare primii ordin de chemare: trebuia să mă prezint la București, la o școală de ofițeri de artilerie. Fusesem bine născut, îmi făcusem studiile universitare tocmai când această sinistră conflagrație era în toi. După licență ar fi trebuit să fiu încorporat, dar armata, după cum aveam să aflu, intra în criză, și contingentul meu, adică nu tot contingentul, ci doar cei cu studii superioare fuseseră amânați. Am spus sinistră conflagrație
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
această sinistră conflagrație era în toi. După licență ar fi trebuit să fiu încorporat, dar armata, după cum aveam să aflu, intra în criză, și contingentul meu, adică nu tot contingentul, ci doar cei cu studii superioare fuseseră amânați. Am spus sinistră conflagrație nu pentru că am despre război această viziune. Bolile și foametea pot fi mai rele decât glonțul. Gripa spaniolă de după primul război mondial se pare că a omorât mai mulți oameni decât muriseră pe câmpul de luptă, iar după Genghis
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
plece. Ei na! Hodoronc-tronc! Taci că intriga în care căzusem era atât de... Aveam să murim toți trei. Știți ce spune Fortinbras, adăugă ei rînjind: ridicați de aici leșurile, care pe câmpul de luptă sânt firești, aici vederea lor e sinistră." " Venim și noi, Petrică, îi strigă ea din urmă, apoi mie, cu humor: n-o să mă lași singură prin pădure... Tu ești vinovat, continuă ea după ce pașii lui Petrică nu se mai auziră, l-ai jignit, știi cât e de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în vacanță era obligatorie alături de a tatălui și putea influența nota la purtare. Mă uitam la preot și mă întrebam ce-i mai rămăsese lui din aceste prerogative? Nici măcar să ne îngroape, fiindcă am văzut înmormîntări fără el, cu camioane, sinistre apariții... Oricum ceremonia religioasă ne sugerează că o divinitate există (și nu există? chiar așa, sîntem părăsiți în marele cosmos? nimeni nu mai veghează asupra noastră?). Curios, mă luasem odată după un astfel de camion să văd ce se întîmplă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
flori aduse de musafiri și în clipa următoare această vază trecu ca un proiectil pe lângă capul meu și se sparse în curte prin frumosul vitraliu... Resimțit șocul violenței neînfrînate, țipătul geamului spart, apoi bufnitura și explozia, ca un semn de sinistru, a vasului de sticlă. "Să nu mai îndrăznești, gâfâi ea revenind în fotoliu. Niciodată să nu mai îndrăznești..." Și arăta extrem de satisfăcută de ceea ce făcuse și de aceea glasul ei era acum perfect liniștit. Iar eu gîndii: Asta e mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e liniște, nu e război civil, nu putem împușca oameni fără să-i ascultăm..." Noi nu sîntem judecători, spuse el, noi stabilim fapte și trimitem dosarul în instanță. Acolo poți să te aperi, ai dreptul la ultimul cuvînt..." Asta suna sinistru. Ai dreptul la ultimul cuvânt după pronunțarea sentinței, când nu mai puteai schimba nimic. Or, el mințea! Am aflat mai târziu că procesul era o simplă formalitate, dacă proces exista, sentința era dată de ei, în aceste birouri, procurorul o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
făcuse un copil, și Petrini, care fusesem asistent universitar, nume care devenise și al ei... Bine, sânt un om în general, capabil de toate crimele pe care el le-ar putea săvârși și pe care le și săvârșise în acest sinistru secol. Nu omorâsem eu un om în mină? E adevărat că mă apărasem, ei și? Că mă apărasem o spuneam eu, dar care era adevărul? Nu cumva folosisem doar pretextul care se lipea perfect pe... Cine îmi spusese mie că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dușman și că ne hrănește nu pentru că vrea el, ci pentru că noi îi smulgem roadele... că nu el, ci marele cosmos a făcut apele și soarele, animalele și oamenii, fără de care el, pământul, ar fi rămas singur cu vulcanii lui, sinistru astru negru, mai mort decât moartea... O, mamă, cum te-am lăsat noi singurică acolo în cimitir și am venit pe urmă acasă și am mâncat și am băut...? o întrebam altădată ca și când tot ea trebuia să-mi redea izbăvirea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tonul ropotului de aplauze care urmară după ce vorbitorul, triumfător, se așeză. Aici avui o tresărire, o grea presimțire. Aceste aplauze (care, desigur, nu erau chiar unanime, dar ce mai contau câteva zeci de abțineri?) erau rele, nejustificate și în mod sinistru premature. Nu trebuiau întîi ascultate cele trei fete? Ce se aplauda? Iarăși mă felicit și astăzi că după ce ele încetară îmi frânai cu putere impulsul de a sări imediat în picioare să le spun: Nu înțeleg aceste aplauze! Ele seamănă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tragi-comică și fantastă a unei măști, prin fixitatea interioară a infirmității care răzbătea, neștiută, în afară, ca un straniu reflex... Așa mi-au părut că arătau toți colegii, chiar și cei mai buni, în săptămânile care au urmat după acea sinistră ședință... Nu mă ocoleau, dimpotrivă (firește, unii mă ocoleau), dar eram foarte neliniștită la gândul că dacă ședința s-ar relua (cu mine sau cu alții) ei tot n-ar ieși din pasivitate, de teama riscului că puteau fi la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cum îl cucerise și apoi îl părăsise dumnezeita (cu paharul de șampanie în taxi, la ora zece în seara Revelionului, tur-retur) pe Bacaloglu, care de-atunci preconiza să punem un T cu fierul înroșit pe spinarea tuturor trădătoarelor. Asta era sinistru, grecul avea mai mult humor. Mă îmbrăcai și plecai la Tasia, s-o aduc pe Silvia la mine. Găsii petrecere generală, ca odinioară când îi vizitasem pentru întîia oară, a doua zi după căsătoria mea cu Matilda. Dar nu ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
carnea putrezise, sau doar câteva oase. Adică aceia, mai norocoși, care cunoscuseră eliberarea morții. Toți aveau un punct comun. Indiferent de starea de descompunere, cutia toracică era desfăcută, ca și cum sternul explodase. Infanteriștii înaintau încet în sala cu embrioni, cu fețe sinistre și amuțiți de oroare. Moartea era pentru ei o veche cunoștință, dar ceea ce li se arăta era mai îngrozitor decât moartea. Era obscen. Dietrich se apropie de silueta unei femei. Trupul, de un alb spectral, părea golit de sânge, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Gestul făcea cât o mie de răspunsuri. Apoi am deschis fișierul. În mijloc, trei documente, noi, necunoscute. Am dat click pe primul și i-am recunoscut imediat conținutul, fără să citesc semnătura: Mă numesc ca tot românul și sunt poreclit sinistru, slugăresc fidel partidul și docil pe prim-ministru. Am o cameră cu limbă, ce pornește din lentilă: ea, pe fesele sus-puse, lustruindu-le abilă, grațios se desfășoară din înalturi ca o scară; pe ea, șamponat cu grijă, președintele coboară. „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
holului se închisese în urma mea, iar nava de ciment și marmură huruia din toate încheieturile, pregătindu-se să plece cu pasagerii ei de-ocazie: eu, Densusianu, portarul și Eminescu mic și avariat. Mi-am adus aminte de-o altă clădire sinistră: vaporul metalic, transparent și luminos din Piața Aviatorilor, care ziceai că dă iama în Parcul Herăstrău, naufragiind printre copaci și statui. Cât despre fochistul pe care nimeni nu-l văzuse, dar care ar fi reglat zi și noapte motoarele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
peste cupola încinsă. Bucureștiul ar fi ars pe loc, opărit, descojit, carbonizat de propriul lui sistem centralizat de încălzire. Am mai forfotit prin caiete, planuri de curs, hârtii salariale. Spor de stress, spor de toxicitate, spor de fidelitate (asta suna sinistru, ca o recompensă pentru turnătorie). Degeaba, nici urmă de act. Răscoleam de pomană, certificatul meu de naștere nu era nicăieri. „Și-acum?“, a protestat Mihnea. „Dăm turul facultății?“ „Nu, intrăm la bibliotecă.“ „Te-ai sonat?!“, s-a enervat el, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în uz în primăvara lui 1918, iar mitraliera rotativă Spandau, montată pe fuselaj, în dreptul pilotului, îl face extrem de eficient. De sus, din înaltul cerului pe care doar el îl consideră „timid și primăvăratic“, „Baronul Roșu“ deține un record măreț și sinistru, invidiat de colegi și temut de dușmani: 80 de aparate doborâte, 77 morți, 19 răniți, 10 prizonieri. Dincolo de abilitatea sa neobișnuită de-a perfora avioanele și infanteria inamică, distinsul Manfred von Richthofen a fost educat în spiritul celor mai stricte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin intermediul unor dispozitive bio-cuantice instalate în punctele-cheie: Piața Palatului, Universitate, Romană și, mai ales, în creierul lui Nicolae Ceaușescu. Manevra ar fi fost aranjată de bătrânul Maurer, care s-ar fi răzbunat astfel pentru accidentul din 1972. „Odiosul dictator și sinistra sa soție“ ar fi fost iradiați cu milioane de nanobacterii, programate să stârnească spaimă și confuzie; oameni potriviți, cu cămăși albe și ochi albaștri, care ulterior au fost de negăsit (deși demonstranții îi știau, strigaseră cot la cot cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]